Dragă Băse, de ce?

Cine rămâne să stingă lumina în România? Zău aşa, cine vă permite să vă jucaţi cu lumânarea pe lângă magazia cu explozibil-? Nu ne mai rămâne decât ori să mergem direct la casa de nebuni, ori într-un loc unde nu este durere, nici întristare… Criza economică şi pandemia de gripă porcină au ajuns doar simple amănunte pentru nişte bezmetici aflaţi în campanie electorală. Ca într-un joc de pocher, Băsescu forţează mâna norocului şi nervii adversarilor, propunându-l pe un primar de sector drept premier, în timp ce opoziţia trage de timp în speranţa că poporul s-a săturat de actualul preşedinte. Ca la nebuni! Şi unii, şi alţii se acuză de blocarea desemnării unui nou Guvern, dar ei o duc bine şi tot răul cade pe umerii cetăţenilor-spectatori. Da, spectatori, pentru că prea uşor spun cei mai mulţi dintre noi fraze stupide de genul “Toţi vor să fure şi n-am ce să votez!” sau “Lasă, bre, să fie tot ăştia, că măcar se pricep să fure!”

Îmi este imposibil să găsesc vreo noimă în ceea ce fac şi spun politicienii zilei. Îşi bat joc de ultimele speranţe ce se puteau pune în ei. Preşedintele a încetat să mai fie arbitru, devenind şi jucător. Da, şi eu l-am votat, ca să scăpăm de sistemul mafiot al regimului Năstase, însă nu vreau să condiţionez sistemul pe care l-a creat şi în care pârghiile de conducere sunt manevrate de indivizi penali.

L-am votat pentru a sparge liniştea la adăpostul căreia se devaliza economia de baronii locali PSD şi se cărau sacii cu bani (la propriu, că acestea sunt undeva în dosarele rambursărilor ilegale din Dolj) către “omul de la centru”. Dar, dragă Băse, nu am ieşit în stradă să strig de bucurie că am scăpat de Hrebenciuc şi să mă trezesc cu Elena Udrea ministru! De ce m-ar bucura că Ridzi fură mai puţin dibaci decât şmenarii de la PSD? Dragă Băse, crezi că un cot în gură primit de la ciracii tăi portocalii de la Dolj este mai plăcut decât scatoalcele date de Mitrea?

Să ştii că nici directorimea trimisă la prădăciuni de portocaliii tăi de la Dolj nu este mai puţin penală decât cea de la PSD şi PNL. Locul multora dintre ei ar fi în puşcărie şi tu ştii bine asta. Şi cu siguranţă că ştii că nu sunt moguli buni sau răi, că Vântu şi Voiculescu îţi par mai periculoşi decât George Constantin Păunescu doar din simplul motiv că devalizatorul Bancorex îţi serveşte interese prin trustul său media. Apropo: nu am uitat ce mi-ai promis la Cotroceni, iar promisiunea asta ai încălcat-o pe jumătate. De celălalt când te vei ocupa, dacă vei mai avea cum s-o faci? Nu am înţeles de ce ţara a ajuns în derivă cu perspectiva economico-financiară mai rea decât a unui stat subsaharian. Corupţia nu a fost stârpită, de sistemul mafioto-politic şi clientelar nu s-a atins nimeni. Ce s-a tăiat de la PSD a crescut la PD-L. Tentaculele s-au multiplicat fără ca viciile să se stingă. Adică reforma n-a mai avut loc. Iar visul tău, împlinit sub forma coabitării PD-L cu PSD, a fost cea mai caraghioasă situaţie în care te-ai pus: parcă erai tatăl care se bucură că violatorul i-a luat fata de nevastă după ce a necinstit-o. De ce toate acestea, dragă Băse?

Mă tem că n-o să-mi răspunzi şi mai cred că nici nu vei mai avea timp s-o faci!

Povestiri doljene: competiţie cu pumnul şi cu parul

Campania electorală la olteni...



Bătălia electorală a început şi în Dolj. La propriu. Nişte bannere au fost sfâşiate, iar nişte afişe au fost jupuite. PSD ţipă şi reclamă, PD-L ţipă şi reclamă. Liberalii vociferează şi ei în stilul senatorului Mario, adică de sub masă sau pitiţi după vreun frate mai mare, că nu se ştie niciodată când va veni vremea să pupi mâna pe care ai muşcat-o în campanie. Încă nu am avut scandaluri şi bătăi electorale, dar nu-mi fac iluzii că meciurile de pugilat sătesc vor întârzia prea mult. Ştiu nişte băieţi care vor să parvină şi cum altfel se pot remarca dacă nu prin folosirea ciomagului sau a pumnilor? Bani de cotizat la greu pentru funcţii nu prea au şi, din raţiuni stric carieriste, ies la suprafaţă energiile negative din activiştii de partid.

