marți, 27 septembrie 2016

Comunismul românesc: fericirea pe cartelă


Pe cât de expresivă fotografia de pe copertă, pe atât de nepotrivită când vorbim despre "comunismul românesc". Privind doar coperta, un tânăr de astăzi ar putea crede că alimentele se găseau din belşug, copiii erau îmbrăcaţi în blănuri şi tot poporul o ducea bine, că "se mai găsea şi lumea se descurca".
(foto: Andrei Pandele "Copil cu patru franzele" - Piata Matache, ian 1989)
În ultimii ani ai comunismului românesc, în anii de glorie ai Epocii de Aur, mergeam la magazinul de PÂINE să cumpăr câte o jumătate de pâine pentru un membru de familie. Uleiul se distribuia tot pe baza cartelei, ca şi alte alimente, precum zahărul sau făina. Restul alimentelor, ce prindeai după cozi interminabile, îţi făceau viaţa dulce şi ne-au ajutat să supravieţuim până în "democraţie", ca să stăm pe facebook şi să ne înjurăm cu unii care spun că "era mai bine pe vremea lui Ceauşescu".

Recomand lectura acestei cărţi semnate de Lucian Boia, evident, în conexiune şi cu alte lucrări. Din fericire, cititul nu e pe cartelă.

sâmbătă, 24 septembrie 2016

Senatorule Daniel Barbu, plăteşte un vidanjor să-ţi cureţe gura!

Pentru unul dintre politicienii români cu state vechi a fi politician e mai greu decât a fi miner, dar şi mai riscant decât misiunea unui soldat în Afganistan. Un senator al României, unul dintre cei aflaţi pe lista celor care au votat pentru blocarea justiţiei în cazul Gabriel Oprea, îşi arată micimea, aroganţa şi demagogia fără jenă şi fără a înţelege că-şi expune o infirmitate sufletească. De caracter nici nu poate fi vorba, aşa că... Nu, domnule Daniel Barbu, a fi politician în România nu este mai periculos decât a fi miner şi cu atât mai puţin cu a îndeplini o misiune într-un teatru de operaţiuni.


Prin prestaţia lamentabilă, ca atât de mulţi parlamentari, aţi făcut ca "profesia" de politician să fie înjositoare pentru un cetăţean onest. Materia de care ne scapă vidanjorii pute mai puţin rău decât gura prin care emiteţi inepţii. Aţi jignit zeci, sute sau mii de români care şi-au pierdut pe cineva drag în Afganistan sau într-un accident din mină, ori au rămas mutilaţi din cauză că şi-au riscat viaţa. Pe voi, din când în când, vă mai încătuşează DNA, dar oricum rămâneţi cu banii furaţi, politicianule!

Profesor universitar, Daniel Barbu a fost Ministru al Culturii, parlamentar ales din partea USL (PNL), acum în ALDE. Are în palmaresul de parlamentar, pe lângă votul pentru Gabriel Oprea, iniţierea legii speciale pentru Roşia Montană şi celebra declaraţie de la Craiova privind "irosirea" banilor pentru prevenirea răspândirii HIV-SIDA. Jenat din cauza inepţiilor debitate de parlamentar, redau citatul din discursul găunos pe care Daniel Barbu l-a ţinut la Liga Aleşilor Locali ALDE:

"V-ati ales o meserie grea. E cea mai grea dintre meserii. Uneori este mai grea decat meseriile pe care le consideram foarte periculoase, cum este cea de miner. Meseria de politician este grea si foarte putina lume stie de fapt ce faceti cu adevarat in fiecare zi a saptamanii, adesea si sambetele si duminicile. E o meserie grea, in zilele noastre, pentru ca este o meserie riscanta. E mai riscanta decat misiunea unui soldat in Afganistan. Stim bine ca, din pacate, si nu numai in Romania, dar la noi intr-o maniera care este extrem de violenta, spatiul public a devenit un fel de teatru de operatiuni in care orice ales local sau national isi risca libertatea, sanatatea, in fiecare zi."

