Sunt un inadaptat. Mă înjură toţi politrucii. Îmi place asta!

Cine nu a simţit presiunea la care te supun “echipele de campanie”? O menghină propagandistică tot mai greu de suportat, care stoarce din societatea românească orice strop de bun-simţ şi luciditate. Mai agresivi decât dulăii hămesiţi, băieţi vor să te bage cu forţa în tabăra lor şi să porţi ochelari marca 1984. La ce să fiu partizan, de ce să mă înregimentez “la cei mari” când simt că nu mă reprezintă? De ce să fac parte din tabere pro sau contra şi să abandonez propiile convingeri şi soluţii pentru societate? De fapt, ce vreţi de la mine?

La atat se reduce "lupta de idei" a politicienilor care ne conduc spre... nimic.

Să fiu cu puterea sau cu opoziţia doar pentru a nu ajunge pe lista neagră a unora sau a altora?

Să legitimez furtul lui Ponta spunând că este mâna lungă a serviciilor controlate de Băse?

Să descopăr o urmă de cultură sub fruntea Elenei Băsescu, acolo unde nu există decât clubbing şi pustiu?

Să stabilesc dacă Elena Udrea şi Monica Ridzi au furat mai stilat decât Adrian Năstase şi Miron Mitrea?

Să condamn comunismul alături de odraslele comuniştilor sau să fiu “social-democrat” sub comanda bolşevicului Iliescu?

Să-mi aleg modele politice dintre Hrebenciuc, Videanu, Cozmâncă, Boureanu, Oprea, Oltean, Vanghelie, Vişan şi alţii ca ei, consideraţi performeri în politica, cei votaţi mereu “oamenii zilei”?

Să votez DA ca să nu fiu catalogat drept prost sau NU spre a nu fi considerat lipsit de inteligenţă?

Nu înţeleg ce vreţi de la mine şi de ce ţin unii morţiş să fiu parte din sistemul lor, un sistem care a făcut din România o ţară considerată aproape pretutindeni în lume de mâna a doua, cu o democraţie şubredă şi politicieni care se confundă cu prostituatele. Mă înjură politrucii, combinatorii de toate culorile şi asta chiar îmi place, îmi spune că nu sunt “de-al lor”. Precum cei mai mulţi dintre voi.