Dacă trec în revistă caftelile politice petrecute în Dolj prin campaniile electorale, observ, fără răutate, că victimele au beneficiat de recompense din partea partidului. Un tânăr înjunghiat a fost numit director, un activist cu antecedente penale foarte urâte (prin Italia, dădea cu pumnul în bătrâne şi le fura genţile) a ajuns şi el om de încredere în echipa unui ministru, ba chiar odrasla unei primăriţe cotonogite de adversarii politici a beneficiat de recunoştinţa partidului, fiind miluită cu o funcţie publică. În general, nicio faptă de arme nu rămâne nerecompensată de şefii de filiale. După ce au lipit afişe, au împrăştiat găleţi electorale şi pliante, iar ca suprem efort au transportat bătrâni la secţiile de votare, propagandiştii sunt urcaţi în dregătorii pentru care nu au nicio pregătire.

M-am săturat să tot aud justificarea imbecilă “merita, că a muncit în campanie!” Au muncit aceşti învârtiţi doar cu pumnul şi parul, că majoritatea dintre ei nu ştiu să lege două vorbe despre ceea ce au de făcut după ce sunt numiţi directori. Treaba asta este valabilă şi la social-democraţi, şi la pedelişi, şi la liberali. Doljul a fost căpuşat de trepăduşii de partid şi de rubedeniile şefilor. Nu aţi reuşit să umpleţi structurile de conducere ale instituţiilor publice decât cu nulităţi profesionale şi obediente, başca rubedeniile din dotare, omenite prin aranjamente făcute pe spatele angajaţilor oneşti. Efectele se văd doar când te loveşti de incompetenţa lor stridentă sau dau buzna peste tine din ecranele televizoarelor. Vă reprezintă aşa cum meritaţi aceşti băieţi, care “muncesc în campanie”!

P. S.: Emoţiile l-au dominat pe Croitoru, premierul desemnat şi refuzat de Parlamentul României, mai ales când şi-a ţinut discursul, vorbind de “privilegiile nemăritate”. Într-adevăr, încercarea de a-l pune impune în fruntea Guvernului a fost chiar o glumă proastă. Fraţilor, care vă sacrificaţi ca ţărişoara asta pe care o mulgeţi să aibă un premier, fie el şi de conjunctură?

Crin, de ce mi-a fost frică, n-ai scăpat!

Tot mai mulţi analişti politici par a fi într-o competiţie în a-l fixa pe Crin Antonescu pe locul trei. Ba aruncă pe piaţă sondaje în care Băsescu şi Geoană au un avans astronomic faţă de candidatul PNL, ba scornesc motive pentru care Crin ar fi pierdut locul în finală. Cică din cauza mogulilor, care stau în spatele candidatului PSD. Suntem abia la mijlocul campaniei electorale şi jocurile sunt departe de a fi făcute. Experienţa mă face să cred că în cutiile cu surprize încă se găsesc destule lucruri care să provoace schimbări spectaculoase. Aduceţi-vă aminte ce arătau sondajele de opinie la un moment dat şi cât de spectaculos s-au impus Constantinescu, Băsescu şi Oprescu. Totuşi, de ce mi-a fost frică şi ce i se întâmplă lui Antonescu, ca să explic şi titlul, nu-i aşa?

