O tragedie cumplită a lovit
Belgia. Inima Europei, Bruxelles, orașul care aspiră ca titlul de
Capitală a Uniunii Europene să-i fie acceptat de către fiecare cetățean
de pe acest continent, a fost scufundat în teroare, sânge și lacrimi.
Zeci de morți și sute de răniți într-o dimineață de marți (cât cinism să
alegi o zi de mați doar pentru a face de neutilizat celebrul slogan
"Dacă e marți, e Belgia") au făcut exploziile declanșate de teroriști
sinucigași. Cine e vinovat că sistemul n-a putut preveni răzbunarea
celulei din jurul lui Abdeslam după capturarea teroristului? De marți,
aeroportul Zavestem și stația de metrou Maelbeek sunt pete negre în
memoria colectivă. Au fost transformate în scena unor măceluri
terifiante de către Ibrahim el Bakraoui, fratele său și complici. Abia
după atentate aflăm că Turcia l-a expulzat pe terorist de două ori în
timp ce autoritățile belgiene doar l-au monitorizat. Slăbiciune, eroare
sau nefuncționalitate a sistemului european de securitate?
La scurt timp am aflat că metroul a fost următoarea țintă. Străzile din Bruxelles erau deja străbătute de zeci de mașini de poliție, pompieri, ambulanțe în timp ce din aer s-a declanșat o supraveghere susținută de elicoptere. Aflam veștile cu o repeziciune uluitoare. Sute de oameni fugeau îngroziți dintr-un aeroport fumegând, în timp ce primele imagini cu trupuri mutilate și forțele speciale interveneau în forță. M-au izbit aceste imagini nu atât prin duritate, din cauză că nu era prima dată când vedeam corpuri ciopârțite de bombe, ci rapiditatea cu care au fost făcute publice. Era total diferit de ceea ce se petrecuse la Paris. De acolo nu au ieșit în public imagini cu trupuri ciuruite sau cu atentatorii care se aruncau în aer, în timp ce...
Vă invit să citiți textul integral pe JURNAL ROMÂNESC