Tare aş vrea să-l mai aud acum pe Robert Turcescu acuzând, inchizitorial, întreaga suflare din Craiova de blat cu lumea interlopă şi să-l mai văd cum fixează cu degetul pe hartă epicentrul infracţionalităţii taman în Bănie. Nu am satisfacţii tembele legate de caprele bucureştenilor lovite de râia grupărilor de zmardoi care fac legea cu bâta în mijlocul capitalei, dar nici nu pot să asist la balamucul declanşat de arestarea lui Gigi Becali fără a-mi reaminti de cum înfiera Turcescu un oraş întreg pentru slăbiciunile unui sistem. Dincolo de justeţea motivelor ce au dus la arestarea lui Becali sau de abuzurile organelor competente, motiv de gâlceavă generală, rămâne imaginea unui Bucureşti împânzit de reţele infracţionale, controlat de interlopi prin complicitatea poliţiştilor, procurorilor, băieţilor din serviciile secrete şi a magistraţilor.
Şerpăria din capitală a ieşit la suprafaţă cu o violenţă pe care o bănuiam, dar nimeni nu putea s-o anticipeze. Putregaiul instituţiilor plătite din bani publici să-i apere pe contribuabilii oneşti a atins toate nivelurile. De la preşedinte, lideri de partide, şefi de instituţii, şmecheri imobiliari de genul Popoviciu, moguli şi până la brutele lui Becali şi Geamănu, cu toţii sunt actori într-o piesă sordidă, în care nimeni nu rămâne imaculat, ci poartă stigmatul întovărăşirii pentru a încălca legea. Acesta este Bucureştiul, dragul meu Robert Turcescu, o capitală căruia nu puteam să-i răpim dreptul de a fi epicentrul infracţionalităţii din România.
Din păcate, nu pot să-l contrazic pe jurnalistul Realităţii în ceea ce priveşte faptele de vitejie ale grupărilor interlope din Craiova şi nici nu pot ignora pericolul latent reprezentat de promiscuitatea în care reprezentanţii legii se afundă prin relaţiile cu interlopii. Reglări de conturi precum cele din intersecţiile bucureştene, trafic de carne vie şi de droguri, corupţie la vârful autorităţilor, control prin violenţă asupra cartierelor şi impunerea de taxe de protecţie sunt realităţi craiovene pe care, în încercarea de a-l combate pe Turcescu, le-am trecut în sfera normalităţii, nu-i aşa? Nu suntem nici pe departe cel mai sigur oraş din Europa, nici din România şi mă tem ca nu cumva să ocupăm un loc ruşinos într-un astfel de clasament. Singura satisfacţie este aceea de a nu fi într-atât de scufundaţi în mocirlă precum Bucureştiul. Slabă consolare.
Craiova este doar o reprezentare la o scară redusă şi, din acest motiv, uşor estompată a capitalei. Mimetismul nostru sudic şi uşurinţa de a copia modele ne-au făcut să fim oraşul ce seamănă cel mai mult cu “Epicentrul infracţionalităţii”, chiar ducând acest fenomen dincolo de limita acceptabilă. Răspunsul nostru la zoaiele ce se revarsă dinspre Bucureşti spre toată România este de o pasivitatea alarmantă. Luăm parte la dezbaterea naţională “este vinovat sau nevinovat Becali” fără să vedem că fondul problemei îl reprezintă alterarea vieţii cotidiene şi agresarea oamenilor simpli de lupta pentru putere a acestor găinari multimilionari în euro, apărători ai legii, moguli şi politicieni. Dragă Robert Turcescu, polul infracţionalităţii şi epicentrul nesimţirii sunt chiar sub nasul tău. Te-ai deplasat degeaba în Craiova!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu