vineri, 31 iulie 2009

Ce vor aceşti oameni de la noi?

Geoană şi Băsescu trag de electoratul din “bostănăria” Dăbuleni că aproape îţi vine să crezi că voturile localnicilor vor fi decisive în bătălia prezidenţială. Doljul pare a fi devenit un fel de Mecca pentru politicienii avizi de alegători mulţi şi creduli.

Bucureşteni sadea, mulţi dintre învârtiţii neamului şi-au găsit colegii de senatori şi deputaţi în cel mai mare judeţ al Olteniei. S-au băgat pe lista nominalizaţilor în colegii deja negociate cu adversarii politici şi au cules o pălărie de voturi prin care şi-au “câştigat” mandatele. Apoi n-au mai făcut decât prezenţa în Parlament, evitând pe cât de mult posibil contactul cu electoratul doljean. Ce au făcut pentru Dolj sau măcar pentru colegiile în care au fost aleşi? Nimic. La rândul său, Dăbuleniul a devenit subiect de bancuri proaste şi ţintă preferată pentru starlete politice. Atât şi nimic mai mult. Ba, ca să fim drepţi, s-au făcut ceva promovări de cadre de partid la nivel de judeţ, însă despre acest subiect poate vom vorbi altădată. Cert este că aleşii vorbesc mult, inflamează opinia publică prin tot felul de excese de limbaj, în timp ce realizările concrete se pot număra pe degete. Ce vor aceşti oameni de la noi de ne tot agresează cu prezenţa şi ironiile lor?

La sfârşitul săptămânii trecute, preşedintele Băsescu a făcut o vizită intempestivă în Dăbuleni, cu scopul declarat de a-i lămuri pe localnici de bunele intenţii şi de faptul că ironiile îndreptate împotriva lui Geoană nu-i vizau. Acum, drept să spun, de la intenţie până la faptă este o cale de multe ori foarte scurtă. Când l-am auzit pe preşedinte vorbind de “bostănărie”, nu m-am gândit la cât de ofuscat va fi Mircea Geoană, ci la câtă batjocură primesc oamenii din Dăbuleni, pentru că l-au votat pe preşedintele PSD senator. Precizările ulterioare şi baia de mulţime printre lubeniţari contează doar pentru albumul personal, nu şi pentru cei jigniţi de şeful statului. În cele din urmă, fiecare poate interpreta declaraţiile hazardate ale preşedintelui statului şi le poate da un sens, dacă există aşa ceva…

Ceea ce mi-a displăcut la incursiunea preşedintelui în Dolj a fost caracterul pur electoral. Dacă nu mi-aş fi dat seama că vizita a fost cauzată de reacţia la declaraţiile sale din partea unor localnici pesedişti, aş fi putut jura că Dăbuleniul a fost ţinta unui cataclism natural şi era musai ca Traian Băsescu să vină pentru a da o mână de ajutor sinistraţilor. Cum nu s-a întâmplat nimic dramatic, am consemnat o vizită electorală făcută pe banii contribuabililor, nişte polemici cu localnici simpatizanţi ai lui Geoană şi cam atât. Nicio problemă nu s-a rezolvat din cauză că nimeni nu avea timp pentru asta sau a-i întreba pe localnici despre nevoi. Contau doar răfuielile personale cu absentul Geoană, plecat să testeze lubeniţele din Monte Carlo. Ce vor aceşti oameni de la noi? Doar voturi?



CE VOR DE LA NOI?

vineri, 17 iulie 2009

Bine ne face Băsescu când ne înjură!

De ce mai scriem? Puţine sunt lucrurile pe care jurnaliştii le semnalează şi, prin forţarea instituţiilor statului sau prin apelul la opinia publică, reuşesc să le şi îndrepte. De cele mai multe ori, strâmbăciunile lumii rămân împietrite de ingoranţă, indiferenţă şi nesimţire. Mărturisesc sincer că i-am dat dreptate preşedintelui Băsescu de fiecare dată când a înjurat presa. Cum să nu-i ocăre pe gazetari când lumea ar fi mai bună şi viaţa mai plăcută fără ei? Doar ne înveninează cu ştiri despre nenorociri şi dau în miniştri oneşti, aşa cum o tot ţin cu Ridzi sau Elena Udrea, aşa că presa este ticăloasă. Mă şi mir că până acum nu ne-au agăţat în cui oamenii de bine care reacţionează la toate semnalele preşedintelui!