Votăm din inerţie tot felul de indivizi care nu fac decât să profite de sistem, lipsiţi nu doar de calităţile de a reprezenta, individ sau colectivitate, ci şi de intenţie. Alegerea într-o funcţie publică li se pare un soi de recunoştere a unor merite imaginare, poziţie din care profită fără remuşcare. Vă daţi seama că Daniel Barbu, pretins intelectual, îşi mobiliza primarii şi consilierii prin proiectarea imaginii lor drept eroi de sacrificiu, unii care se sacrifică spre binele comun. Nişte luptători pe frontul administraţiei pentru care se cuvine să primească şi pensii speciale, nu? O prestaţie publică de-a dreptul lamentabilă, cu acţiuni şi declaraţii iresponsabile, care anulează o carieră aparent onestă în zona universitară, dar Daniel Barbu nu e decât o dezamăgire în plus, un expirat înainte de vreme.

joi, 22 septembrie 2016

Excesul de sinceritate dăunează grav politicianismului

Nu cerem mult. Decenţă, responsabilitate, bun-simţ şi ...cinste. O reţetă simplă pe care românii o cer pentru a scăpa de boală. 26 de ani li s-a oferit exact pe dos. Un fel de hexi-politică, diluată şi la suprapreţ. Doar cu cuţitul la os se mai mişcă lucrurile în această ţară. Aşa s-a întâmplat în decembrie 1989, aşa a fost şi în 2015, după arderea tinerilor în Colectiv.
Ca din neant, când aproape crezi că sunt toţi clonaţi, apare un ins care începe să respecte ordinea enumerării, adică să fie decent. Primul pas, cum ar spune Iohannis, dar nu e vorba de preşedinte, ci de premierul tehnocrat Cioloş. Un hâtru m-ar fi provocat cu nume ca Oprea, Dragnea, Băsescu, Tăriceanu, Blaga, Buşoi, Gorghiu sau alţii ca ei. Nu, este Dacian Cioloş, un altfel de personaj decât acelea din zona pestilenţială a eşecurilor politicii de după 1989.

Se duce o campanie isterică împotriva imaginii unui profesionist numit într-o funcţie fără a fi susţinut de un partid sau de un politician, se forţează compromiterea cuvântului tehnocrat. O strategie ieftină, ascunsă prost, după o perdea transparentă. Un mod ridicol de a juca la offside, tipic politicii dâmboviţene. După criza generată de tragedia din Clubul Colectiv, partidele şi-au spus că viitoarele alegeri locale şi parlamentare pot să le rupă gâtul. Ponta a preferat să demisioneze, mizând pe uitarea românilor, ca să nu mai vorbim de cazul Oprea – Gigină care inflamase spiritele din cauza aroganţei criminale a fostului ministru de Interne. Ne reamintim că demonstranţii mărşăluiau din Piaţa Universităţii spre Palatul Victoria, nu?
Dezamăgirea cetăţenilor faţă de politică şi partide, în general asociate cu problemele de ordin material, dar şi faţă de parlamentari, în special, s-a transformat în îngrijorare şi repulsie. Corupţii sunt protejaţi de votul parlamentarilor care nu acceptă ca justiţia să aplice legea. Nereformate, principalele partide parlamentare sunt un fel de Clanul Soprano când vorbim de PSD, ori un soi de Familia Bundy în tabăra pedeliştilor, cei care-şi spun noii liberali. Împreună cu sateliţii, cele două formaţiuni care au nenorocit România în ultimul sfert de veac se pregătesc de alegeri. Au reintrodus sistemul electoral al listelor pe care şefii le pot controla, plusând cu demagogia unor politicieni care se află la guvernare în toate structurile de putere, cu excepţia Executivului, încredinţat pentru un termen limitat lui Dacian Cioloş. Asta s-a întâmplat când premierul Cioloş a fost chemat în parlament ca să fie tocat şi executat în faţa electoratului. Surpriză! Dragnea a perorat aiuristic cifre nereale, liberalii au jucat tot la off-side, în timp ce Tăriceanu, demagogul de serviciu, s-a făcut pur şi simplu de râs prin jigniri la adresa unor miniştri.
Se prea poate ca vizitele dese la DNA să le fi aprins dorinţa la politicieni de a intra cât mai repede la guvernare pentru a stăvili atacurile justiţiei. Aşa că au apelat la arsenalul din dotare. Minciuni, demagogie, atacuri murdare şi jigniri.
Premierul a răbufnit, într-un exces de sinceritate provenit din starea de nervozitate pe care i-o provocase Dragnea prin declaraţiile sale găunoase de politician învechit în rele: Pentru mine, om crescut la ţară, patriotism înseamnă bun-simţ, a-ţi ţine cuvântul şi a nu minţi. Pentru mine asta înseamnă şi n-am nevoie de lecţii de patriotism. Sunt lucruri mult prea profunde pentru a le expune în piaţa publică doar ca să câştig nişte voturi”. Un citat cu care Dacian Cioloş le-a redat speranţa celor dezamăgiţi şi i-a trezit, fie şi pentru o zi, pe indiferenţi.

