Cine a aruncat primul cu piatra? Aşa-zisa campanie pentru referendumul din 29 iulie a semănat mai degrabă cu o bătaie generală cu rahat decât cu o dezbatere legată de încălcarea Constituţiei României de către Traian Băsescu. Limbajul utilizat de ambele tabere a depăşit orice limită. Doar nu s-au înjurat de mame protagoniştii marelui duel naţional cu reverberaţii internaţionale. De la scorpion turbat la paiaţă şi de la plagiator infantil până la hoţ nu au fost decât paşi făcuţi cu mare repeziciune. Dacă mai aveam vreo iluzie că există şi căi de comunicare între aceşti bărbaţi care ar trebui să ne reprezinte acum, la mai puţin de o săptămână până la verdictul urnelor, este limpede că adversarii şi-au pus în gând să-şi îngroape adversarul. Am văzut ură şi dorinţă de a-şi omorî (politic vorbind…) duşmanul. Nicio urmă de disponibilitate de a dialoga, niciun reflex de democraţie în cele două tabere. Acest lucru pur şi simplu m-a înspăimântat.
Înţeleg că Traian Băsescu vrea să-şi joace rolul până la ultimul cartuş. Dar de ce lideri tineri precum Ponta şi Antonescu şi-au pus în joc tot capitalul de imagine şi cariera politică în acest meci? De unde a izvorât atâta ură şi dorinţă de a regla conturile înainte de termen? Şi, mai ales, de ce se slobozesc astfel de cuvinte de la înălţimea unor funcţii care presupun rigoare în exprimare, comportament decent şi putere de a oferi exemplu pentru cei mulţi?
Nu sunt pudibond şi nici nu confund arena în care prestează politicienii cu Academia Română sau un alt for de intelectuali rafinaţi. Mă tem însă că exemplele oferite de ambele tabere nu fac decât să erodeze şi mai mult spaţiul public. Limbajul de golan şi de ins care îşi loveşte în continuare adversarul doborât la pământ pare a fi la modă după această campanie. Indiferent de rezultat, în urmă va rămâne un câmp de bătălie presărat cu cadavre pentru care adversarul nu va avea niciun respect. La ce bun să spui că scapi de Băsescu dacă nu te ridici deasupra lui prin comportament sau prin prestaţie? Antonescu, în rol de preşedinte interimar, a urcat pe scena mitingurilor pentru suspendare într-un dispreţ total faţă de necesara imparţialitate faţă de toate taberele politice. Nici Ponta nu a demonstrat că este preocupat mai degrabă de problemele economice şi de traiul românilor, acordând prioritate tirului pe care echipa sa de campanie l-a executat din clipa suspendării preşedintelui. Să aşteptăm decât schimbarea personajelor şi nimic în comportament, aşadar. Din păcate, replicile grobiene ale preşedintelui suspendat nu au făcut decât să îndepărteze speranţa că, în cazul în care se va salva, vom asista la o metamorfoză a preşedintelui. Aceleaşi replici tăioase, rânjite, ţintite pentru a-şi demola adversarul.
Aşa cum am spus, acesta nu este războiul cetăţenilor, ci avem de-a face doar cu o luptă surdă pentru putere între politicieni şi, evident, reglări de conturi – tot pe seama noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu