Contestaţia depusă de PSD la Curtea Constituţională n-ar trebui privită ca pe un act formal la care, în disperare de cauză, au apelat cei care au pierdut alegerile. În politică niciodată nu este bine să spui “imposibil”, mai ales în cea dâmboviţeană, în care toată logica nu se bazează pe bun-simţ sau pe reguli fireşti. În aşteptarea deciziei respective, nu putem decât să privim tabla de joc şi să jonglăm cu câteva ipoteze posibile.
Liberalii trebuie să ia o decizie extrem de dificilă: onoare sau pragmatism? Dacă Traian Băsescu rămâne la Palatul Cotroceni, numele viitorului premier se află în sertarul său. Numai naivii incurabili pot să creadă că, împins de nevoia de a stăpâni criza economică, Băsescu va căuta un compromis politic, în urma căruia să fie numită drept premier o persoană capabilă, eventual chiar un tehnocrat, care să nu răspundă comenzilor prezidenţiale. Şeful statului nu lasă deloc să se înţeleagă că ar fi dispus să numească un prim-ministru altfel decât Boc sau Negoiţă. Tertipul cu telefonul dat lui Tăriceanu cred că l-a folosit doar pentru a se amuza pe seama celui pe care l-a hăituit, fără succes, un mandat întreg. Şi pentru a băga zâzanie în tabăra liberală. Călin a muşcat-o din prima, demonstrând chiar şi celor care mai aveau vreo îndoială că este unul dintre cei mai laşi politicieni, un individ care, sub aparenţa de rafinament, are un deficit de caracter irecuperabil.
Vor accepta liberalii să-şi rişte viitorul de dragul unei scurte guvernări alături de cei care au demonstrat că vor să distrugă PNL? Dar relaţia promiscuă cu social-democraţii nu va eroda credibilitatea recâştigată prin prestaţia în campania electorală a lui Crin Antonescu? Recursul la memorie ar trebui să-i împingă pe liberali către soluţia firească “Prin noi înşine!”, în caz contrar riscul ca PNL să facă implozie este extrem de mare în oricare dintre variante. În ciuda oricăror presiuni din partea liderilor de filiale sau tentaţia puterii, pentru liberali sănătos ar fi să-şi susţină propriul program de scoatere a ţării din criză şi să condiţioneze orice participare la guvernare de desemnarea unui premier din rândurile PNL. Restul variantelor sunt doar coterii şi sforării de biciuşcari făcute prin berării.
Scrisoarea trimisă de Emil Boc, prin care-i invita pe liberali la negocieri privind o viitoare majoritate guvernamentală, este ridicolă. Trecând peste orice normă de respect public sau de respect al legilor, premierul-marionetă a făcut un gest incalificabil faţă de Liviu Negoiţă, premierul desemnat, care încă aşteaptă votul parlamentarilor. Ce s-a întâmplat cu susţinerea PD-L pentru Negoiţă? Cum poţi să susţii că vrei votul pentru Guvernul Negoiţă, în timp ce negociezi cu liberalii, eventual şi cu alţii, formule alternative? Sau a vorbi de onoare în politică este un lux nepermis? Mă încăpăţânez să cred că avem nevoie de onoare, în ciuda a ceea ce demonstrează atât de mulţi politicieni.
PS: Ultima oră - ,,Antonescu: Dacă va exista o majoritate parlamentară, iar PNL va da premierul, eu voi fi acela,, EXCELENT, CRIN!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu