miercuri, 17 martie 2010

Nevoia de lideri şi de încredere

Criza economică a lovit România cu o forţă multiplicată de lipsa de profesionalism a acelora care ocupă poziţiile-cheie în instituţiile publice şi în zonele de comandă ale sistemului financiar. Măsurile anticriză se dovedesc ineficiente. Degeaba curg declaraţiile excesiv de optimiste din partea guvernanţilor, când din ce în ce mai multe firme îşi închid porţile şi tot mai mulţi oameni de afaceri se recunosc învinşi de lipsa de perspectivă. Cei mai mulţi dintre cetăţeni, disperaţi din cauza pierderii locului de muncă, se agaţă de sistemul bugetar, întreţinut prin împrumuturi externe. Pe fondul lipsei de inspiraţie şi de clarviziune din partea acelora care conduc, la nivelul cetăţeanului simplu se instalează un periculos sentiment de abandonare din partea autorităţilor. Liderii nu sunt capabili să ofere sprijin economic sau moral celor vulnerabili.

Din nefericire, cred că pesimismul general a agravat criza economică. Să avem încredere şi să ne mai punem speranţe în cineva? La ce bun? Doar ne-a anunţat preşedintele că nu poate şi nici nu este treaba lui să scoată România din criză! Şi nici a premierului, a ministrului de Finanţe sau a celui de la Economie… Când o ieşi lumea din criza mondială, ieşim şi noi. Până atunci ne ocupăm de ce avem pe agendă mai important: modificarea Constituţiei, schimbarea lui Geoană din fruntea Senatului, mitinguri pentru primari arestaţi…

Marţi, în Sala Albastră a Universităţii din Craiova, faţa unei asistenţe remarcabile prin număr şi prin apetenţa pentru dialog, Alteţa Sa Regală Principele Radu a susţinut prelegerea “Leadership”. O temă legată de criză, căreia nu avem cum să-i dăm răspuns pe măsură, în absenţa managerilor veritabili. O preocupare firească pentru cei care înţeleg că ziua de mâine va arăta rău dacă nu vom avea lideri puternici, instruiţi şi formaţi după alt calibru decât şmecherii care populează în exces clasa politică actuală.

Nu instituţiile sunt de vină, ci indivizii care le controlează fie din postura de conducători, fie din cea de sforari politici. Ascultându-l pe Principele Radu, am făcut o inevitabilă paralelă între aşa-zişii lideri ridicaţi de valul electoral şi adevăraţii conducători pe care Casa Regală i-a oferit României şi care încă are resurse pentru a-i pune în slujba naţiunii. Şi, din nou, am avut gustul amar al dezamăgirii pe care ne-am produs-o singuri, încredinţând destinele noastre în mâinile unora care s-au arătat nevrednici.

Soluţia? Măcar se poate contura. Pentru a ne redobândi speranţa, avem nevoie de lideri puternici şi credibili, care să reclădească puntea dintre cetăţean şi cel în mâinile căruia îşi încredinţează destinul.

Niciun comentariu: