Cum va arăta România după alegerile prezidenţiale? Iluzia că ne vom îndrepta spre direcţia normală este un lux pentru un popor de ologi. Mă tem că, în ciuda unei aşa-zise alternative, cei mai mulţi dintre noi ne orientăm către răul cel mai mic. Parcă ducem cu noi un blestem. Nimic nu ne iese. Asemenea atacantului care ratează inexplicabil de la doi metri, o tot dăm în bară chiar când simţim că este imposibil să nu înscriem. Na, uite că putem să ratăm la infinit, prizonieri ai unei iluzii că jucăm într-o competiţie la nivel european, în timp ce adevărul ne aruncă repede spre o realitate sordidă: rămânem periferici, dominaţi de dispute mărunte şi teme parazitare.
Viaţa politică de la noi nu seamănă nicidecum cu ceea ce se întâmplă la alţii. Disputele electorale sunt însăilări de injurii, fără substanţă şi lipsite de orice viziune. Grobieni, religioşi doar când ne înjurăm adversarul de dumnezei şi de morţii mă-sii şi predispuşi la dezbateri care degenerează în încăierări, suntem o adevărată materie primă pentru creatorii de filme cu şi despre stupizi. Da, avem vocaţia de a fi stupizi chiar şi în cele mai înălţătoare momente. Ne curg mucii în fasole şi scăpăm vânturi la ceremonii solemne.
Alegeri prezidenţiale, turul doi. O alegere care pare simplă, între doi candidaţi. Avem alternativă? Câte voturi nule vor fi duminică şi ce vor să spună ele? La primul tur au fost peste două procente de voturi anulate de cei care au vrut să transmită un mesaj clasei politice. Şi câţi români vor sta acasă? Nu cumva cei mai mulţi dintre alegători vor prefera fotoliul cabinei de vot? Cărăuşii de alegători vor umfla procentul de prezenţă la urne cu ajutorul bătrânilor pe care, minţindu-i, îi vor obliga să voteze. Europa este cu ochii pe noi şi tocmai atunci noi ne vârâm adânc un deget în nas şi unul în fund. Bulă este european doar în timpul orelor de program, nu şi în timpul liber.
Ce fel de societate dorim să construim şi cum ne imaginăm ţara în care vrem să trăim? Distanţa între idealuri şi fapte mi se pare irecuperabilă. Mai repede voi afla răspunsul de la cei aflaţi în afară, la cules de căpşuni, la cerşit, la furat sau integraţi în societăţi aşezate. Niciunul nu cred că mi-ar spune că vrea să trăiască aşa cum se trăieşte acum în România. Nicăieri oamenii valoroşi nu sunt trecuţi la coada societăţii, în timp ce scursurile sunt promovate din raţiuni clientelare sau de partid. Dar poate că sunt poet, şi asta mă transformă într-un individ defect în ochii celor care nu au încredere decât în slugi. În ţara lui Bulă, ţi se tot repetă că principiile nu ţin de cald, iar viziuni cu adevărat au doar orbii.
Cum va arăta România de luni, după alegeri? Mă tem să mă gândesc la asta. Duminică voi vota aşa cum mi-aş îngropa încă un prieten. Cu teamă, compasiune şi fără speranţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu