Să trăiţi frumos!

Ce ne poate aduce anul viitor? Pentru un răspuns decent şi sincer, dacă suntem pregătiţi să-l aflăm, ar trebui să ne oblige la o privire retrospectivă. Să ne uităm ce lăsăm în urmă, pentru a înţelege că viitorul poate fi previzibil. Mai direct, românul are o vorbă: culegi ceea ce ai semănat. Am fi din cale-afară de optimişti dacă ne vom aştepta ca efectele crizei economice să dispară în 2010. Pur şi simplu nu s-a făcut nimic pentru ca economia naţională să se reechilibreze şi nu văd de ce ne-am aştepta la ceva bun. Nici în zona reformei clasei politice nu sunt lucruri pozitive. Votul negativ a fost combustibilul care a făcut motorul echipelor electorale să funcţioneze. Nu am zăbovit prea mult la programele candidaţilor, fiind mai interesaţi de poveşti de alcov sau de intrigi. Dacă astfel de lucruri ne-au interesat mai mult, chiar nu este greu, că ni se vor pune pe masă doar pălăvrăgeli de can-can, şi nu pâine. Dacă m-aş forţa să par optimist, aş putea spune că avem speranţe de la justiţie. Nu fac nici cel mai mic efort să întreb dacă se găseşte vreun naiv capabil să aştepte ceva bun de la codurile adoptate prin grija lui Cătălin Predoiu.

Mă tem că 2009 este un an pierdut, ca să-l citez pe Cristian Pîrvulescu. Spre ce ar trebui să privim pentru a ne putea găsi resurse de speranţe? Partidele politice sunt organizate pe bază de clientelă, de cumetrii şi nepotism. Procesul de coborâre nu s-a oprit. Am început anul cu EBA şi-l încheiem cu Honorius Prigoană, semn că ne sunt rezervate porţii de rahat şi dispreţ din partea politicienilor. Doar asta am semănat, nu-i aşa? Nu avem dezbateri ideologice, din cauză că sistemul nu are timp de analize şi rezolvă totul prin aranjamente de culise. Dinastiile politice au fost reînviate la exact 20 de ani de la profeţia lui Brucan. Zău dacă nu-mi vine să mai dau alţi 20 de ani de aşteptare a unei generaţii sănătoase, capabilă să înţeleagă că a fi european nu înseamnă doar să circuli fără paşaport.

Suntem vulnerabili la manipulări ordinare şi predispuşi să condiţionăm tot felul de jigodii, fiindcă suntem religioşi de faţadă, nu şi când vine vorba de îngenuncherea în biserică. Există un preţ pentru luxul de a lua în derâdere toate lucrurile esenţiale şi a ne risipi energia pe nimicuri cu sclipici. Ceea ce ne-a mai rămas este să traversăm totul, indiferent de greutăţi, cu decenţă.

La final, o urare din tot sufletul, cu sinceritate: Să trăiţi frumos!