Urcă la tribuna parlamentară un ales al puterii. Se strigă “huooo” dinspre opoziție. Scena se repetă când vrea să vorbească un parlamentar al USL. Se strigă și de la balcoanele Parlamentului României. Nu se aruncă nimeni, ci doar se scutură în capul opoziției lozincile băsesciene. Depinde de cine face jocurile și își trimite trupele. Bâlciul este total. Același circ pe care-l vedem de ani și ani. Politicieni expirați, zoaie aruncate în capul adversarilor, manevre de culise și calcule meschine din care nu trebuie să piardă nimeni, ci doar cel din stradă să profite. Am impresia că deștepții din fruntea partidelor ar vrea să profite și acum de revolta oamenilor din piață. Vocea poporului se aude clar: “Ne-am săturat de voi!”
Opoziția spune că sloganul “PDL și USL = mizerie” este injust. Că domnii Ponta și Antonescu ar fi alternative. Și o spune cu vigoare domnul Adrian Năstase! Nu aveți impresia că am mai văzut acest film cu bufoni veroși, care doresc să se dea huța într-un leagăn, sus-jos, sus-jos... Domnii aceștia ar vrea o perpetuare la putere prin rotația cadrelor, că așa înțeleg ei democrația, doar în scop propriu. Strada i-a demascat și le spune că sunt toți o apă și un pământ, o mizerie care sufocă România.
De la cine să vină schimbarea radicală am spus-o și în editorialul din numărul trecut al Săptămânii: reinstaurarea monarhiei constituționale și reluarea istoriei firești din momentul în care, cu brutalitate, comuniștii au fracturat coloana statalității românești. Vocile care susțin revenirea la monarhie sunt tot mai mputernice. Deocamdată, “jos!” se aude mai puternic. Au început să cadă capete, să se plătească polite în interiorul PDL, așa că pe lista sacrificaților a apărut numele lui Teodor Baconski, deja fost ministru de externe. Or mai pleca și alții, or fi puși pe fugă și cei care vor să profite de revolta populară (“Diaconescu-OTV nu uita / piața nu este Elodia!”) dar va veni clipa în care se va pune întrebarea “Cine salvează România?” Să vă dea Dumnezeu gândul cel bun!
(Săptămâna - nr 10 / ianuarie 2012)
miercuri, 25 ianuarie 2012
luni, 23 ianuarie 2012
VOX POPULI "Ne-am săturat de voi!"
Corupția, minciuna, incompetența, sărăcia și aroganța "aleșilor" au provocat revolta oamenilor simpli. Piața Universității din București și atâtea locuri din țară au devenit locul protestelor. Românii sunt din nou în stradă. ce spun ei? Vedeți în câteva imagini preluate de pe facebook...
marți, 10 ianuarie 2012
Aho, aho, primiţi cu manipularea? Până când?
Mi-am jurat în barbă că nu voi mai discuta despre sondajele de opinie electorală. Cele mai multe sunt simple instrumente de manipulare în masă. Observ cum jucătorii mari apelează fără ruşine la “barometre de opinie” pentru a-şi conserva poziţiile, unii la putere, ceilalţi visând la ciolan. Există o cârdăşie subterană între cei mai bine plasaţi. PDL şi USL coabitează în zona mâloasă a sondajelor mincinoase, atent plasate în mass-media favorabile, consimţind la minciuna pe care o rostogolesc împreună. Şi unii şi alţii ascund adevărul crunt al vieţii politice de la noi: cetăţenii nu se simt reprezentaţi de cei pe care, vor nu vor, trebuie să-i voteze. Fie şi indirect, chiar dacă în ziua votului nu ies din casă, nemulţumiţii contribuie la realegerea, prin rotaţie, a aceloraşi politicieni care-i sfidează prin minciună şi indiferenţă. Soluţii? Evident, există, numai că puţini sunt dispuşi să lepede vălul şi să-şi asume riscuri.
Asumarea riscului este şi acela de a încredinţa mandatul de reprezentare unor formaţiuni cu adevărat noi sau unei alte generaţii de politicieni. Dacă refuzi să votezi sau recurgi la varianta “votului alb” nu se schimbă aproape nimic. Dar nu este de preferat riscul unei alegeri eronate decât blazarea civică şi ascunderea în spatele unor şabloane otrăvite de genul “Parcă alţii sunt mai buni?!” şi a prizării la nesfârşit a cifrelor din sondajele meşteşugite?
Scrutinul din 2012 va fi unul decisive pentru orientarea României în Europa în viitorul deceniu. Simultan, vor fi aleşi cei din administraţia locală şi parlamentarii. Evident, regula jocului s-a modificat radical, aşa că reaşezări spectaculoase se pot produce. Şi la fel de evident este faptul că formaţiunile mari trebuie să fie sancţionate. De ce să nu căutăm alternative? De ce să nu dăm şansa şi altor politicieni să intre în parlament sau chiar să revină, ca în cazul PNŢCD? Şi dacă tot am amintit de ţărănişti, oare de ce nu aplicăm sancţiunea prin care ei au rămas cel puţin un deceniu în afara parlamentului şi altor formaţiuni? Oricât de sigură ar fi “realegerea”, sănătos ar fi să refuzaţi manipulările, acceptând schimbarea radicală ca un exerciţiu pentru sănătatea democraţiei româneşti.
(Editorial - Săptămâna în Oltenia, nr 8)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)