Dragi prieteni, vă doresc un An Nou mai bun, cu numeroase realizări şi speranţe împlinite. Fie ca gândul luminos să învingă mereu, găsind în noi puterea de a dărui ceea ce am dori să primim la rândul nostru.
Să avem puterea de a găsi calea către renaştere, către credinţă şi dragoste, cu înţelepciune.
La mulţi ani!
sâmbătă, 31 decembrie 2016
joi, 8 decembrie 2016
Fereşte-te când vrei să te mint frumos!
Cum se nasc știrile false? Nu ai nevoie de
un laborator, nici de o echipă de agenți sub acoperire răspândită
prin redacții. Etapa aceasta de manipulare prin mass-media clasice
sau prin rețele de „răspândaci” este depășită, deși
serviciile secrete încă o mai folosesc. Este suficient ca un ins cu
imaginație malefică și un cont pe rețelele de socializare să
treacă la treabă. Cu cât va fi mai gogonată, cu atât minciuna
își va răspândi toxicitatea prin viralizare, răspândită aidoma
cazurilor de îmbolnăvire în masă.
Poate că dosarul „Primăvara arabă ” nu se încadrează la acest gen pentru a-l folosi ca exemplificare. Acolo au lucrat mai multe entități, printre care servicii secrete și grupări religioase fanatizate pentru care Facebook este un teren roditor. Cel mai spectaculos caz de folosire a informațiilor false este cel al orădeanului Ovidiu Dobrotă, cel care a reușit să viralizeze știri false care l-au ajutat pe Donald Trump în campania prezidențială americană. Un caz pe cât de spectaculos, pe atât de nociv.
Atracția pentru informații spectaculoase, care au
doar un înveliș de credibilitate și un conținut imaginar, poate
fi explicația promovării de către oameni de bună credință. Cei
mai mulți o fac pentru ca alți cunoscuți să afle „noutatea”
sau pentru ca ei să pară bine informați sau cât mai aproape de
sursă. Este mecanismul perfect de răspândire a bolii. Mass-mediaclasice au obișnuit publicul cu un conținut verificat al jurnalelor
de informații, au oferit ani de-a rândul știri verificate, chiar
dacă uneori nu conforme deontologic sau balansate. Însă erorile au
reprezentat un procent infim. În cazul tentațiilor de manipulare
din partea mass-media clasice există metoda verificării prin
încrucișare, adică urmărirea informației și la alte canale
pentru a înlătura „zgura” sau amprenta stilistică a
jurnalistului. În plus, accesul rapid la Internet descurajează
orice jurnalist tentat să „coafeze o știre” sau să fure o
știre neverificată.
Dar ce te faci într-un spațiu slab
reglementat și unde nu se aplică vreun cod deontologic? Eventual un
cod al piraților, dar asta e o glumă. Mă tem că încă nu avem
anticorpii necesari pentru protecție și nici nu se formează un
cordon sanitar prin reglementare. Pe asta se bazează și cei care
fac audiență prin manipularea unor știri false.
Dar vânătorii de audiență online mai speculează
ceva. Nu se mulțumesc doar cu titluri de genul „Vezi aici”, „N-o
să vină să crezi” sau „Știrea care ne afectează pe toți”.
Au înțeles că întreținerea panicii prin știri senzaționale
este cel mai roditor teren pe care înflorește audiența aducătoare
de profit. Așa că toarnă știri despre conflicte iminente, despre
catastrofe care se vor întâmpla la oră fixă sau dezvăluie
conspirații la nivel mondial. Nu le mai ajung blogurile și folosesc
site-uri dedicate ori canale youtube. Rețelele de socializare
amplifică, după principiul bulgărilor de zăpadă, avalanșa de
știri false. Specialiștii în comunicare au arătat că în
campania electorală americană efectul acestor informații scornite
prin România au ajutat un candidat, distrugând echilibrul dintre
competitori. Informația a fost confirmată de serviciile secrete
americane, adăugând și utilizarea unor „troli” de sorginte
rusească. Așadar, în ciuda restricțiilor impuse de legislația
unei țări, volatilizarea frontierelor virtuale poate avea ca efect
distrugerea democrației. Dacă depășim cadrul subiectului abordat,
gândindu-ne la utilizarea informațiilor toxice de către teroriști,
ne dăm seama că bombele sunt simple spectacole de sunet și lumină
față de efectul distrugător al acestor „nevinovate” invenții.
Cum ne apărăm în fața avalanșei de știri false
care ne izbește când accesăm rețelele de socializare? Ușor de
spus, greu de pus în practică. Mă voi opri doar la una dintre
soluții, fără a vorbi și de pericolul supra-reglementării care
poate genera restricționarea libertății. Prin educarea
consumatorului. Sună rigid, pare un citat din ora de educație
civică sau din ceva abstract. Dar ce ar fi să verifici o informație
înainte de a o răspândi? De ce să dai „share” înainte de a
te lămuri despre ce este vorba? Canalele media nu conspiră la nivel
planetar, nici nu pot îngropa o informație validă pentru marele
public. Se va găsi cineva onest care să o aducă în atenția
publicului. Când accesezi un site care pretinde că deține o
exclusivitate și nu vezi acea informație preluată de canale de
calitate, care pot fi sancționate pentru derapaje de la legislație,
este limpede că trebuie să devii suspicios. „Crede și nu
cerceta” nu se aplică și de un consumator de media care nu vrea
să fie mințit. Nu cumva, așa cum observăm la unii dintre noi,
vrem să primim acele știri care ne fac plăcere, care ne oferă
adrenalina pe care ne-o dau filmele sau mai știu ce surse din
spațiul virtual?
Tentația pentru creșterea audienței sau „succes”
o au și jurnaliștii veritabili. Câțiva dintre ei au pierdut
premii Pulitzer după ce au căzut în păcatul de a inventa
reportaje sau de a-și regiza știri. Vă imaginați ce pot scorni
niște bloggeri sau zvonerii. Dacă vrei să primești știri care
ți-ar fi pe plac dar care nu există măcar să te ferești să dai
mai departe, dragă cititorule. În absența oricărei măsuri de
autoprotecție poți primi ceva într-atât de toxic încât drogul
să-ți pară o adiere, o pală cu praf alb, în comparație cu
tăvălugul de minciuni care te va pune la pământ.
(Jurnal Românesc)
(Jurnal Românesc)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)