sâmbătă, 17 septembrie 2016

TIMIŞOARA, viitoare Capitală Europeană a Culturii în 2021. Felicitări!

TIMIŞOARA! Capitală Europeană a Culturii în 2021!


Mă bucur nespus pentru prietenii şi colegii bănăţeni, că sunt mândri şi au ştiut să ducă mai departe moştenirea culturală de sute de ani a oraşului. Că sunt mai aşezaţi, mai gospodari, dar deschişi către experiment şi inovaţie (aşa cum scrie inspirat în dosarul lor de candidatură), că lumina vine de la ei, primul oraş iluminat electric din Europa. Felicitări!

joi, 15 septembrie 2016

Capitală Europeană a Culturii 2021, o competiţie în care Craiova doar a pozat. O poză de un milion de euro

În scurt timp se va anunţa oraşul din România care va purta în 2021 titlul de Capitală Europeană a Culturii. Uniunile de creaţie au fost ignorate de reprezentanţii Primăriei Craiova în ceea ce s-a vrut o participare "cu şanse" pentru a dobândi titlul de Capitală Europeană a Culturii. Craiova a fost eliminată în faza de preselecţie în ciuda unei sume imense cheltuite pe un proiect slab punctat. În comparaţie, alte oraşe au plătit sume mult mai mici şi au avut succes. Întreaga viziune a proiectului a fost o sumă de erori pe care s-a pus sloganul "Vom fi iarăşi ce am fost şi mai mult decât atât". Semn de reminiscenţe ale extremismului politic, fără vreo semnificaţie istorică. S-a dovedit a fi o poză livrată craiovenilor pentru imaginea administraţiei. Stratagema a reuşit, nu şi candidatura cu pricina.

foto: GdS
Pe lângă proiecte sănătoase de relansare a activităţii unor instituţii culturale din Craiova, pe care le-am remarcat şi promovat, au fost aruncaţi mulţi bani către zone de interes privat. Erorile au curs în ciuda criticilor sau a slabei implicări din partea craiovenilor. Am spus la vremea respectivă de ce aroganţa, autosufienţa şi dorinţa de a controla discreţionar un proiect al comunităţii se va solda cu un eşec usturător. S-a mers din eroare în eroare, iar la final s-a dat vina pe... arbitri. S-a vorbit de influenţă politică sau de alte nimicuri pentru a nu se da socoteală în faţa contribuabililor. Până în prezent, diversele solicitări de clarificare a aspectelor financiare, în discuţie fiind bani publici, s-au lovit de un zid birocratic în spatele doar intuim ce se ascunde.

Reprezentanţii asociaţiei care au scris proiectul şi ai Primăriei Craiova nu au înţeles că acceptarea înfrângerii face parte din regula jocului, fiind un semn al responsabilităţii celor care cred că pot reprezenta cultura din Craiova. Când ai primit o notă proastă, penultimul punctaj, iar diferenţa faţă de primul clasat e de cinci puncte înseamnă că îţi pui poalele în cap, nu conteşti cu bună-credinţă. Poate fi şi acesta un semn al originalităţii locale, un comportament exotic, excesiv colorat şi un limbaj abraziv... Cui foloseşte asta?

PS: Ce am spus în 2013 şi în 2015.