Nu are dreptate Traian Băsescu să ne dea şuturi în gură cu bocancii şi să ne arate cât de oportunişti suntem? Cel puţin din două puncte de vedere ne merităm să fim trataţi ca o breaslă de ciumaţi de către chiar şeful statului. Primul ar fi că noi i-am tolerat defectele şi l-am cocoloşit numai în dorinţa ca acesta să ne scape de pacostea Adrian Năstase. Noi l-am susţinut şi era normal să ne întoarcă în stil marinăresc facerea de bine.

Cel de-al doilea ar fi neseriozitatea presei, aici referindu-mă nu la fenomenul de tabloidizare sau manelizare a jurnalismului, ci la degenerarea în timp a criteriilor profesionale. Am mai scris că ne merităm soarta când promovăm personaje gen Simona Senzual şi Stelian Ogică, dovadă fiind politicieni ca Elena Băsescu şi Gigi Becali aleşi europalrmentari. Am cules şi acum avem o recoltă de mai mare panarama la Bruxelles. Mă refer la cât de frivoli suntem când vine vorba despre lucrurile cu adevărat importante.

Vă mai amintiţi de Mihai Constantinescu? Oare, câţi jurnalişti pot spune că ştiu cum se numea pacientul plimbat câteva ore între diverse secţii ale Spitalului de Urgenţă Slatina până când, sub ochii asitentei, şi-a dat duhul. Bietul om a murit cu zile. Presa a ţinut subiectul pe prima pagină şi a deschis buletinele de ştiri cu relatări despre câinoşenia doctorilor. Apoi a venit Ion Bazac, specialist în vânzări auto şi ministru al Sănătăţii, care a coordonat o anchetă fulger şi a tăiat câteva capete şi a diminuat salarii, susţinând că deficienţele din sistemul de urgenţă vor fi remediate. Jurnaliştii au scris şi despre toate acestea şi au trecut la alte subiecte care “să vândă ziarul” sau care fac rating maxim. De atunci, nimic despre cazul Constantinescu. În timp, ce-i sancţionaţi s-au întors în posturi, ba chiar au fost promovaţi, anchetele s-au împotmolit şi pacienţii au ajuns tot pe mâna aceloraşi medici.

Aşadar, iată două motive pentru care merităm să fim înjuraţi. Toleranţi şi supercifiali, grăbiţi să vindem sau să devenim vedete, servitori ai mogulilor sau ai baronilor locali, ne-am transformat în ţinte spre care puternicii zilei şi publicul asmuţit de ei îşi îndreaptă flegmele. De ce mai scriem?

Mihai Firica, jurnalist. Adjectiv
.

joi, 16 iulie 2009

Departe de lumea dezlantuita. Vacanta, Proiecte...

Ce ar mai fi de spus in Cazul Ridzi? Multe. Foarte multe... Cel mai bine este sa urmariti blogul lui Catalin Tolontan www.tolo.ro , un jurnalist care si-a demonstrat, din nou, profesionalismul si probitatea morala...

Ce ar mai fi de spus?

O vacanta, oricat de mica, este mai buna decat orice. Asa ca imi urmez propriul sfat si incerc sa-mi reincarc bateriile pentru a realiza proiectele la care am inceput sa lucrez.

miercuri, 15 iulie 2009

Cursa de şoareci

Ce fac parlamentarii în vreme de criză? Evident, în afară de a toca sume bugetare din ce în ce mai mari, că doar n-o să-şi taie din privilegii, indiferent de cât de prost merge economia, ei se luptă în sesiuni extraordinare de vară. La sfârşitul lunii se vor aduna, probabil în număr insuficient pentru a se realiza cvorumul, să dezbată rapoartele comisiilor de anchetă “Ridzi” şi “Sterling”. La cât ne ajută astfel de sacrificii din partea aleşilor? Frecţie la un picior de lemn, trasul tărgii pe uscat, tichie de mărgăritar pentru chel... Pot paria că oricare dintre cititori ar putea găsi formule similare pentru a categorisi inutilitatea.

Politicienii îşi dau şuturi pe sub masă şi îşi aruncă tone de rahat în cap pentru ca nu cumva adversarul să pară mai curat şi mai uscat în campania electorală prezidenţială. Cum ministrul Monica Iacob Ridzi a căzut în plasă ca o muscă, pedeliştii au replicat prin declanşarea scandalului Nemirschi, ministrul Mediului fiind acuzat de atribuirea fără licitaţie a unui contract de jumătate de milion de euro pentru publicitate. Mai mult decât atât, strategia maculării a tot ce mişcă prin politică a fost aplicată şi asupra opoziţiei, fostul premier Tăriceanu ajungând pe mâna unei comisii ce va propune nici mai mult, nici mai puţin decât punerea sub acuzare pentru subminarea economiei naţionale. Gogoriţă pe care niciun fraier n-ar putea s-o înghită! Acuzaţia nu a putut fi demonstrată nici în cazul lui Nicolae Ceauşescu, darămite în cel al unui premier cel mult mediocru. Dar calculele consilierilor de imagine care puiesc pe lângă ceata portocalie ştiu foarte bine că scandalul din jurul lui Tăriceanu trebuie umflat mai mult decât cel în care Ridzi este protagonista principală, astfel încât atenţia electoratului să se mute către un show mult mai spectaculos.

Ar fi fost anormal să aflăm că parlamentarii se vor întâlni pentru a finaliza legile la care s-au prefăcut că lucrează. Sau că nu se simt bine în vacanţă şi datoria îi cheamă într-o sesiune extraordinară pentru a renunţa la lefuri. Chiar aşa, până acum n-am aflat de vreo decizie luată de vreun deputat sau senator de a dona salariul pe o lună în favoarea săracilor. Şi nici nu cred că o va face vreunul dintre ei în perioada următoare. Aşa că mi se pare firesc să asistăm la o luptă aprigă pentru murdărirea adversarilor. O strategie ce a dat roade până acum şi nu văd de ce partidele ar renunţa la ea tocmai înaintea alegerilor prezidenţiale. Cei scârbiţi de politică preferă să renunţe la dreptul de a vota, în timp ce alegătorii care depind de partide (locuri de muncă, ajutoare sociale, membri de partid, primarii şi acoliţii lor) dau direcţia politică.

Un mecanism pe cât de simplu pe atât de pervers, menit a controla electoratul precum un şoarece sub un clopot de sticlă. Odată eliberat, şoarecelui i se oferă varianta libertăţii sau bucata de caşcaval agăţată în mecanismul cursei. Ce aţi alege în locul lui?

marți, 14 iulie 2009

Ridzi a demisionat! Noul ministru MTS este Placinta...

Monica Iacob Ridzi a demisionat! Noul ministru MTS este senatorul Luminita Sorina Placinta...

Nu am aflat nici unde sunt banii, nici daca este cineva vinovat...

Cam la atat se reduce responsabilitatea politicienilor mioritici.

duminică, 12 iulie 2009

Daca ai bun-simt, pleci acasa; daca nu, ramai ministru...

Decizia Consiliului National al Audiovizualului in Cazul Ridzi a fost fara echivoc: ministrul si-a facut ilegal campanie de imagine platind din banii publici. Firesc ar fi fost sa asistam la o demisie si scuzele de rigoare. Nu s-a intamplat asa iar Monica Iacob Ridzi se incapataneaza sa ramana in functie iar PD-L se face scut in jurul sau in timp ce declara altceva. Autovictimizarea si contra-atacurile sunt armele la care recurge Ridzi, acompaniata de sustinatorii sai...

