Nu vreau să fac bilanţul lui 2011. De ce să lăsăm umbra pe chipurile noastre? Picurăm puţin optimism pentru anul care va veni. Privesc înapoi fără mânie. Ceea ce s-a petrecut în plan personal voi păstra doar pentru mine. Aşa este firesc pentru oricare dintre noi. În planul vieţii publice, îmi vine în minte imaginea sublimă a Regelui Mihai I al României vorbind calm, privind peste detaliile irelevante ale inabordabililor de prin partide, unei săli care, chiar dacă nu părea că-i înţelege discursul, era obligată să-l respecte. Regele se adresa naţiunii de la instituţia fundamentală a democraţiei pe care, cu şase decenii în urmă, o redase poporului român. A fost o zi obişnuită, în care normalitatea ocupa spaţiul public. Aşa cum spunea Principele Radu, în celelalte zile nu sunt lucrurile la locul lor, ziua de 25 octombrie 2011 fiind o excepţie, din nefericire.
Oare ce au înţeles aşa-zişii oameni de succes şi cei care au ascultat cuvântarea Regelui din următorul citat? “Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.” Sunt convins că altceva decât a înţeles un om simplu, fără prejudecăţi şi fără ochelarii de cal la care obligă partidele. Dar din următorul citat ce or fi înţeles respectivii? “Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice.” Mă tem că un răspuns tranşant ne-ar umbri aceste ultime zile ale lui 201. Vreau să cred că s-or mai fi deşteptat câţiva şi, chiar dacă nu vor avea puterea să se ridice din genunchi, măcar nu-i vor mai împiedica pe ceilalţi să-şi manifeste opţiunea pentru normalitate. Da, din păcate sunt destui care vor să ne înveţe, încă, o istorie schilodită, mutilată de interese meschine şi utilizată în scopuri străine de Ţară.
Mă întreb dacă o singură zi de aparentă normalitate, când aplauzele au răsunat la sfârşitul discursului Regelui, poate salva un an întreg de nereuşite, de băltire în mocirla crizei economice şi a incapacităţii politicienilor de a oferi speranţă pentru români. Pentru mine, este îndeajuns. Istoria şi-a întors faţa către unul dintre cei mai frumoşi bărbaţi de stat pe care i-a dat România. Lecţia sa de demnitate, predată vreme de nouă decenii, merită să fie învăţată de generaţiile viitoare şi respectată măcar de cei de astăzi. Prin discursul său, Regele ne-a spus un lucru extrem de simplu: România este mai mult decât vremelnicii de care ne împiedicăm aproape zilnic şi, adeseori, consumăm atât de multă energie spre a-i detesta. Şi, mai mult decât atât, ne-a mai spus că România profundă supravieţuieşte atât timp cât adevărul este mărturisit celor care vor să-l audă şi să-l preţuiască.
( EDITORIAL - Ora de Dolj )
joi, 29 decembrie 2011
luni, 19 decembrie 2011
Programe? Doctrine? Ideologii? Mofturi!
Moş Igaş îl poate concura cu succes pe Moş Crăciun. Aleşii locali au primit o prelungire cu şase luni a mandatelor drept cadou de Crăciun. Ministrul Administraţiei şi Internelor a explicat marea economie de vreo 22 de milioane de euro pe care o va face prin comasarea alegerilor locale cu cele generale. Dacă ne uităm pe câte săli de sport sunt construite la şcolile care se închid sau la câte parcuri se inaugurează în comune care n-au canalizare, ca să dăm doar două exemple de înţeleaptă guvernare, înţelegem că suma respectivă este praf în ochi. Merită toţi aleşii locali o jumătate de an în plus? De ce nu, dacă ne gândim că s-ar fi putut spune că am fi făcut o economie semnificativă dacă am fi amânat alegerile alţi patru ani...
Ipocrizia puterii este uşor de detectat. Calculul se face doar în funcţie de primarii opoziţiei care pot fi cumpăraţi prin alocarea discreţionară a fondurilor bugetare sau, după caz, pot fi “convinşi” să treacă într-o barcă mai sigură în funcţie de dosarul penal. De cealaltă parte, partidele din opoziţie îşi fac un calcul similar, mizând pe oportunismul unor aleşi locali care, simţind că electoratul va sancţiona politica de austeritate, vor prefera un loc în tabăra viitorilor guvernanţi. O mână spală pe cealaltă şi, în acest caz, ambele rămân murdare. Concurenţii mărunţi nu sunt primiţi la masa “bogaţilor”, nici societăţii civile nu-i sunt luate în seamă avertismentele.
Amestecul de programe pentru politicile locale şi centrale devine toxic. Nu atât numărul de buletine de vot (şase!) va bulversa electoratul, cât mesajele diferite turnate ca într-o pâlnie spre a fi îngurgitate de alegători. Evident, vor primi voturi mulţi candidaţi pentru un mandat de parlamentari doar pentru că apar în fotografii ţinându-se de braţ cu primarul în funcţie, în timp ce mulţi anonimi vor ajunge consilieri pitulaţi pe liste trase de tandemurile de candidaţi primărie + preşedinte consiliu judeţean. Veselie mare la viitoarele alegeri, udată din belşug cu bere, pomeni electorale şi circ. Programe? Doctrine? Ideologii? Cine mai are timp de astfel de… mofturi ?!
(Editorial - Ora de Dolj.ro)
Ipocrizia puterii este uşor de detectat. Calculul se face doar în funcţie de primarii opoziţiei care pot fi cumpăraţi prin alocarea discreţionară a fondurilor bugetare sau, după caz, pot fi “convinşi” să treacă într-o barcă mai sigură în funcţie de dosarul penal. De cealaltă parte, partidele din opoziţie îşi fac un calcul similar, mizând pe oportunismul unor aleşi locali care, simţind că electoratul va sancţiona politica de austeritate, vor prefera un loc în tabăra viitorilor guvernanţi. O mână spală pe cealaltă şi, în acest caz, ambele rămân murdare. Concurenţii mărunţi nu sunt primiţi la masa “bogaţilor”, nici societăţii civile nu-i sunt luate în seamă avertismentele.
Amestecul de programe pentru politicile locale şi centrale devine toxic. Nu atât numărul de buletine de vot (şase!) va bulversa electoratul, cât mesajele diferite turnate ca într-o pâlnie spre a fi îngurgitate de alegători. Evident, vor primi voturi mulţi candidaţi pentru un mandat de parlamentari doar pentru că apar în fotografii ţinându-se de braţ cu primarul în funcţie, în timp ce mulţi anonimi vor ajunge consilieri pitulaţi pe liste trase de tandemurile de candidaţi primărie + preşedinte consiliu judeţean. Veselie mare la viitoarele alegeri, udată din belşug cu bere, pomeni electorale şi circ. Programe? Doctrine? Ideologii? Cine mai are timp de astfel de… mofturi ?!
(Editorial - Ora de Dolj.ro)
marți, 6 decembrie 2011
Un vis prea îndepărtat: autostradă în Oltenia
Știu că o eventuală dezbatere pe tema necesarei autostrăzi în Oltenia poate smulge, cel mult, zâmbete condescendente. Nenică, tu vorbești de ceva pe care guvernanții n-au reușit să construiască în 20 de ani cât alții în doi sau trei, dacă ne raportăm la Ungaria, Croația sau chiar Serbia. La ce bun să începi să critici, să faci presiuni sau să-i îndemni pe parlamentarii din această regiune istorică să iasă din adormire? În toate variantele, Oltenia este scoasă din joc printr-o simplă linie trasată cu pixul.