Anunţ oficial al comisiei independente de experţi: TIMIŞOARA, viitoare Capitală Europeană a Culturii în 2021. Felicitări!

joi, 8 septembrie 2016

Fotografii inedite din Craiova de altădată în proiectul Oltenia mea

Craiova de altădată a fost rasă cu buldozerul în mare măsură. În numele modernizării sau folosind avariile produse de cutremurul din 1977. Vechiul centru mi se pare mult mai frumos decat conglomeratul urbanistic actual, în care armonia dezvoltării istorice a dispărut. Întâmplarea a făcut să descopăr pagina "Oltenia mea", pe care vă rog să o promovaţi nu doar pe reţelele de socializare, ci pe bloguri sau unde scrieţi sau vă manifestaţi. Este un gest prin care putem arăta că iubim cu adevărat istoria Craiovei.


Sper ca fotografiile de arhivă pe care le-am văzut sau despre care am aflat că vor fi prezentate să stârnească atenţia publicului şi iniţiatorii să le dezvolte printr-un proiect. Identificarea cladirilor vechi, unele disparute, este o sursa de informaţie excelentă pentru generaţiile mai tinere. Vă mulţumesc pentru ceea ce faceţi, "Oltenia mea"!

luni, 5 septembrie 2016

Kitsch-ul, ridicat în Craiova la rang de artă, pe bani publici. Mulţi bani, pentru cunoscători

Craiova este un oraş frumos, urâţit de câţiva neisprăviţi căţăraţi în funcţii mult prea înalte pentru statura lor morală şi educaţia precară. Nu doar profesional trebuie să performezi, ci şi în planul viziunii asupra activităţilor pe care le coordonezi sau, dacă îţi permite bugetul, trebuie să le dezvolţi. Cum nimeni nu este priceput la toate, legea prevede că poţi angaja sau cere consultanţă de la specialişti. Dar când ţâfnoşenia şi incultura te ţin prizonier nu-ţi rămâne decât să încerci ridicarea kitsch-ului la rang de artă. Rezultatul? O baie de ridicol în aplauzele adulatorilor de partid şi a simbriaşilor din regiile sau societăţile controlate de primărie...

Aroganţa, interesele meschine, relaţiile tentaculare şi lipsa de educaţie funcţionează ca o hârtie de turnesol. Sau ca o oglindă, arătându-le nefeciţilor că sunt diformi, obtuzi şi autosuficienţa le-a produs marformaţii ireversibile. Nu sunt prea dur în aceste consideraţii, aplicând o autocenzură drastică asupra a ceea ce scriu, dar vă rog să priviţi kitschuri ridicate la rang de artă. Aşa cred EI, că asta înseamnă artă, demnă de a fi expusă în spaţii publice intens circulate, emblematice pentru Craiova. Cum vă spuneam, Craiova este un oraş frumos...






Casa de Cultură Traian Demetrescu din Craiova organizează de trei ani o tabără internaţională de sculptură, cu o participare onorabilă, sub semnul lui Brâncuşi (Simpozionul Internaţional de Sculptură în Piatră „Drumuri Brâncuşiene“). Lăudabil, nu? Însă rezultatul pentru Craiova este unul dezastruos. Lucrarile realizate la foc automat, sub presiunea unui număr limitat de zile şi pe o tematică aleasă de organizatori, sunt expuse în sensurile giratorii sau pe spaţiile verzi. Nimeni nu poate să spună pe ce criterii, numele lucrărilor sau autorul rămân o mare necunoscută în absenţa oricărui indiciu.

Cele mai multe dintre lucrări sunt simple exerciţii ale artiştilor, fără o valoare deosebită. Şi-ar putea găsi locul într-un parc tematic sau o altă zonă dedicată. Este şi propunerea pe care o fac. Nici nu cred că actualele blocuri de marmură cioplite sau tăiate la repezeală care au fost instalate prin Craiova au toate avizele comisiei de specialitate din subordinea Direcţie de Cultură sau avizele necesare. Cele expuse în sensurile giratorii chiar dăunează circulaţiei. Noaptea, dacă vezi figura mongolidă aşezată pe soclul pe care scrie "Adrian Păunescu" te trec fiorii sau, cel puţin, regretul pentru afrontul de a-l caricaturiza grosier de adulatorul Marelui Cârpaci.