duminică, 24 august 2008

Pro sau contra candidaturii Monei Musca?

Din start, afirm că Mona Muscă este îndreptăţită să candideze la viitoarele alegeri parlamentare, indiferent dacă o va face din partea PD-L sau ca independent. Dar mai afirm că aproape sigur ea nu va fi lăsată candideze din partea democrato-liberalilor. Reacţia nevrotică a câtorva din garda veche a PD nu arată decât o încercare de blocare a reinstrării pe scena parlamentară a unui personaj care, în ciuda tăvălelilor din presă, şi-a păstrat o bună parte din credibilitate. Nu putea fi altfel, dacă ţinem cont că de numele parlamentarului Mona Muscă se leagă numeroase iniţiative concretizate pentru democratizarea societăţii, în timp ce numele contestatarilor săi nu este amintit decât în scandaluri de corupţie sau nepotism partinic. Singura care a plătit pentru colaborarea cu fosta Securitate rămâne doar ea.

Toţi securiştii şi informatorii lor şi-au continuat munca, unii prin Parlament, alţii la conducerea unor firme care au căpuşat statul, iar acum moraliştii lui Blaga invocă un verdict dat pe baza unei legi anulate de Curtea Constituţională! Nu înţeleg de ce respectivii nu au susţinut proiectul Legii lustraţiei. În acest fel, nu doar că ar fi blocat şi candidatura Monei Muscă, dar i-ar fi dat o mână de ajutor lui Traian Băsescu în lupta sa teatrală cu balaurii corupţiei şi ai comunismului revanşard.

Atacurile unor triste figuri politice la adresa celei pe care mulţi au considerat-o ,,doamna de fier a politicii româneşti,, ţin de o anumită strategie de imagine a PD-L. Se mizează pe faptul că, acceptată iniţial drept candidat într-un colegiu din cele arondate baronului Pinalti, Mona Muscă va fi tratată cu un refuz categoric, spre satisfacţia electoratului care vrea moralitate. Iată, se va spune, noi nu acceptăm jumătăţile de măsură sau compromisurile cu cei pătaţi, însă nu se va spune nimic despre cei cu dosare penale sau nulităţi care-şi cumpără locul de candidat. Se prea poate ca o astfel de strategie să aducă procente în sondaje, însă nu are nimic de-a face cu moralitatea sau cu alte lucruri înălţătoare, de care vorbesc sclifosiţi de două parale.

Indiferent în care colegiu va alege să-şi depună candidatura, Mona Muscă trebuie să o facă din poziţia de independent. Chiar dacă legea electorală a fost schilodită în aşa fel încât să facă de-a dreptul imposibilă accederea unui independent în Parlamentul României, tot merită să încerce. Chiar şi o sută de voturi obţinute ca independent sunt mai importante decât mii de voturi opţinute prin presiunea primarilor sau cumpărate de-a dreptul cu pomană electorală şi bani oferiţi alegătorilor. Sau, ca să nu dai satisfacţie unora care abia aşteaptă să pierzi din cauza aberaţiilor puse intenţionat în lege, numai candida. Mona, fii bărbată! În ţara în care bărbaţii nu performează din cauză că se încurcă fuste, măcar tu să dai un exemplu că se poate şi altfel în politică, nu doar în patru labe.

miercuri, 6 august 2008

Mega-salariul lui Lulache. Imbecili şi mitocani. Dandanache, uninominalul

Şefa de la Fondul Proprietatea, o duduiţă de extracţie liberală pe numele său Lulache, are un salariu gigant pentru un bugetar: peste 5.000 de euro. În urma unui scandal mediatic, cifra a fost voalată spre stupefacţia generală, mulţi dintre cei care au ridicat din sprâncene când au calculat raportul dintre salariul lui Lulache şi cel al preşedintelui ajungând la concluzia că este mai avantajos să fii nevastă sau amantă de extracţie liberală decât un pârlit de preşedinte de stat. Leafa lui Băsescu nu atinge cota de 3.000 de euro, aşa că raţionamentul e corect. Nostalgici, începem să calculăm ca pe vremea lui Ceauşescu, aşa cum făceam transformând dolarii cheltuiţi pentru tancuri şi rachete în spitale şi grădiniţe. Să vedem ce ar putea să-şi cumpere Lulache cu salariul pe o lună. Cam câte pâini? Vreo două căruţe de lubeniţe de la Dăbuleni? Câte batoane de salam şi câte beri? Oricum, învârtita de la Fondul Proprietatea câştigă într-o lună cât vreo 20 de profesori.
Totuşi, ce face Lulache de banii ăştia? Eeee, chiar aţi vrea să ştiţi? Poate ar fi bine să-i cer lui Tibi să pună o bulină roşie la acest text. Mai bine vă las imaginaţia să lucreze. Dar cred că o aveţi nevoie să vă lipiţi pe frunte o bulină roşie…

***

Inundaţiile şi întronizarea (brrr, ce naşpa sună!) noului mitropolit au făcut din Moldova o zonă de pelerinaj pentru politicieni. Calamiţăţile s-au ţinut de capul bieţilor moldoveni. Băsescu a vrut să dea cu un primar de pământ (ar fi putut să-l înece…) când l-a văzut încălţat în pantofi şi nu în cizme de cauciuc, iar pe un ministru nenominalizat l-a făcut pur şi simplu “imbecil”. Pe o ţărancă de vreo 80 de ani a luat-o din scurt, să nu se mai smiorcăie, ce dacă i-a luat apa casa. O să-i dea preşedintele bani pentru materiale de construcţii şi gata, problemele se vor risipi ca prin minune. Probabil o să-i treacă şi reumatismul dacă se implică preşedintele! “Mamaie, de ce faci circ?”, a luat-o la rost Băsescu pe bătrânică. Bravo, Traiane, eşti acelaşi pe care te ştim, sobru şi eficient în situaţiile dramatice. Probabil că aşa o apostrofai şi pe Elena Udrea când îşi etala totul, prin decolteuri şi fuste ultra-scurte, la reuniuni oficiale sau ceremonii militare, de se încurcau răcanii când băteau pas de defilare. Consiliat de Dan Andronic şi specialiştii din Israel, Tăriceanu a mâncat fasole alături de sinistraţi, sperând că va creşte în sondaje. Nu cred că populismul îl prinde pe Călin, aşa că premierul o fi vomitat după primul colţ şi a dat fuguţa la Monte Carlo să-şi astâmpere foamea cu somon şi caviar. Cum să nu-i compătimeşti pe moldovenii cu apa-n brâu când sunt loviţi de astfel de “intemperii”. Mai lipsesc lăcustele şi grindina, că le-au căzut pe cap o sumedenie de oficiali îngălaţi, buni doar de poză, care se răstesc la sinistraţi şi zâmbesc la camerele tv.
Totuşi, bine că moldovenii s-au ales cu statutul de vedetă, după ce mulţi s-au văzut în rol de personaje secundare la tele-donuri sau în reportajele lacrimogene cu reporteri intraţi în apă până la brâu. Se înţelege, rolurile principale le-au revenit tot politicienilor, că aşa este scenariul şi regia într-un an eminamente electoral…

***

La viitoarele alegeri “uninominale” va reveni în forţă Agamiţă Dandanache. Multiplicat în cât mai multe exemplare, încât să ni se facă gura pungă după ce vom gusta din uninominal. Vopsiţi în portocaliu, roşu sau galben-albastru, candidaţii vor fi paraşutaţi şi în Bănie după jocurile de culisele de la “centru”, urmând să facă rahatul praf în viitorul parlament. Primele nominalizări prevestesc marea păcăleală de la alegerile generale. Liberalii au ţintit şi au lovit cu nucile în perete. Horaţiu Buzatu va fi trimis să candideze într-un colegiu din Bucureşti în timp ce prin Dolj s-au pripăşit Mihai Voicu şi Mihail Lupoi. Clar, vor urma şi la noi urgiile, numai că nu ştiu dacă mai întâi vor fi inundaţiile apoi valul nulităţilor sau invers. PNL Dolj va ataca în toamnă cu nulităţi şi anonimi obedienţi. O singură certitudine. Prin legea schilodită de acelaşi Voicu, candidaţii independenţi nu au nicio şansă, în timp de unii “partinici” clasaţi pe locul trei într-un colegiu uninominal vor putea să intre în parlament pe uşa din dos a redistribuirii. Logica este simplă, oricum am privi lucrurile. Un hâtru, mi-a pus o întrebare retorică doar ca să-mi taie pofta de candidatură independentă. Poţi frauda alegerile de unul singur? Nu, cu siguranţă că nu: ai nevoie de un partid!