Coaliţia “Opriţi codurile!” s-a lovit de preşedintele Băsescu precum un val firav de un transoceanic. Reprezentanţii ONG-urilor au fost muştruluiţi pentru că şi-au permis să ceară stoparea adoptării proiectelor Codului penal, Codului civil, Codului de procedură penală şi Codului de procedură civilă în urma unui simulacru de dezbateri parlamentare. Sub ameninţarea adoptării unui raport negativ din partea Comisiei Europene, preşedintele a impus data de 15 mai pentru adoptarea celor patru coduri. De aici a început un lanţ de erori politice şi de compromisuri imposibil de acceptat de societatea civilă.
Erorile cuprinse în cele patru proiecte sunt atât de mari încât nu pot fi îndreptate în urma unor retuşuri făcute de comisiile parlamentare de specialitate. Au spus acest lucru mult prea mulţi specialişti, pentru a mai exista vreun dubiu. Dar, când ambiţia prezidenţială este mai mare decât raţiunea, nu ai decât să atragi atenţia, să încerci să explici măcar celor dispuşi să analizeze problema şi să faci tot ceea ce este omeneşte posibil pentru ca eroarea să aibă efecte cât mai mici. Reprezentanţii Coaliţiei “Opriţi codurile!” au făcut aceste eforturi. Mă tem că tot ceea ce se putea face deja s-a făcut. Preşedintele Băsescu vrea să arate că dorinţa sa trebuie să fie lege pentru oricine şi nu va ceda în ciuda tuturor argumentelor de bun-simţ.
În urmă cu puţin timp, şeful DNA, procurorul-şef Daniel Morar, a criticat dur proiectele celor patru coduri, mai ales Codul penal, şi a incriminat absenţa unor dezbateri reale şi eficiente. Marii corupţi vor fi trataţi la fel ca şi găinarii, în timp ce abuzul în serviciu cu consecinţe grave nu va mai fi incriminat. Şi alte asemenea ciudăţenii semnalate de specialişti.
Dintr-un conformism găunos, dispuşi să adoptăm rapid forme fără fond doar pentru a părea în ordine şi cu temele la zi, riscăm să ne procopsim cu nişte coduri stâlcite, ce vor deforma şi mai mult societatea românească.
Dacă preşedinte vrea să legalizeze incestul, şpăguiala funcţionarilor, murdărirea simbolurilor naţionale, cocoloşirea marilor infractori şi alte ticăloşii băgate la repezeală în coduri, nu are decât să-i ceară lui Emil Boc să-şi asume răspunderea guvernamentală. Imediat ar fi auzit un pocnet din călcâie, un “Da, şefu’, am înţeles! Se rezolvă!” Încă nu este timpul pierdut.
Un comentariu:
Bine scris.Imi place blogul.
Trimiteți un comentariu