Legea, o chestie relativă în Craiova

Nimeni nu este mai presus de lege. Aşa spune Constituţia României. Dar, după cum realitatea o dovedeşte, legile sunt făcute pentru a fi aplicate în anumite cazuri, în anumite situaţii, pentru anumiţi cetăţeni. Craiova nu face excepţie. Şi în Cetatea Banilor sunt mai multe categorii de cetăţeni. Unii care respectă legile. Alţii, autointitulaţi şmecheri, consideră că sunt “mai egali” decât restul concitadinilor. Pentru alţii, legea este relativă, se aplică doar când au interes să se aplice, folosindu-se de cadrul legislativ după bunul plac. N-am să mă refer aici la magistraţi. Despre justiţia din Craiova nu cred că ar mai putea fi adăugat ceva. Mai jos decât acum nu cred că se poate ajunge, ultimul caz fiind al magistraţilor de la Curtea de Apel, care au judecat şi adjudecat într-o singură zi sporuri salariale retroactive de 50 la sută. Mă voi opri doar la aleşii locali, adică la concitadinii pe care i-aţi ales să ne reprezinte în Consiliul Local Craiova (evident, eu nu i-a votat, candidând împotriva lor ca independent).

În urmă cu aproape un an, schimbarea s-a făcut tot pe sistemul blestemat al listelor de partid. Au reuşit să ocupe locuri eligibile şi să acceadă în CL Craiova mulţi oameni respectabili, ale căror competenţă o recunosc fără rezerve, respectivii consimţind la compromisurile impuse de statutul de “listac”. Nu comentez felul în care mulţi dintre consilierii locali craioveni înţeleg să-şi îndeplinească mandatele. Cei mai mulţi preferă tăcerea când ar trebui să vorbească şi se înscriu la cuvânt atunci când s-ar impune să tacă. De votat, cei mai mulţi votează cum le spune “partidul”. În fine, am mai spus că nu aş fi putut accepta situaţia de a mă subordona orbeşte unui şef vremelnic al partidului sau al nu ştiu cărui diriguitor care ar fi cerut obedienţă, la rândul său obedient în raport cu şefii săi. Craiovenii interesaţi de activitatea consilierilor pot singuri să judece, mai ales că şedinţele în plen sunt transmise în direct de o televiziune locală. Altfel, dacă ne raportăm la Legea 215/2001, alin. 4, actualii consilieri se plasează în categoria celor pentru care legile sunt relative şi se aplică doar în cazul altora, nu şi al lor… Niciunul nu şi-a făcut public raportul de activitate pe 2008. Mai mult decât atât, în ciuda obligaţiei de serviciu în calitate de secretar al Primăriei Craiova, Nicoleta Miulescu a încălcat şi ea legea. Că doar nu sunt prevăzute sancţiuni, nu-i aşa?

În lipsa rapoartelor de activitate, pe care legea îi obligă să le depună şi să le facă publice, nu pot să spun mai nimic despre actualii consilieri craioveni. Chiar dacă legea nu prevede în mod expres sancţiuni, nu cred că acesta este un motiv temeinic pentru ca legea să nu fie respectată. Le cer tuturor consilierilor locali craioveni să-şi prezinte rapoartele de activitate pe 2008 şi să le facă publice, inclusiv pe site-ul Primăriei Craiova. Legea îi obligă. Şi, nu în ultimul rând, bunul-simţ!

“Promoţia Becali&EBa”. Succesuri garantate! (II)

O veste proastă pentru Marijan Marinescu: secretarul executiv al PD-L, Elena Udrea, nu-l va vota. O va vota pe “independenta” EBa, adică pe Elena Băsescu. Chiar nu pot înţelege cum crede europarlamentarul Marijan că ne va convinge dacă n-a reuşit să-şi convingă propriul secretar general? Dacă nici Stolojan, Monica Macovei, TRU sau Bodu n-au reuşit s-o cucerească... Nu mă aşteptam s-o convingă tocmai Andreea Vass pe Elena Udrea, dar nici să spună răspicat că nu va vota lista propriului partid.