Fără un sistem funcțional de transport nu se poate vorbi despre dezvoltare regională. În condițiile în care investițiile în modernizarea sistemului de transport feroviar nu există decât accidental, alternativa reprezentată de o autostradă poate fi soluția. Evident, vorbim aici de un calcul realist, de prognoza făcută de specialiști și nu de popândăii numiți politic prin ministere. Mai mult decât atât, dacă luăm în calcul rușinosul fapt că numărul kilometrilor de autostradă realizați anual se scrie cu două cifre va trebui să privim mult în viitor. Ne reamintim că una dintre condițiile investiției Ford de la Craiova era de construirea măcar a unui drum expres necesar, după începerea producției, transportării autoturismelor realizate. S-a întâmplat ca și la radio Erevan, adică nici noile mașini nu au fost produse în Bănie, nici drum expres nu s-a realizat. Doar s-au scurs niște sume frumușele (12 milioane euro !) în buzunarele băieților deștepți care fac studiile de fezabilitate.
În urmă cu vreo doi ani, un ministru al transporturilor de loc din Vâlcea a promis demararea Autostrăzii Oltenia (Lugoj - Caransebeş - Orşova - Drobeta Turnu Severin - Craiova - Calafat) și Autostrada Sudului (Bucureşti – Alexandria - Craiova). A plecat ministrul nostru și nici măcar pe o planșetă, în joacă, nu s-au trasat liniile... Dacă vreți, am putea muta în pagina de bancuri a publicației noastre rutele prin care urmau să treacă autostrăzile respective, că doar au fost simple glume, nu-i așa?
În 2011 au fost realizați 65 de kilometri de autostradă pe teritoriul României. Calculați singuri în câți ani, din momentul demarării lucrărilor, s-ar putea construi în Oltenia minunea mult visată. Numai să nu visați prea mult. S-ar putea să vă treziți dintr-un coșmar direct în realitatea urâtă a incompetenței și a indiferenței celor care se tot rotesc pe la putere.
(Săptămâna în Oltenia - nr 4)
O autostradă din lumea civilizată - Olanda |
Fără un sistem funcțional de transport nu se poate vorbi despre dezvoltare regională. În condițiile în care investițiile în modernizarea sistemului de transport feroviar nu există decât accidental, alternativa reprezentată de o autostradă poate fi soluția. Evident, vorbim aici de un calcul realist, de prognoza făcută de specialiști și nu de popândăii numiți politic prin ministere. Mai mult decât atât, dacă luăm în calcul rușinosul fapt că numărul kilometrilor de autostradă realizați anual se scrie cu două cifre va trebui să privim mult în viitor. Ne reamintim că una dintre condițiile investiției Ford de la Craiova era de construirea măcar a unui drum expres necesar, după începerea producției, transportării autoturismelor realizate. S-a întâmplat ca și la radio Erevan, adică nici noile mașini nu au fost produse în Bănie, nici drum expres nu s-a realizat. Doar s-au scurs niște sume frumușele (12 milioane euro !) în buzunarele băieților deștepți care fac studiile de fezabilitate.
În urmă cu vreo doi ani, un ministru al transporturilor de loc din Vâlcea a promis demararea Autostrăzii Oltenia (Lugoj - Caransebeş - Orşova - Drobeta Turnu Severin - Craiova - Calafat) și Autostrada Sudului (Bucureşti – Alexandria - Craiova). A plecat ministrul nostru și nici măcar pe o planșetă, în joacă, nu s-au trasat liniile... Dacă vreți, am putea muta în pagina de bancuri a publicației noastre rutele prin care urmau să treacă autostrăzile respective, că doar au fost simple glume, nu-i așa?
În 2011 au fost realizați 65 de kilometri de autostradă pe teritoriul României. Calculați singuri în câți ani, din momentul demarării lucrărilor, s-ar putea construi în Oltenia minunea mult visată. Numai să nu visați prea mult. S-ar putea să vă treziți dintr-un coșmar direct în realitatea urâtă a incompetenței și a indiferenței celor care se tot rotesc pe la putere.
(Săptămâna în Oltenia - nr 4)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)