O întrebare la care nici Șova nu poate răspunde

A fost și referendumul. Bilanțul: bani irosiți, cetățeni învrăjbiți, imaginea țării făcută țăndări. Un elan demolator greu de întâlnit la alte popoare. De construit, s-a ridicat doar un zid între oameni care nu aveau nimic de împărțit, ba chiar s-au destrămat prietenii. O vară a vrajbei naționale și o furtună de ură apărută ca din senin. Însă toate tensiunile acumulate, fie că erau politice, sociale sau economice, nu prevesteau suspendarea președintelui Băsescu. Prezența la referendumul care a urmat a fost slabă și, în ciuda confirmării impopularității actualului președinte, va urma o invalidare. Să nu dramatizăm: a fost un nou episode al luptei pentru putere între haitele politice. Întrebarea firească este de ce atacul a fost declanșat cu o așa de mare grabă, pe toate fronturile, fără a se lua în calcul și “zidul de apărare” al lui Băsescu reprezentat de Curtea Constituțională (CC)?

Chiar dacă legea de organizare a referendumului fusese modificată în grabă era previzibil că se va “întâmpla” ceva la CC. A apărut acea condiționare a procentului de 50 la sută și totul a mers în favoarea lui Băsescu. Totuși, în ciuda semnalelelor, USL a mers înainte și a dat cu capul în gard. Stranie ideea de a provoca un referendum vara. Oricine își dă seama că alegerile sau orice consultare electorală în anumite momente din an nu sunt receptate corespunzător din cauza calendarului. Nu electoratul este de vină în astfel de situații. Nu este vorba de caniculă sau altceva, ci pur și simplu de imposibilitatea prezenței la vot. Cum ar fi organizarea de alegeri de Crăciun sau de Paște? Totuși, strategii USL au gândit că a venit momentul suspendării și s-au pus pe treaba. Cum a ieșit, se știe. În vreme ce puterea încerca să adune prin orice mijloace voturile necesare demiterii președintelui, utilizând la greu urne mobile și turiști electorali, ceilalți strigau că se fură chiar și când se priveau în oglindă. Exagerări din ambele părți pentru a înclina balanța. Fără succes, învinși fiind toți, indiferent de opțiune, indiferent dacă ne-am prezentat la vot sau nu.

De ce acum a fost lansat acum atacul decisiv al USL la adresa lui Băsescu? Doar fuseseră înlocuiți președinții de la Senat și Camera Deputaților iar toate sondajele arătau că USL se îndreaptă către victorie la alegerile parlamentare din toamnă. Victoria de la alegerile locale ar fi trebuit să aducă liniște în tabăra puterii și să pregătească pe îndelete scrutinul parlamentar. În schimb, s-a preferat asumarea inutilă a unui risc reprezentat de forțarea capacității unei echipe electorale deja epuizată la alegerile locale. O întrebare la care nici Dan Șova, penibilul senator care număra voturi imaginare și anunța victoria ireală, nu poate să răspundă. Sau, cine știe, poate va da un răspuns așa cum a făcut-o când a negat suferința evreilor din România în anii tulburi ai Celui de-al Doilea Război Mondial. O va face tot hilar, rupt de realitate, rinocerizat și dornic să parvină la putere, ca foarte mulți din jurul său, călcându-i în picioare pe cei care nu sunt de acord cu el.

AM VOTAT! Uite care a fost alegerea mea

Scurt şi cuprinzător, cu cea mai mare sinceritate... Imaginea am găsit-o pe reţelele de socializare, aşa că presupun că sunt numeroşi cei care "au votat" în acest fel. De altfel, imediat după suspendarea preşedintelui şi declanşarea referendumului, mi-am exprimat opinia şi le-am spus ceea ce cred despre ei. M-am săturat să fiu plasat ba într-o tabără, ba în cealaltă. Spre deosebire de cei care tac şi pretind că se exprimă prin vot, eu încerc să le transmit mesajul că aşa nu se mai poate şi există alternative când ai puterea să cauţi.

Care pe care şi înjurătura neaoşă, sport olimpic

Cine a aruncat primul cu piatra? Aşa-zisa campanie pentru referendumul din 29 iulie a semănat mai degrabă cu o bătaie generală cu rahat decât cu o dezbatere legată de încălcarea Constituţiei României de către Traian Băsescu. Limbajul utilizat de ambele tabere a depăşit orice limită. Doar nu s-au înjurat de mame protagoniştii marelui duel naţional cu reverberaţii internaţionale. De la scorpion turbat la paiaţă şi de la plagiator infantil până la hoţ nu au fost decât paşi făcuţi cu mare repeziciune. Dacă mai aveam vreo iluzie că există şi căi de comunicare între aceşti bărbaţi care ar trebui să ne reprezinte acum, la mai puţin de o săptămână până la verdictul urnelor, este limpede că adversarii şi-au pus în gând să-şi îngroape adversarul. Am văzut ură şi dorinţă de a-şi omorî (politic vorbind…) duşmanul. Nicio urmă de disponibilitate de a dialoga, niciun reflex de democraţie în cele două tabere. Acest lucru pur şi simplu m-a înspăimântat.
Înţeleg că Traian Băsescu vrea să-şi joace rolul până la ultimul cartuş. Dar de ce lideri tineri precum Ponta şi Antonescu şi-au pus în joc tot capitalul de imagine şi cariera politică în acest meci? De unde a izvorât atâta ură şi dorinţă de a regla conturile înainte de termen? Şi, mai ales, de ce se slobozesc astfel de cuvinte de la înălţimea unor funcţii care presupun rigoare în exprimare, comportament decent şi putere de a oferi exemplu pentru cei mulţi?

Nu sunt pudibond şi nici nu confund arena în care prestează politicienii cu Academia Română sau un alt for de intelectuali rafinaţi. Mă tem însă că exemplele oferite de ambele tabere nu fac decât să erodeze şi mai mult spaţiul public. Limbajul de golan şi de ins care îşi loveşte în continuare adversarul doborât la pământ pare a fi la modă după această campanie. Indiferent de rezultat, în urmă va rămâne un câmp de bătălie presărat cu cadavre pentru care adversarul nu va avea niciun respect. La ce bun să spui că scapi de Băsescu dacă nu te ridici deasupra lui prin comportament sau prin prestaţie? Antonescu, în rol de preşedinte interimar, a urcat pe scena mitingurilor pentru suspendare într-un dispreţ total faţă de necesara imparţialitate faţă de toate taberele politice. Nici Ponta nu a demonstrat că este preocupat mai degrabă de problemele economice şi de traiul românilor, acordând prioritate tirului pe care echipa sa de campanie l-a executat din clipa suspendării preşedintelui. Să aşteptăm decât schimbarea personajelor şi nimic în comportament, aşadar. Din păcate, replicile grobiene ale preşedintelui suspendat nu au făcut decât să îndepărteze speranţa că, în cazul în care se va salva, vom asista la o metamorfoză a preşedintelui. Aceleaşi replici tăioase, rânjite, ţintite pentru a-şi demola adversarul.

Aşa cum am spus, acesta nu este războiul cetăţenilor, ci avem de-a face doar cu o luptă surdă pentru putere între politicieni şi, evident, reglări de conturi – tot pe seama noastră.

Referendum. Pentru ce ?

România este împărţită între “ai lor” şi “ai noştri”. Nu de ieri sau de la declanşarea suspendării actualului preşedinte şi nici de la începutul “domniei” lui Băsescu. Păcatul originar a fost săvârşit încă din primele zile ale anului 1990. Ion Iliescu ne-a împărţit între oameni de bine şi foşti moşieri. Emil Constantinescu vorbea de democraţi şi de comunişti. Experienţa politică din ultimele două decenii ne arată că “şeful”Nu s-au ferit să recunoască limpede că sunt mai multe tabere şi vor să te bage cu forţa la ei în echipă… De altfel, chiar au spus-o răspicat, printr-un slogan de campanie electorală: “Noi cu voi, ei cu ei !” Ideea că suntem oastaşi pe diverse fronturi, în diverse tabere antagonice, gata oricând să-şi pună la pământ “duşmanii” i-a urmărit pe aproape toţi politicienii de forţă de după 1989. Drama românilor este că, pentru succes, politicienii au mizat pe ură, pe confuzie, pe distrugerea adversarului. Au produs ură şi au provocat scârbă.

Cer prea mult dacă vreau să fiu reprezentat de cineva care nu este umilit la reuniuni internaţionale, izolat de liderii altor state, pus să de explicaţii pentru decizii care umbresc prestigiul naţiunii române pe plan internaţional? Să vorbească în numele meu cineva care nu este apăsat de acuzaţiile de plagiat, de dispariţia flotei naţionale, de provocarea mineriadelor sau de mimarea luptei cu securiştii? Dacă tot au fost atât de multe referiri la imaginea ţării şi cine se face vinovat de coborârea noastră în ochii străinilor mi se pare nedrept să dăm vina doar pe rromi şi să-i absolvim de vină pe liderii politici. Statutul de oaie neagră a Europei şi de indivizi nefrecventabili ne-a lăsat în afara Spaţiului Schengen. Scandalul declanşat odată cu suspendarea lui Băsescu nu a făcut să certifice declaraţiile neprietenilor României şi să-i dezarmeze pe cei care ne susţineau în ciuda evidenţelor.

Rolul de a reprezenta şi de a fi arbitru imparţial nu poate fi îndeplinit de cineva extras din acele tabere. Este clar acest lucru şi cei care contestă acest adevăr îi rog să răspundă la următoarea întrebare: Credeţi că un fost jucător la Steaua sau la Dinamo ar fi imparţial la un meci Steaua-Dinamo? Evident că neutralitatea celui care arbitrează este anulată de trecutul său şi de legăturile existente, de neşters în ciuda oricăror angajamente. Repet, teoria ar fi bună dar să ne uităm la ultimii 20 de ani. Soluţia este simplă însă nu la îndemâna politicienilor, cei care nu ar lăsa pentru nimic în lume puterea din mână, dar stă în puterea celor mulţi: este necesară asumarea unei schimbări radicale prin revenirea la Monarhia Constituţională. Toate zbaterile legate de refendum sunt în van dacă acesta este unul de demitere şi nu pentru restauraţie.

Aţi reuşit: suntem o colonie de leproşi!

Îmi displac filfizonii patriotarzi care îşi trag iţarii şi, cu ţâfnă, dau replica oricui ne arată cu degetul când greşim, spunând că Înalta Poartă occidentală să-şi vadă de treburile sale că noi suntem stâlpul Europei. Unul a spus la o televiziune locală „mă piş pe Europa!” Nu ai cum să contrazici un astfel de ipochimen. Te-ai trezi cu un jet patriot din partea românului care vrea să fie stăpân la el acasă, dar nu-i displac nici banii UE, nici beneficiile statutului comunitar. Angela Merkel, cancelarul Germaniei, a criticat modul în care s-au făcut, de către actuala putere, schimbările de legi şi suspendarea preşedintelui. Evident, reacţiile celor cărora nu le-a convenit declaraţia au mers de la a o descrie drept o babă senilă manipulată de Băsescu, până la o matroană care a avut neruşinarea de a-şi ridica nasul din cratiţă. La atât se reduce puterea unor oratori mioritici de a înţelege relaţia cu Uniunea Europeană şi cu liderii săi. În aceste condiţii, nu este de mirare că imaginea României este aceea a unei leprozerii imense, condusă de îngâmfaţi corupţi care se rup în figuri când nu au cum să explice de ce le curge ciorba din lingură.

Severitarea arătată faţă de cei care conduc România, indiferent că este vorba de Preşedinţie sau Guvern, ne va prinde bine. Nu prezentăm încredere pentru nimeni, iar asta este consecinţa faptelor liderilor pe care i-am ales. Şi de o parte şi de alta, puterea şi opoziţia sunt culpabile şi responsabile pentru prăbuşirea ţării. Agravarea crizei economice pe fondul prăbuşirii monedei naţionale şi blocajul instituţiilor fundamentale ale statului nu vor duce decât la coborârea pe tobogan. Nu are cum să rezulte ceva bun din balamucul promovat de politicieni.

Băsescu, Ponta şi Antonescu fac un mare rău României, iar a te plasa într-una dintre tabere este o iresponsabilitate complice. Probabil că nu voi merge la vot pe 29 iulie. Îmi displace mârlanul Băsescu, dar nici nu pot să subscriu la simulacrul de legalitate la care au recurs liderii USL. Jocul pentru putere a afectat grav imaginea ţării, iar asta nu mă lasă indiferent. Consecinţele unor alegeri contrafăcute, manipulate prin oferirea de mită electorală şi presiuni legislative, modificând mereu legea doar în favoarea marilor jucători, vor fi neînchipuit de mari şi pe o perioadă extrem de lungă.

Sunt un inadaptat. Mă înjură toţi politrucii. Îmi place asta!

Cine nu a simţit presiunea la care te supun “echipele de campanie”? O menghină propagandistică tot mai greu de suportat, care stoarce din societatea românească orice strop de bun-simţ şi luciditate. Mai agresivi decât dulăii hămesiţi, băieţi vor să te bage cu forţa în tabăra lor şi să porţi ochelari marca 1984. La ce să fiu partizan, de ce să mă înregimentez “la cei mari” când simt că nu mă reprezintă? De ce să fac parte din tabere pro sau contra şi să abandonez propiile convingeri şi soluţii pentru societate? De fapt, ce vreţi de la mine?

La atat se reduce "lupta de idei" a politicienilor care ne conduc spre... nimic.

Să fiu cu puterea sau cu opoziţia doar pentru a nu ajunge pe lista neagră a unora sau a altora?

Să legitimez furtul lui Ponta spunând că este mâna lungă a serviciilor controlate de Băse?

Să descopăr o urmă de cultură sub fruntea Elenei Băsescu, acolo unde nu există decât clubbing şi pustiu?

Să stabilesc dacă Elena Udrea şi Monica Ridzi au furat mai stilat decât Adrian Năstase şi Miron Mitrea?

Să condamn comunismul alături de odraslele comuniştilor sau să fiu “social-democrat” sub comanda bolşevicului Iliescu?

Să-mi aleg modele politice dintre Hrebenciuc, Videanu, Cozmâncă, Boureanu, Oprea, Oltean, Vanghelie, Vişan şi alţii ca ei, consideraţi performeri în politica, cei votaţi mereu “oamenii zilei”?

Să votez DA ca să nu fiu catalogat drept prost sau NU spre a nu fi considerat lipsit de inteligenţă?

Nu înţeleg ce vreţi de la mine şi de ce ţin unii morţiş să fiu parte din sistemul lor, un sistem care a făcut din România o ţară considerată aproape pretutindeni în lume de mâna a doua, cu o democraţie şubredă şi politicieni care se confundă cu prostituatele. Mă înjură politrucii, combinatorii de toate culorile şi asta chiar îmi place, îmi spune că nu sunt “de-al lor”. Precum cei mai mulţi dintre voi.

M-am săturat de cei care conduc România!

Domnul președinte Traian Băsescu și domnul premier Victor Ponta au uitat de țară. Imposibil de înțeles unde se regăsește interesul public, interesul național și grija pentru fiecare român în ceea ce fac respectivii domni. Este dificil să fii român și să-ți ții cumpătul când vezi cât de jos au ajuns cei care, printr-un hazard numit democrație originală, conduc România. Dacă prin vot am încredințat un mandat de reprezentare acest act înseamnă, din punctul meu de vedere, o responsabilizare maximă a celor aleși. În primul rând, respectivii au obligații și abia în plan secund… privilegii.

Aș fi vrut ca acest text să fie scris într-o notă ironică, glumind pe seama orgoliilor politicianiste și meschinăriilor afișate nonșalant de respectivii domni mai sus menționați și de susținătorii lor. Nu pot să scriu cu detașare când niște neinsprăviți, de la înălțimea statutului de înalți demnitari, își bat joc de noi toți.

Domnilor, România nu se împarte în două tabere. Nu suntem “cei care vă susțin și cei care nu”. Chiar dacă așa vi se pare așa după ce organizați, în manieră originală, alegeri pe care le câștigați prin rotație tot voi, această țară este locuită de oameni cărora nu le pasă cine zboară spre Bruxelles dar sunt preocupați să-și păstreze un statut demn pretutindeni. Se vede limpede că vouă chiar nu vă pasă și nici nu aveți capacitatea de a reprezenta România. Nu sunteți făcuți pentru asta. Este războiul vostru politic în care noi suntem prizonieri. Pur și simplu, cred că poporul român a devenit o povară pentru voi !

EDITORIAL - Ora de Dolj

O mizerie de "presă" marca JN. Scuze, domnule Maniu!

Scuze, domnule Maniu! Scuze acestor bărbați care au fost așezați lângă... Adrian Năstase!

... pentru a preîntâmpina reacțiile necontrolate ale susținătorilor lui A. Năstase recomand și citirea articolului

M-am săturat de cei care conduc România!

Vara asta vreau să dorm!

Premierul i-a propus preşedintelui să demisioneze simultan. Mai în glumă mai în serios, vor s-o facă împreună, solidar, ca o continuare a jocului stupid „care pe care”. De acord! S-o facă împreună şi să nu mai candideze la nicio funcţie! Ne-am uita în jurul nostru şi constatarea ar fi una simplă, dezarmantă pentru cei doi mai înainte menţionaţi: sunt o sumedenie de oameni oneşti care i-ar putea înlocui şi ne-ar merge mai bine. Conflictul celor doi, în care părem captivi aidoma turiştilor refugiaţi în cuşca leului care tocmai a evadat, se va purta fără ca protagonistul să ţină cont de pierderile colaterale sau consecinţele pe termen lung pentru ţară. Este un duel care-i place lui Băsescu şi la care se crede imbatabil. Pe lista sa lungă de victorii în meciurile unu-la-unu sunt Roman, Năstase, Oprescu, Geoană, Tăriceanu şi alţii cu nume mai puţin sonore. Dacă va continua să cadă în plasa lui Băsescu, mă tem că dottore Ponta va sfârşi pe panoplia cu trofee prezidenţiale.

Strategia preşedintelui este evidentă. L-a atras pe Ponta într-o confruntare aproape personală, dusă cu arme măsluite (ah, Serviciile!), pentru a-l despărţi de Antonescu şi resursele USL. Liderul PNL a simţit că Băsescu vrea sânge şi a preferat să dea toate răspunsurile doar din calitatea de co-preşedinte al USL, punctând mereu cu argumente privind eficienţa unei structuri politice unite în lupta cu resturile armatei prezidenţiale. În schimb, Ponta a răspuns provocărilor. Scandalul Năstase, dosarul plagiatului şi polemica „ghici cine merge la Bruxelles” sunt tot atâtea trepte coborâte de premier în sondajele de opinie, semnele pierderii de încredere devenind evidente. Numirile neinspirate de la Educaţie şi alte sincope ale echipei guvernamentale erau suficiente pentru a complica destul de mult startul. Primele 50 de zile nu au făcut decât să-i aducă lui Ponta imaginea de politician dispus să intre în dispute sterile cu luxul de a abandona agenda publică. Vocile care reclamă lipsa de măsuri economice şi financiare se înmulţesc, iar contraargumente nu sunt la îndemână.

Vara asta vreau să dorm! Şi să mă trezesc după ce respectivii domni îşi vor rezolva problema. Indiferent cum, de maniera în care vor tranşa disputa, cei doi ar face bine să ne scutească de meciul lor. Fie că o vor arde golăneşte pe vreun tăpşan, fie că îşi vor încrucişa forţele într-o beţie cruntă măcar s-o facă odată. Întreţinerea unui scandal permanent nu va face decât să-i servească lui Băsescu în planul său de a stârni valuri. Singurul verdict adevărat va fi dat de urne. Aşadar, cine ia în seamă orice fleac prezidenţial şi orice dosar croit pentru manipulare nu are decât să piardă timpul. Toamna va fi cu mult mai spectaculoasă!

EDITORIAL – SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA (nr 32/ 2012)

M-am săturat de cei care conduc România!

Domnul președinte Traian Băsescu și domnul premier Victor Ponta au uitat de țară. Imposibil de înțeles unde se regăsește interesul public, interesul național și grija pentru fiecare român în ceea ce fac respectivii domni. Este dificil să fii român și să-ți ții cumpătul când vezi cât de jos au ajuns cei care, printr-un hazard numit democrație originală, conduc România. Dacă prin vot am încredințat un mandat de reprezentare acest act înseamnă, din punctul meu de vedere, o responsabilizare maximă a celor aleși. În primul rând, respectivii au obligații și abia în plan secund… privilegii.

Aș fi vrut ca acest text să fie scris într-o notă ironică, glumind pe seama orgoliilor politicianiste și meschinăriilor afișate nonșalant de respectivii domni mai sus menționați și de susținătorii lor. Nu pot să scriu cu detașare când niște neinsprăviți, de la înălțimea statutului de înalți demnitari, își bat joc de noi toți.

Domnilor, România nu se împarte în două tabere. Nu suntem “cei care vă susțin și cei care nu”. Chiar dacă așa vi se pare așa după ce organizați, în manieră originală, alegeri pe care le câștigați prin rotație tot voi, această țară este locuită de oameni cărora nu le pasă cine zboară spre Bruxelles dar sunt preocupați să-și păstreze un statut demn pretutindeni. Se vede limpede că vouă chiar nu vă pasă și nici nu aveți capacitatea de a reprezenta România. Nu sunteți făcuți pentru asta. Este războiul vostru politic în care noi suntem prizonieri. Pur și simplu, cred că poporul român a devenit o povară pentru voi!