Care va fi efectul asupra imaginii Guvernului Boc, a PD-L si, mai ales, a lui Traian Basescu?
CTP-ul i-a pus ministresei Ridzi o stampila pe frunte asa cum pun vacarii fierul rosu pe vitele din cireada proprie:

http://www.gandul.info/opinii/o-fosila-vie-ridzicola.html?4237;4627991

Cei mai ulti jurnalisti au indemnat-o pe ministra-sinistra sa plece. Dar dupa ce scris Cristian Tudor Popescu in acest fel despre tine, daca ai bun-simt, pleci acasa; daca nu, ramai ministru...

miercuri, 8 iulie 2009

O vară fierbinte pentru liberalii doljeni

Liberalii nu au deloc o vară liniştită. Insuccesul de la alegerile europarlamentare a provocat o dezbatere internă şi o analiză a cauzelor care au făcut ca şansele lui Crin Antonescu, candidatul PNL la Preşedinţia României, să fie puse sub semnul întrebării. În mai multe filiale au avut loc schimbări, previzibile de altfel, mai ales în acelea în care cauzele invocate nu au fost tocmai naturale. Unele filiale şi-au pierdut şefii, în altele s-a trecut la recalibrarea echipelor.

Chiar dacă s-a aplicat a doua variantă a restructurării în cazul PNL Dolj, filiala a părut că va face parte din prima categorie, asta până înainte analiza serioasă a rezultatelor. Zvonurile privind schimbarea lui Ovidiu Oprea, preşedintele PNL Dolj, cu unul dintre consilierii judeţeni au fost lansate de cei direct interesaţi, invocându-se aşa-zise rezultate ale unor consultări care se aflau în plină desfăşurare. În mod surprinzător, Cosmin Enea a început să facă declaraţii hazardate, susţinând că decizia numirii sale în funcţia de preşedinte interimar al PNL Dolj a fost luată înainte de data fixată de forurile tutelare ale liberalilor. Am văzut multe în politică şi drept să vă spun nu am crezut niciun moment că acest lucru este posibil câtă vreme dinspre conducerea PNL nu vedea confirmarea informaţiei.

Personaje precum Cristina Calangiu, Mihai Voicu şi Dan Mogoş, reprezentanţi ai unui curent pro-PSD din filiala doljeană, se declarau mulţumite de numirea lui Enea în vreme ce acest lucru nu avusese loc. Mai mult decât atât, în presa favorabilă social-democraţilor au apărut articole ditirambice la adresa aşa-zisei schimbări a lui Oprea şi ungerea drept şef a unui personaj insignifiant din punct de vedere al notorietăţii. Cei care au forţat schimbarea senatorului Oprea sunt extrem de vulnerabili. Nu mă refer aici doar la anchetele de presă în care sunt acuzaţi ca făcând parte dintr-un grup abonat la banul public, dar mai ales la apropierea de PSD Dolj, nefirească, dăunătoare din punct de vedere politic şi nesănătoasă. Lucruri cel puţin ciudate, pe care mi le explic dar nu le împărtăşesc publicului numai din motivul de a nu fi acuzat că lovesc în imaginea unei grupări din PNL Dolj.

Istoria acestei veri încinse pentru liberalii doljeni va fi poate mai puţin importantă dacă tensiunile şi energiile latente se vor canaliza către campania electorală prezidenţială. Crin Antonescu are şanse reale de obţine un rezultat surprinzător de bun în Dolj, extinzând discuţia chiar la nivelul Olteniei, dacă anumiţi liberali doljeni renunţă la comportamentul şi mentalitatea de tarabagii.

duminică, 5 iulie 2009

...incompetenţă, nepotism şi corupţie... AVEM PUTEREA DE A SCHIMBA CEVA?

Scandalul ,,Ridzi,, - adica un sistem bazat pe incompetenta, nepotism si coruptie. Asistam la un sir de insulte si la folosirea unui limbaj de maidan, joc de scena menit a polariza electoratul partidelor, de a stimula partizanatul pentru fiecare dintre formatiunile implicate. Atentie, in perioada urmatoare vom asista la numeroase astfel de confruntari expuse mediatic!

Lipsesc programele si solutiile pentru problemele acestei perioade de criza, asa ca ni se ofera circ si scandaluri in urma carora sa ne inflamam si sa ne situam de o parte sau de alta. Ce putem face? Solutia emigrarii nu este posibila, din pacate/fericire... Putem sa contrapunem acestei batai de joc votul acordat in favoare unei schimbari? Va intreb cum de nu reusim sa avem incredere in schimbare?

Absolut in toate democratiile regula schimbarii se aplica in cazul politicienilor care comit greseli sau sunt ineficienti pentru societate. In schimb, noi ce facem?

miercuri, 1 iulie 2009

O clarificare necesară

Un politician pe care încă îl apreciez, arătându-i în mod public, în câteva rânduri, chiar simpatia mea, m-a mustrat amical pentru limbajul pe care l-am folosit la adresa partidului său. Comentariul cu pricina făcea referire la superficialitatea abordării campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare de către toate partidele, inclusiv de candidaţii independenţi. A ţinut să precizeze faptul că a văzut imparţialitatea mea, manifestată prin împărţirea unor bobârnace în mod egal pentru lipsa de programe electorale, compensată din plin cu scandaluri şi discursuri politicianiste. Într-o discuţie ferită de urechile participanţilor la un eveniment public, mi-a reproşat că nu se aştepta tocmai de la mine să folosesc cuvinte urâte, jigniri chiar, la finalul scurtei discuţii declarându-se deluzionat de derapajul meu: “Nu te ştiam aşa !”

Simt nevoia unei clarificări publice, în ciuda incidentului petrecut departe de urechile şi ochii publicului. Mi-am pus întrebarea dacă nu am exagerat, dacă respectivul politician doljean nu avea cumva dreptate şi eu, păstrând eventual umori din altă campanie în care am avut de suferit din cauza activiştilor partidului din care acesta face parte, mi-am permis luxul de a mă răzbuna. Nu voi da numele respectivului politician din considerente care ţin de caracterul privat al discuţiei. Dar am să reproduc pasajul care i-a stârnit mânia şi i-a provocat dezamăgirea cu privire la persoana mea, comentariul “Euroalegeri: scaun electric, dric muzical şi sicriu multicolor” fiind publicat tot în această rubrică, în data de 12 mai a.c.

PD-L s-a lansat într-o campanie agresivă, dovadă că şi-a lipit deja afişe peste tot, ocupând din start panourile electorale, chiar dacă legea obligă doar la folosirea unui singur afiş. Nesimţiţi peste măsură, portocaliii repetă gesturile mitocăneşti din celelalte campanii, că nu i-am uitat după cea pentru locale, când mi-au distrus aproape toate afişele de candidat independent. Calea de la “EI cu EI, Noi cu Voi” spre actualul slogan euroelectoral “La Bine şi la Greu” este pavată cu bune intenţii declarate, dar realitatea arată că minciuna are picioare scurte. Dacă îşi vor respecta şi această promisiune precum cealaltă, înseamnă că nu avem de ce să-i credem pe “EI”, aliaţi tot cu “EI”.

Am greşit într-atât de mult? Este limbajul meu trivial? A fost generat oare de o situaţie reală iar eu ca jurnalist am reacţionat disproporţionat? Fac parte apelativele “ţigancă împuţită, dobitocul dracului, găozar, păsărică” dintr-un limbaj academic? Dacă am greşit şi cineva a suferit din cauza mea, îmi cer scuze. Numai că mă tem ca nu cumva acesta să nu judece cu mintea altora, pe baza a ceea ce i se serveşte de către persoane a căror bună-credinţă o pun serios sub semnul întrebării. Aş fi, la rândul meu, dezamăgit, şi nu cred că fără temei.