În urmă cu câteva luni, mai exact în perioada în care liberalii doljeni reîncepuseră păruiala - în joc fiind locul la manşă pentru ca filiala să aterizeze cât mai lin în hangarul PSD -, l-am avertizat pe Crin Antonescu. Mă temeam că va fi trădat tocmai de cei care beneficiau din plin de colaborarea cu opoziţia, primind, în schimb, funcţii şi contracte oneroase. În fruntea organizaţiei urma să fie instalat un individ îmbogăţit din politică, un client al presei de investigaţie şi un protejat al prichindelului malefic Mihai Voicu. Rezultatele de la europarlamentare indicau clar că, în bună măsură, primarii liberali din Dolj fuseseră amanetaţi de PSD sau de PD-L. În cele din urmă, s-a ajuns la un compromis, care avea să se dovedească toxic. A fost păstrat în rol de şef al filialei ineficientul Oprea, urmând ca restructurarea organizaţiei să aibă loc după alegerile prezidenţiale, presupunându-se că va fi declanşată o competiţie internă mai mult decât benefică. Repet, implicarea mea a fost episodică şi se circumscrie în limita simpatiei pe care i-o port de mulţi ani lui Crin Antonescu. Totuşi, lucrurile au ieşit exact pe dos. Orice tentativă de a relansa filiala liberală în cel mai roşu judeţ al ţării a fost blocată de grupul dominant al servitorilor PSD. Acest lucru e evident în campania electorală. Craiova este plină de bannere, panouri şi mashuri cu Băsescu şi Geoană. La jumătatea campaniei, în Craiova nu s-a pus nici măcar un banner pentru Antonescu. În vreme ce contracandidaţii au zeci de panouri electorale, echipa de campanie a PNL Craiova nu a amplasat afişe simple nici măcar în toate locurile puse la dispoziţie prin lege. Nu s-au organizat nicio conferinţă de presă şi nicio acţiune electorală, cu excepţia zilei în care Theodor Meleşcanu s-a aflat în Dolj. Situaţia în judeţ nu diferă prea mult, excepţie făcând câteva localităţi, în care responsabilii de zonă au scos bani din buzunar şi organizaţiile încă nu s-au pulverizat.

Sper că nu se va găsi nimeni care să aibă obrăznicia de a încerca să-mi explice o strategie originală aplicată de liberalii craioveni, care mizau eventual pe implicarea extratereştrilor în campania electorală şi amplasarea de către ei a bannerelor şi panourilor pentru Antonescu. Se mizează pe voturile pe care Antonescu le va obţine în mod natural în mediul urban, pentru a se împăuna unii fără muncă şi fără cheltuieli. O justificare şchioapă a fost trântită cum că se face doar campanie din uşă în uşă. Nici asta nu se face, că nu a văzut nimeni echipele liberale. Şmecheria nu ţine. În Vâlcea şi Gorj este cu totul o altă situaţie, liberalii fiind cel puţin la egal cu PSD şi puţin în urma PD-L din acest punct de vedere. Adevărul e simplu şi de necontestat: în Dolj, campania electorală a lui Crin Antonescu a fost trântită. Crin, de ce mi-a fost frică, n-ai scăpat!
(ÎN OBIECTIV, Ediţie Specială)

Campania electorală: în absenţa dezbaterilor, surplus de demagogie şi lături

Campania electorală curge într-o direcţie previzibilă: orice dezbatere este imposibilă, preferându-se mocirla. Candidaţii cei mai puternici preferă mitinguri sau concertele pentru manevrarea maselor de votanţi. Nu se discută despre criza economică sau despre soluţii, ci despre cât de pătaţi sunt adversarii politici. Doar Crin Antonescu a cerut să-şi întâlnească principalii contracandidaţi în dezbateri televizate. Normal ar fi ca toţi candidaţii să beneficieze de timpi de antenă în mod egal, iar preponderenţa s-o aibă confruntările directe şi expunerea de programe electorale. Că se întâmplă altfel nu este deloc o surpriză, însă nici nu pot fi ignorate aceste lucruri sau trecute sub tăcere.

CARTEA ŞOAPTELOR

În plină campanie electorală, cu candidaţi care sunt incapabili să ofere speranţe celor care votează, eu găsesc să scriu despre o carte şi despre autorul său. Da, ar fi cazul să ne reîntoarcem la lucrurile cu adevărat importante, iar literatura este unul dintre acestea. Vreau să vă mărturisesc deschis că Varujan Vosganian mi-a produs o imensă surpriză. Nu este cazul să ridicaţi din sprâncene sau să aveţi suspiciuni. Nu despre omul politic este vorba, ci despre prozatorul Varujan Vosganian.

Cunoşteam cărţile şi talentul literar al acestui autor din urmă cu mai bine de 10 ani. Doar comoditatea mă împiedică să caut în bibliotecă una dintre primele sale cărţi, pe care mi-a scris un autograf. De-a lungul timpului, fără a vorbi aici de cariera sa politică, l-am urmărit şi nu am fost dezamăgit. Fiecare apariţie în public este un spectacol agreabil. Originea sa de armean este un dar care colorează discursul său, pune o tuşă puternică de vivacitate şi imaginaţie debordantă. Altfel, Varujan Vosganian are rigoarea germanică. Amănuntele nu sunt pentru el un element aluvionar, ci susţin tocmai argumentaţia neechivocă. Excelent orator şi o apariţie masculină care farmecă publicul prin colocvialitate şi echilibru.

Dacă acesta este personajul, cu siguranţă nu înţelegeţi de unde surpriza pentru mine. Ei bine, Varujan Vosganian este un poet acceptat de breasla scriitoricească. Însă cronicile şi nici cititorii nu au fost entuziasmaţi de versurile sale. Poate că este nevoie de timp, de decantări sau, cine ştie, nu a venit timpul pentru marele volum. Surpriza mi-a produs-o cu romanul său “Cartea şoaptelor”, carte apărută la editura Polirom şi lansată în vară şi la Craiova. O carte care scoate la iveală un prozator fascinant. Dacă Nicolae Breban l-a recomandat drept un excelent portretist, vă daţi seama că eu nu am ce să mai adaug.

“Cartea şoaptelor” este tomul pe care aşteptam să îl citesc de la un autor român. Una care să se aşeze pe primul raft al bibliotecii, lângă marii clasici ruşi şi puţin mai la dreapta de povestitorii sud-americani. Cred că povestea şoptită a suferinţei armenilor, repovestită de Varujan Vosganian, va marca literatura română. Poate că mă entuziasmez prea mult în cadrul unei rubrici în care preponderenţa o au articolele politice, însă lăsaţi-mă să visez frumos. Dacă tot ne-am bucurat că Herta Muller a câştigat Nobelul pentru literatură, de ce să nu visăm că autorul “Cărţii şoaptelor” va fi promovat şi descoperit la timp de cei care decernează râvnitul premiu? Credeţi-mă pe cuvânt şi căutaţi această carte: un politician vă va face o imensă bucurie prin proza sa! (ÎN OBIECTIV, 30.10.2099, Ediţie Specială)

Pentru ciobani sunt bani, pentru profesori, nu?!

Nu ştiu dacă ciobănaşii care au protestat la Cotroceni şi la Ministerul Finanţelor, nemulţumiţi de neacordarea subvenţiilor, sunt aceiaşi care au scris cu oiţele din dotare BINE AŢI VENIT! pe dealurile Bucovinei. Au tot dreptul să ceară ceea ce li se cuvine şi, printr-un abuz sau prostie, nu li se acordă. Preşedintele le-a promis solemn că problema lor va fi rezolvată. Doar sunt alegeri, nu-i aşa?

Povestea asta are un tâlc. Dincolo de scenariul ieftin: provoc o criză, apoi tot eu vin şi o "rezolv". Nu mă feresc să alunec pe panta populismului şi întreb deloc retoric: Pentru ciobani sunt bani, pentru profesori, nu?!

Cine va câştiga alegerile prezidenţiale?

În ultimele zile am fost întrebat foarte des cine va câştiga alegerile prezidenţiale. O întrebare pe cât justificată, pe atât de fără noimă, nu-i aşa? Doar sunt alegeri prezideţiale pe 22 noiembrie... Şi unde ar fi lipsa de noimă? Vi se pare că într-o ţară aflată pe buaâza prăpastiei mai încap şi speranţe? Mai degrabă întrebarea ar fi trebuit să vizeze cine va fi nebeficiarul votului negativ. Utilizarea umorilor acumulate la nivelul societăţii este mai profitabilă din punct de vedere electoral decât orice strategie sau proiect de reconstrucţie a instituţiilor.

Oare de ce nimeni nu m-a întrebat de programele candidaţilor? Ar fi fost interesant ca măcar o persoană să-mi spună că, după ce a fost convins de programul unuia dintre candidaţi, ar fi curios să afle dacă respectivul va câştiga. Mă tem că alegerile prezidenţiale vor fi pierdute, nicidecum ,,câştigate,,. Fie prin gafe, fie în urma campaniilor negative. Şi mai pot fi pierdute prin tradări sau accidente spectaculoase. Oricum, bâlciul electoral a început...

PS: Sondajul online privind alegerile prezidentiale este chiar ,,pe bune,,. Tehnic vorbind, nu-l pot măslui...