În fine, poate tocmai din cauză că nu înţeleg şi nici nu accept astfel de “fineţuri” politicianiste mă plasează în afara lor, cu un statut de independent. Doamne, nu care cumva să mă băgaţi în aceeaşi oală cu EBa, că mie nu mi-a strâns partidul semnăturile şi nici nu l-am pus pe tata să constrângă pe cineva să mă voteze. EBa va fi “independentă” la Paştele Cailor. Este tot atât de dependentă de PD-L precum Sorin Oprescu de PSD.

***

Mai mulţi europarlamentari români au primit nota zero în urma unui studiu asupra activităţii respectivilor. Într-un fel, sunt rezultate care nu ne surprind. Şi Naţionala lui Piţurcă este la pământ aşa că de ce ar trebui să strălucească reprezentanţii noştri în Parlamentul European? Vă mai amintiţi câte şuturi pe poartă au trimis tricolorii în meciul contra Franţei la Campionatul European de anul trecut? Zero, adică acelaşi rezultat cu al majorităţii europarlamentarilor. Cei mai mulţi dintre cei care au primit nota zero ocupă locuri eligibile pe listele pentru alegerile din 7 iunie. Vedeţi, dacă n-au deschis gura nici nu au spus prostii, nici nu au fost sancţionaţi de şefi.

Un alt studiu indică o prestaţie slabă sau mediocră pentru majoritatea trimişilor naţiunii în PE. Adică o confirmare a echipei care preferă să nu tragă la poartă ca să nu rateze. “Promoţia Zero” îşi va încheia mandatul. Se încălzeşte “Promoţia Becali&EBa”, că dacă-i spun lotul o să vă gândiţi la justiţie şi se vor simţi discriminaţi euroromânii din Pipera.

“Promoţia Becali&EBa”. Succesuri garantate! (I)

Care vor fi temele dezbătute în viitoarea campanie electorală pentru alegerile europarlamentare? Sigur, dacă n-aţi abandonat citirea acestui text încă după prima frază, convins fiind de lipsa de interes a cel puţin 90 la sută dintre români pentru aşa ceva, putem încerca împreună să anticipăm ce se va găsi pe agenda candidaţilor. În primul rând, se va discuta intens despre problema izolaţiilor termice la blocurile P+4. În al doilea rând, despre soluţiile europene pentru dilema stârnită de hrănirea câinilor maidanezi: cum vor supravieţui patrupedele în condiţii de criză, accentuate de refuzul noilor guvernanţi de a mări pensiile? Se va discuta intens despre asfaltarea străzilor, canalizare, gunoiul menajer şi fluidizarea circulaţiei. Şi, mai mult decât sigur, vor fi analizaţi candidaţii pentru alegerile prezidenţiale… care se vor folosi de scrutinul pentru Parlamentul European doar ca un decor în care să-şi etaleze nurii.În schimb, teme precum absorbţia fondurilor comunitare, coeziunea structurală, migraţia sau protecţia locurilor de muncă vor păli în comparaţie cu circoteca electorală în care protagonişti vor fi Becali, EBa şi Vadim. Tuturor candidaţilor, “succesuri” multe!

«Da, şefu’, am înţeles! Se rezolvă!»

Coaliţia “Opriţi codurile!” s-a lovit de preşedintele Băsescu precum un val firav de un transoceanic. Reprezentanţii ONG-urilor au fost muştruluiţi pentru că şi-au permis să ceară stoparea adoptării proiectelor Codului penal, Codului civil, Codului de procedură penală şi Codului de procedură civilă în urma unui simulacru de dezbateri parlamentare. Sub ameninţarea adoptării unui raport negativ din partea Comisiei Europene, preşedintele a impus data de 15 mai pentru adoptarea celor patru coduri. De aici a început un lanţ de erori politice şi de compromisuri imposibil de acceptat de societatea civilă.

Erorile cuprinse în cele patru proiecte sunt atât de mari încât nu pot fi îndreptate în urma unor retuşuri făcute de comisiile parlamentare de specialitate. Au spus acest lucru mult prea mulţi specialişti, pentru a mai exista vreun dubiu. Dar, când ambiţia prezidenţială este mai mare decât raţiunea, nu ai decât să atragi atenţia, să încerci să explici măcar celor dispuşi să analizeze problema şi să faci tot ceea ce este omeneşte posibil pentru ca eroarea să aibă efecte cât mai mici. Reprezentanţii Coaliţiei “Opriţi codurile!” au făcut aceste eforturi. Mă tem că tot ceea ce se putea face deja s-a făcut. Preşedintele Băsescu vrea să arate că dorinţa sa trebuie să fie lege pentru oricine şi nu va ceda în ciuda tuturor argumentelor de bun-simţ.

În urmă cu puţin timp, şeful DNA, procurorul-şef Daniel Morar, a criticat dur proiectele celor patru coduri, mai ales Codul penal, şi a incriminat absenţa unor dezbateri reale şi eficiente. Marii corupţi vor fi trataţi la fel ca şi găinarii, în timp ce abuzul în serviciu cu consecinţe grave nu va mai fi incriminat. Şi alte asemenea ciudăţenii semnalate de specialişti.

Dintr-un conformism găunos, dispuşi să adoptăm rapid forme fără fond doar pentru a părea în ordine şi cu temele la zi, riscăm să ne procopsim cu nişte coduri stâlcite, ce vor deforma şi mai mult societatea românească.

Dacă preşedinte vrea să legalizeze incestul, şpăguiala funcţionarilor, murdărirea simbolurilor naţionale, cocoloşirea marilor infractori şi alte ticăloşii băgate la repezeală în coduri, nu are decât să-i ceară lui Emil Boc să-şi asume răspunderea guvernamentală. Imediat ar fi auzit un pocnet din călcâie, un “Da, şefu’, am înţeles! Se rezolvă!” Încă nu este timpul pierdut.

Ce se va întâmpla cu Basarabia?

În urmă cu aproape 20 de ani, pe străzile României se petreceau evenimente similare celor din Moldova. O mână de comunişti sprinţari încercau să pună mâna pe putere, după alungarea lui Ceauşescu. Lui Ilie Verdeţ, ex-premier în Epoca de aur, nu i-a reuşit figura. Revoluţionarii din clădirea fostului Comitet Central al PCR i-au dat peste cap planul de a prelua puterea, prin constituirea unui Guvern. Apoi s-a declanşat diversiunea prin care Ion Iliescu şi Frontul Salvării Naţionale s-au declarat emanaţii revoluţiei, fraudând alegerile din 20 mai 1990. Protestele din Piaţa Universităţii declanşate înainte de sufragii şi continuate pentru a denunţa abuzurile urmaşilor lui Ceauşescu au fost înăbuşite în sânge de minerii lui Miron Cozma.

Revoluţia tinerilor din Basarabia a surprins prin violenţa cu care a început. Mi-au amintit de răbufnirea violentă a demonstranţilor din Piaţa Universităţii din Bucureşti din data de 13 iunie 1990. Provocările autorităţilor au făcut ca trupele trimise în apărarea Parlamentului Republicii Moldova să ia o bătaie precum năvălitorii la Posada. După ce sediile Parlamentului şi Preşedinţiei au fost “cucerite”, demonstraţiile au continuat paşnic în centrul Chişinăului, arătând că mişcarea de protest împotriva fraudării alegerilor de către comunişti nu este nici pe departe o lovitură de stat. Va urma o represiune similară cu aceea organizată de Ion Iliescu în 1990? Cum va reacţiona comunistul Voronin? Preşedintele bolşevic al Moldovei a dat vina pe “agenturile” străine, aşa cum o făcea şi Ceauşescu, cât şi pe demonstranţii fascişti, aşa cum şi Ion Iliescu dădea vina pe legionari. Aşa reacţionează comuniştii când simt că pierd puterea. Niciodată comuniştii nu au cedat puterea de bună voie, ci au pierdut-o în urma protestelor de stradă, cum s-a întâmplat în fostul lagăr comunist, în Ţările Baltice, Ucraina, Georgia şi în celelalte republici ex-sovietice.

Sunt surprins că observatorii internaţionali n-au semnalat imposibilitatea opoziţiei de a avea acces la televiziunea publică şi nenumăratele încălcări ale Legii electorale. În timp ce puterea comunistă a folosit fără oprelişte orice mijloace în campania electorală, având la dispoziţie fonduri publice din care au cheltuit ilegal, opoziţia a fost hărţuită în permanenţă. Consultanţii liberalilor din Moldova au fost reţinuţi şi expulzaţi în România. La alegeri, morţii “au votat” în favoarea comuniştilor lui Voronin. Permite Europa o enclavă comunistă, pro-moscovită, în coasta sa?

Epicentrul drag lui Turcescu

Tare aş vrea să-l mai aud acum pe Robert Turcescu acuzând, inchizitorial, întreaga suflare din Craiova de blat cu lumea interlopă şi să-l mai văd cum fixează cu degetul pe hartă epicentrul infracţionalităţii taman în Bănie. Nu am satisfacţii tembele legate de caprele bucureştenilor lovite de râia grupărilor de zmardoi care fac legea cu bâta în mijlocul capitalei, dar nici nu pot să asist la balamucul declanşat de arestarea lui Gigi Becali fără a-mi reaminti de cum înfiera Turcescu un oraş întreg pentru slăbiciunile unui sistem. Dincolo de justeţea motivelor ce au dus la arestarea lui Becali sau de abuzurile organelor competente, motiv de gâlceavă generală, rămâne imaginea unui Bucureşti împânzit de reţele infracţionale, controlat de interlopi prin complicitatea poliţiştilor, procurorilor, băieţilor din serviciile secrete şi a magistraţilor.

Şerpăria din capitală a ieşit la suprafaţă cu o violenţă pe care o bănuiam, dar nimeni nu putea s-o anticipeze. Putregaiul instituţiilor plătite din bani publici să-i apere pe contribuabilii oneşti a atins toate nivelurile. De la preşedinte, lideri de partide, şefi de instituţii, şmecheri imobiliari de genul Popoviciu, moguli şi până la brutele lui Becali şi Geamănu, cu toţii sunt actori într-o piesă sordidă, în care nimeni nu rămâne imaculat, ci poartă stigmatul întovărăşirii pentru a încălca legea. Acesta este Bucureştiul, dragul meu Robert Turcescu, o capitală căruia nu puteam să-i răpim dreptul de a fi epicentrul infracţionalităţii din România.

Din păcate, nu pot să-l contrazic pe jurnalistul Realităţii în ceea ce priveşte faptele de vitejie ale grupărilor interlope din Craiova şi nici nu pot ignora pericolul latent reprezentat de promiscuitatea în care reprezentanţii legii se afundă prin relaţiile cu interlopii. Reglări de conturi precum cele din intersecţiile bucureştene, trafic de carne vie şi de droguri, corupţie la vârful autorităţilor, control prin violenţă asupra cartierelor şi impunerea de taxe de protecţie sunt realităţi craiovene pe care, în încercarea de a-l combate pe Turcescu, le-am trecut în sfera normalităţii, nu-i aşa? Nu suntem nici pe departe cel mai sigur oraş din Europa, nici din România şi mă tem ca nu cumva să ocupăm un loc ruşinos într-un astfel de clasament. Singura satisfacţie este aceea de a nu fi într-atât de scufundaţi în mocirlă precum Bucureştiul. Slabă consolare.

Craiova este doar o reprezentare la o scară redusă şi, din acest motiv, uşor estompată a capitalei. Mimetismul nostru sudic şi uşurinţa de a copia modele ne-au făcut să fim oraşul ce seamănă cel mai mult cu “Epicentrul infracţionalităţii”, chiar ducând acest fenomen dincolo de limita acceptabilă. Răspunsul nostru la zoaiele ce se revarsă dinspre Bucureşti spre toată România este de o pasivitatea alarmantă. Luăm parte la dezbaterea naţională “este vinovat sau nevinovat Becali” fără să vedem că fondul problemei îl reprezintă alterarea vieţii cotidiene şi agresarea oamenilor simpli de lupta pentru putere a acestor găinari multimilionari în euro, apărători ai legii, moguli şi politicieni. Dragă Robert Turcescu, polul infracţionalităţii şi epicentrul nesimţirii sunt chiar sub nasul tău. Te-ai deplasat degeaba în Craiova!

Prostia cu tichie de ministru

Batjocorirea însemnelor României nu va mai fi infracţiune în noul Cod penal. Din simplul motiv că aşa vrea nu ştiu ce comisie de specialişti şi ministrul Predoiu. În gândirea ticăloşilor care au scornit o aşa de mare reformă a Codului penal, tricolorul poate fi folosit drept hârtie de şters la dos sau preş pentru politicieni, când ies de la birt. Ce simbol mai sfânt are un militar care îşi apără ţara sau se află în misiune departe de patrie decât tricolorul? Pe ce ar mai putea jura un apărător decât pe ceea ce orice bărbat care îşi dă viaţa pentru neamul său îşi doreşte ca sicriul să-i fie acoperit cu steagul pe care l-a slujit?

Explicaţia oferită pentru dezincriminarea penală a batjocoririi simbolurilor statului român pare desprinsă din gândirea peltică şi onoarea peticită a actualului ministru al Justiţiei: “Renunţarea la infracţiunea de ofensă adusă unor însemne reprezintă concluzia la care s-a ajuns în urma analizării necesităţii acestei incriminări, dar şi a proporţionalităţii dintre natura şi severitatea mijloacelor de constrângere pe de o parte, şi importanţa valorii sociale ocrotite prin aceste mijloace pe de altă parte. În ceea ce priveşte necesitatea incriminării unei asemenea fapte nu există argumente care să susţină în mod rezonabil menţinerea acesteia în sfera de protecţie penală, în condiţiile în care practica judiciară e aproape inexistentă în această materie. “Vai de capul vostru de specialişti în număratul dudelor verzi, măi băieţi! Ori trăiţi pe sub pământ ori sunteţi aşa de proşti încât să naşteţi absurdităţi pe care să le propuneţi drept normă într-o societate europeană. Respectivii anonimi şi Predoiu nu consideră că valoarea socială a tricolorului sau a însemnelor naţionale e atât de mare pentru a justifica o pedeapsă dură, fără echivoc, oferind şi o protecţie penală. Acest lucru nu arată decât o ruptură totală cu valorile pe care oamenii simpli le respectă şi cer, la rândul lor, să fie respectate.

Pur şi simplu Predoiu este un nesimţit. Nu are deloc responsabilitatea actelor asumate şi propuse premierului. Dacă Guvernul Boc şi-ar fi asumat răspunderea guvernamentală pentru Codul penal, Codul de procedură penală, Codul civil şi Codul de procedură civilă, şi-ar fi pus ştreangul de gât. Chiar dacă ar fi fost adoptate, în timp şi-ar fi dovedit toxicitatea lor şi preţul politic ar fi fost usturător de mare. Sunt prea multe prostii cuprinse în cele patru coduri pentru a mai încerca să salvăm ceva prin dezbateri făcute la repezeală. Pur şi simplu ar fi trebuit retrimise lui Predoiu fără a mai mima îndreptarea lor prin aşa-zise observaţii şi dezbateri. Nimeni de societatea civilă sau de breasla juriştilor nu a fost consultat. Simulacrul de dezbatere pe care Ministerul Justiţiei pretinde că l-a organizat nu ţine loc unei consultări reale. Ceea cea a ieşit până la urmă din cazna unei comisii de specialişti în copierea unor pasaje din legislaţia altor ţări este un hibrid, o monstruozitate, pe care n-o vom putea înfrumuseţa oricât de multe operaţii estetice i-am face. Singura soluţie ar fi înlocuirea unui ministru arogant şi superficial, apoi o nouă încercare de a croi corect cele patru coduri de către specialişti şi societatea civilă. Din păcate, lucrurile simple nu sunt chiar atât de uşor de acceptat şi de înţeles de politicieni.