Referendum. Pentru ce ?

România este împărţită între “ai lor” şi “ai noştri”. Nu de ieri sau de la declanşarea suspendării actualului preşedinte şi nici de la începutul “domniei” lui Băsescu. Păcatul originar a fost săvârşit încă din primele zile ale anului 1990. Ion Iliescu ne-a împărţit între oameni de bine şi foşti moşieri. Emil Constantinescu vorbea de democraţi şi de comunişti. Experienţa politică din ultimele două decenii ne arată că “şeful”Nu s-au ferit să recunoască limpede că sunt mai multe tabere şi vor să te bage cu forţa la ei în echipă… De altfel, chiar au spus-o răspicat, printr-un slogan de campanie electorală: “Noi cu voi, ei cu ei !” Ideea că suntem oastaşi pe diverse fronturi, în diverse tabere antagonice, gata oricând să-şi pună la pământ “duşmanii” i-a urmărit pe aproape toţi politicienii de forţă de după 1989. Drama românilor este că, pentru succes, politicienii au mizat pe ură, pe confuzie, pe distrugerea adversarului. Au produs ură şi au provocat scârbă.

Cer prea mult dacă vreau să fiu reprezentat de cineva care nu este umilit la reuniuni internaţionale, izolat de liderii altor state, pus să de explicaţii pentru decizii care umbresc prestigiul naţiunii române pe plan internaţional? Să vorbească în numele meu cineva care nu este apăsat de acuzaţiile de plagiat, de dispariţia flotei naţionale, de provocarea mineriadelor sau de mimarea luptei cu securiştii? Dacă tot au fost atât de multe referiri la imaginea ţării şi cine se face vinovat de coborârea noastră în ochii străinilor mi se pare nedrept să dăm vina doar pe rromi şi să-i absolvim de vină pe liderii politici. Statutul de oaie neagră a Europei şi de indivizi nefrecventabili ne-a lăsat în afara Spaţiului Schengen. Scandalul declanşat odată cu suspendarea lui Băsescu nu a făcut să certifice declaraţiile neprietenilor României şi să-i dezarmeze pe cei care ne susţineau în ciuda evidenţelor.

Rolul de a reprezenta şi de a fi arbitru imparţial nu poate fi îndeplinit de cineva extras din acele tabere. Este clar acest lucru şi cei care contestă acest adevăr îi rog să răspundă la următoarea întrebare: Credeţi că un fost jucător la Steaua sau la Dinamo ar fi imparţial la un meci Steaua-Dinamo? Evident că neutralitatea celui care arbitrează este anulată de trecutul său şi de legăturile existente, de neşters în ciuda oricăror angajamente. Repet, teoria ar fi bună dar să ne uităm la ultimii 20 de ani. Soluţia este simplă însă nu la îndemâna politicienilor, cei care nu ar lăsa pentru nimic în lume puterea din mână, dar stă în puterea celor mulţi: este necesară asumarea unei schimbări radicale prin revenirea la Monarhia Constituţională. Toate zbaterile legate de refendum sunt în van dacă acesta este unul de demitere şi nu pentru restauraţie.