sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Să schimbăm! Dar cu ce?

Dacă mai era cineva încrezător în puterea şi dorinţa “actualei clasei politice” de a se reforma, după episoadele Honorius Prigoană şi “flacăra violetă” din PSD cred că nu se mai găsesc naivi. A scrie din nou despre politicianismul gregar practicat de liderii partidelor sau de şefii de filiale aproape că este un supliciu. Preşedintele Băsescu vorbeşte de reforma a ceea ce ne-am obişnuit s-o denumim cu termenul bombastic de clasă politică, plus restructurarea instituţiilor statului - Parlamentul României fiind principala structură vizată. Să fie vorba de un lifting sau de o operaţie de îndepărtare a unei părţi roase deja de cangrenă? Reducem numărul de parlamentari şi trecem la sistemul unicameral, însă cine ne garantează renunţarea la metehne? Mentalitatea de lipitori nu poate fi modificată nici prin atacuri energetice!

Prima mişcare a PD-L din acest an a fost de a nominaliza o beizadea drept candidat într-un colegiu pentru Camera Deputaţilor. Adică promovarea nepotismului la rang de politică de stat, de parcă nu erau suficiente armatele de funcţionari numiţi pe orice alt criteriu în afară de cel profesional. Doar candidatura nefericitului Honorius într-un colegiu din sectorul primarului Andrei Chiliman a făcut ca electoratul să-l trimită la culcare pe mucos!

Răspunsul opoziţiei a fost pe măsură: în locul unei analize serioase, Hrebenciuc şi apropiaţii lui Geoană au găsit drept scuză a pierderii alegerilor practicile de magie neagră ale staffului lui Traian Băsescu. Străluciţi strategi are Geoană!

După pornirea războiului intern din PSD, am încercat - destul de sceptic, trebuie s-o recunosc - să găsesc măcar o frântură de program pentru relansarea celui mai important partid de opoziţie. Ioc! N-am observat niciun fel de preocupare din partea contestatarilor lui Mircea Geoană pentru conturarea unui proiect politic. Miron Mitrea (ajutat de intrigile soţiei!) şi Adrian Năstase vor să preia preşedinţia PSD doar din considerentul că li se cuvine cel mai înalt scaun din partid, invocând motivul că actualul lider a pierdut bătălia în faţa lui Băsescu. Simplistă teză şi demagogică argumentaţie, lipsită de orice bază programatică.

Nici în tabăra liberală nu sunt motive de optimism. Lideri controversaţi, precum Relu Fenechiu sau Dan Ilie Morega, sunt predispuşi la o intrare la guvernare cu PD-L doar din pofte bugetivore. Antonescu şi Orban vor avea mult de luptat cu lideri de filiale hrăpăreţi, care au vocaţia de slugi fie în solda social-democraţilor (vezi cazul de la Dolj), fie în cea a democrat-liberalilor. După primele luni din mandatul Guvernului Boc, pot să pun pariu că unii de prin teritoriu vor forţa lipirea de guvernare din dorinţa de a avea acces la puşculiţa statului.

Nu trebuie să ne aşteptăm că partidele politice se vor reforma din interior. Poate că-i va reuşi lui Traian Băsescu să schimbe legea electorală şi să schimbe faţa Parlamentului. Numai că va avea de înfruntat o opoziţie straşnică din partea tuturor, inclusiv a portocaliilor, copiii săi de suflet. Şi, oare, ce vom avea după respectiva reformă? Ce punem în loc?

Un comentariu:

Cocea Romulus spunea...

Nu cred ca cineva poate sa fie naiv si sa creada ca actuala clasa politica se poate reforma singura. In fapt si drept, reforma presupune schimbarea modului de a gandi si actiona politic, cu alte cuvinte de a avea dezbateri legate pe proiecte si programe, si nu pe atacuri reciproce gen "ba pe-a matii". Pentru parlamentari lucrurile sunt clare: presedintele Basescu va trebui de unul singur sa ia taurul de coarne, mai ales ca proiectul l-a initiat personal. Ramane de vazut cum se va integra in aceasta reforma si PD-L-ul, un partid care si-a declarat cu voce tare ca va sustine proiectul presedintelui.
In rest, am remarcat ceva in neregla cu acest articol sfarsitul lui. Dupa cate cunosc eu, supremul ficarui partid il constitue accederea la putere: este o dorinta normala si fireasca care rasplateste efortul conjugat al fiecarui partid. La PNL, parca totul e invers: atat in decembrie 2008, cat si in decembrie 2009, PNL-ul a refuzat orice guvernare. Asta mi-a ridicat mie multe semne de intrebare... Este PNL-ul un partid care isi poate lua o responsabilitate majore in aceste vremuri dificile? Sau prefera ce e mai usor, sa stea in cuibul opozitiei si sa latre tot timpul... Este PNL un adevarat partid de dreapta care sa demonstreze prin faptele guvernarii ca principiile de dreapta nu sunt doar declarative/statutare? Sau familia liberala europeana si-a pus pana la urma pecetea pe ultimul vlastar al liberalismului de dreapta, tragandu-l incet, incet catre centru-stanga ... In rest, eu sunt optimist: spatiul Shaenggen este mai aproape ca oricand, din 2011 se poate cumpara pamant de catre straini si in Romania si poate atunci, cand vom avea straini peste tot, minunata noastra clasa politica nu va mai putea sa faca orice intru-cat vom avea niste reguli mai clare stabilite de acestia prin lobyyurile din parlament...