...incompetenţă, nepotism şi corupţie... AVEM PUTEREA DE A SCHIMBA CEVA?

Scandalul ,,Ridzi,, - adica un sistem bazat pe incompetenta, nepotism si coruptie. Asistam la un sir de insulte si la folosirea unui limbaj de maidan, joc de scena menit a polariza electoratul partidelor, de a stimula partizanatul pentru fiecare dintre formatiunile implicate. Atentie, in perioada urmatoare vom asista la numeroase astfel de confruntari expuse mediatic!

Lipsesc programele si solutiile pentru problemele acestei perioade de criza, asa ca ni se ofera circ si scandaluri in urma carora sa ne inflamam si sa ne situam de o parte sau de alta. Ce putem face? Solutia emigrarii nu este posibila, din pacate/fericire... Putem sa contrapunem acestei batai de joc votul acordat in favoare unei schimbari? Va intreb cum de nu reusim sa avem incredere in schimbare?

Absolut in toate democratiile regula schimbarii se aplica in cazul politicienilor care comit greseli sau sunt ineficienti pentru societate. In schimb, noi ce facem?

O clarificare necesară

Un politician pe care încă îl apreciez, arătându-i în mod public, în câteva rânduri, chiar simpatia mea, m-a mustrat amical pentru limbajul pe care l-am folosit la adresa partidului său. Comentariul cu pricina făcea referire la superficialitatea abordării campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare de către toate partidele, inclusiv de candidaţii independenţi. A ţinut să precizeze faptul că a văzut imparţialitatea mea, manifestată prin împărţirea unor bobârnace în mod egal pentru lipsa de programe electorale, compensată din plin cu scandaluri şi discursuri politicianiste. Într-o discuţie ferită de urechile participanţilor la un eveniment public, mi-a reproşat că nu se aştepta tocmai de la mine să folosesc cuvinte urâte, jigniri chiar, la finalul scurtei discuţii declarându-se deluzionat de derapajul meu: “Nu te ştiam aşa !”

Simt nevoia unei clarificări publice, în ciuda incidentului petrecut departe de urechile şi ochii publicului. Mi-am pus întrebarea dacă nu am exagerat, dacă respectivul politician doljean nu avea cumva dreptate şi eu, păstrând eventual umori din altă campanie în care am avut de suferit din cauza activiştilor partidului din care acesta face parte, mi-am permis luxul de a mă răzbuna. Nu voi da numele respectivului politician din considerente care ţin de caracterul privat al discuţiei. Dar am să reproduc pasajul care i-a stârnit mânia şi i-a provocat dezamăgirea cu privire la persoana mea, comentariul “Euroalegeri: scaun electric, dric muzical şi sicriu multicolor” fiind publicat tot în această rubrică, în data de 12 mai a.c.

PD-L s-a lansat într-o campanie agresivă, dovadă că şi-a lipit deja afişe peste tot, ocupând din start panourile electorale, chiar dacă legea obligă doar la folosirea unui singur afiş. Nesimţiţi peste măsură, portocaliii repetă gesturile mitocăneşti din celelalte campanii, că nu i-am uitat după cea pentru locale, când mi-au distrus aproape toate afişele de candidat independent. Calea de la “EI cu EI, Noi cu Voi” spre actualul slogan euroelectoral “La Bine şi la Greu” este pavată cu bune intenţii declarate, dar realitatea arată că minciuna are picioare scurte. Dacă îşi vor respecta şi această promisiune precum cealaltă, înseamnă că nu avem de ce să-i credem pe “EI”, aliaţi tot cu “EI”.

Am greşit într-atât de mult? Este limbajul meu trivial? A fost generat oare de o situaţie reală iar eu ca jurnalist am reacţionat disproporţionat? Fac parte apelativele “ţigancă împuţită, dobitocul dracului, găozar, păsărică” dintr-un limbaj academic? Dacă am greşit şi cineva a suferit din cauza mea, îmi cer scuze. Numai că mă tem ca nu cumva acesta să nu judece cu mintea altora, pe baza a ceea ce i se serveşte de către persoane a căror bună-credinţă o pun serios sub semnul întrebării. Aş fi, la rândul meu, dezamăgit, şi nu cred că fără temei.

,,Să furaţi bine!,,

Rezultatul protestelor societăţii civile împotriva modalităţii de adoptare a Codului Civil şi a Codului Penal, precum şi a erorilor cuprinse în proiectele respective a fost zero. Oricât de tare au atras atenţia specialişti reputaţi în domeniul juridic, oricâte argumente au aruncat pe masă lideri de opinie şi reprezentanţi ai ONG-urilor şi oricât de tensionate au fost întâlnirile cu preşedintele şi parlamentarii Puterii, tot nu s-a întâmplat nimic pozitiv. Caravana a mers mai departe. Executivul s-a prefăcut că-şi riscă pielea prin asumarea răspunderii guvernamentale, dar, după un calcul matematic simplu, am văzut că numărul parlamentarilor PNL a fost insuficient pentru a fi iniţiată o moţiune de cenzură. Din nou, răspunzând unei comenzi politice, parlamentarii UDMR s-au declarat mulţumiţi de schilodirea acelor proiecte. Cică ar fi fost retuşate în comisiile de specialitate. A naiba îndreptare a greşelilor când, de exemplu, batjocorirea însemnelor naţionale a fost scoasă din Codul Penal.

Erori? Cele mai multe nu par decât încercări ale unor grupuri de interese oculte în a se pune la adăpost. Un alt exemplu care-mi este la îndemână este pedepsirea “primirii de foloase necuvenite”, legalizându-se şpaga. Medicii, funcţionarii sau te miri ce bugetari îşi vor expune preţul pe tarabă, fără a mai risca nici măcar un scandal din partea colegilor. Mai mult decât atât, infracţiunile economice au fost înghesuite în acelaşi sac, indiferent de cuantumul prejudiciului cauzat. Cel care fură o găină va fi judecat în aceleaşi condiţii ca şi Nicolaiciuc, Năstase sau Ridzi. Mă rog, este doar un exemplu, că nu este nimeni atât de naiv să creadă că, în afară de găinari, va mai fi vreun grangur judecat sau condamnat. Cu alte cuvinte, după ce codurile vor intra în vigoare, în urma adoptării tacite de Parlamentul României, DNA va deveni o structură lipsită de obiectul muncii. Şi aşa erau prea mulţi deranjaţi de citaţiile procurorilor şi de teatrul făcut doar pentru ca fraierii să creadă că justiţia mioritică lucrează. Uite că acum s-a rezolvat şi asta!

Ministrul Cătălin Predoiu şi-a îndeplinit misiunea. Mafia gulerelor albe este la adăpost, protejată prin complicitatea unor parlamentari transformaţi în marionete. Vă mai amintiţi de “ţepele din Piaţa Victoriei” şi de sloganurile războinice împotriva corupţiei? Parcă era ceva de genul “Să furaţi bine!”, nu-i aşa?

Ridzi? De unde răsar ăştia, fraţilor?!

Agenda publică este ocupată de scandalul Ridzi. Sigur, dacă n-aţi aflat cine naiba mai este şi asta, o să vă spun pe scurt: este una din PD-L, fata care o slujeşte orbeşte pe fiica preşedintelui, merit pentru care a şi primit funcţia de ministru al Tineretului şi Sportului. Evident, după ce a fost instalată, a început prăduiala prin minister şi umflarea schemei de personal cu tot felul de lipitori din partid, răsplătiţi cu funcţii de consilier, pentru că au lipit afişe în campania electorală. Aici intervin câteva chestiuni interesante, despre care este bine să vorbim.

De unde a apărut Monica Iacob Ridzi în prim-planul politicii româneşti şi ce merite are pentru a ocupa fotoliul de ministru al Tineretului şi Sportului? Nimic n-o recomandă pe aceasta pentru o carieră politică de succes. Discursul său public este şleampăt, iar apariţiile media sunt neconvingătoare. Dar pe cât de plată este ca şi impact la electorat pe atât de slugarnică şi eficientă este la conducerea organizaţiei de tineret a PD-L. Prin ea, grupul din jurul preşedintelui Băsescu reuşeşte să controleze o zonă extrem de importantă a partidului. Dar cum se explică împingerea sa către portofoliu de ministru? Căciula este mult prea mare pentru un personaj precum Ridzi. Chiar nu se găsea altcineva mai potrivit în tot partidul pentru a se ocupa de destinele sportului?

Aţi văzut cât de insignifiantă este ministresa hunedoreană lângă Nadia Comăneci, Hagi, Ţiriac, Năstase şi alţi mari sportivi. Mulţi dintre aceştia au condus afaceri importante, au construit adevărate şcoli de performanţă în urma lor, reprezintă ceva numai prin simpla lor prezenţă. Nu, în ciuda acestor lucruri evidente, politruci din PD-L au considerat că este mai potrivită Ridzi. N-a făcut nimic semnificativ în viaţa ei, dar este bună să reprezinte sportul românesc. Nesimţiţilor, în acest fel distrugeţi orice speranţă că performanţa şi munca sunt recunoscute! Promovaţi nulităţi obediente din partid în detrimentul unor oameni valoroşi, trecuţi în plan secund doar din cauză că nu vă plătesc vouă cotizaţie şi nu ling clanţele uşilor de la birourile voastre!

O fi vinovată Ridzi? Până când justiţia nu se pronunţă, este curată. N-aş paria că justiţia îşi va face datoria în acest caz. Însă, furăciunea este evidentă. În vreme de criză, chiar este o nesimţire să arunci banii pe spectacole şi să plăteşti televiziunile pentru a furniza informaţii despre tine şi despre fiica preşedintelui, două personaje care se înghesuiau lângă tineri pentru a părea fete din popor. De unde apar ăştia, fraţilor? Cine ne-a blestemat să-i suportăm?

PS: GO, RIDZI, GO!!!
http://www.happyfish.ro/vrem_alta_romanie/go_ridzi_go_/

Premiile Academiei Internationale ,,Mihai Eminescu,, - CRIN ANTONESCU - OMUL POLITIC AL ANULUI

Academia Internaţională ,,Mihai Eminescu,, a decernat ieri, la Muzeul de Artă din Craiova, premiile anuale. Printre laureati s-au numărat nume de marcă ale culturii şi vieţii publice româneşti. Gheorghe Zamfir, Augustin Buzura, Andrei Marga, sculptorul italian Vicentio Bianchi...
Titlul de omul politic al anului i-a fost acordat lui Crin Antonescu. M-am bucurat să-l revăd alături de Horaţiu Buzatu, amintindu-mi de un episod din urmă cu mai bine de zece ani, când cei doi încercau să schimbe faţa politicii din Craiova şi din România. Crin Antonescu a făcut ca speranţa să renască în inimile multor români. Încă o dovadă că prietenia este mai puternică decât intrigile sau cumetriile bolnăvicioase.

Enea? Cine-i ăsta?

Bătălia pentru şefia PNL Dolj pare a fi câştigată de nemuritorul Voicu prin impunerea copilului teribil Cosmin Enea în fruntea filialei. Nici nu s-a aerisit bine sala în care s-au ţinut consultările dintre şefii PNL şi şefuţii filialei doljene că declaraţiile lui Enea au răsunat pompos printre sunetele de veselie şi sticlele de şampanie. Cine este Enea? O întrebare la care nu pot răspunde mulţi doljeni. Probabil le spune ceva acest nume doar celor vor căuta cu Google (celebrul “gogăl” al lui Vanghelie) şi vor descoperi asocierea acestui băiat de bani-gata cu lumea interlopă şi implicarea sa în afaceri dubioase. Lipsa sa de notorietate spune aproape totul despre şansele ca PNL să cântărească, în viitorul apropiat, mai mult decât în prezent.

Cine este Cosmin Enea? Cel care a preferat să demisioneze din funcţia de vicepreşedinte al PNL Dolj înaintea alegerilor europarlamentare, adică să facă pluta în timp ce senatorul Oprea se scufunda în mediocritate şi obţinea un scor ruşinos, iar acum profită de strategia incoerentă a lui Antonescu şi Orban. Dacă va fi confirmat în funcţia de preşedinte interimar al PNL Dolj, nu sunt şanse ca filiala să obţină un scor mai mare de 10 la sută la alegerile prezidenţiale. O demonstrează blatul ordinar al câtorva primari care, manevraţi de deputatul Voicu, au tras fie cu PD-L, fie cu PSD la europarlamentare, rezultatul slab obţinut fiindu-i imputat doar lui Ovidiu Oprea, preşedintele liberalilor doljeni. Dan Mogoş şi Cosmin Enea n-au nicio responsabilitate, nu-i aşa?

Un personaj extrem de vocal în apărarea poziţiei în care excelează în mediocritate este Cristina Calangiu, preşedintele PNL Craiova şi director reconfimat în funcţie de ministrul Ion Bazac, având sprijinul PSD. Nu e limpede că aici este ceva putred? În aceeaşi linie cu lipsa de performanţă a organizaţiei judeţene, Calangiu a conservat incompetenţa electorală şi a făcut orice numai să nu-şi pericliteze poziţia sau relaţiile cu stăpânii judeţului, PSD şi PD-L.
După alegerile europarlamentare, se împăunează cu un scor de 14 la sută obţinut în Craiova, oricum sub media naţională a PNL. Nu cumva este un rezultat de care să-ţi fie ruşine, când ştii că primarul Antonie Solomon n-a mişcat un deget pentru PD-L în campania electorală? Să susţii că asta este performanţă într-un mare municipiu şi centru universitar înseamnă fie că nu ai nici măcar logica unei găini opărite, fie minţi cu o aşa de mare putere de convingere încât începi să crezi şi tu în gogoşile livrate altora.

Cum spuneam, bătălia din PNL Dolj se pare că va fi câştigată de colaboratorii PSD şi PD-L. Numai că aceşti băieţi au uitat că războiul se poartă tocmai împotriva celor cărora ei le sunt obedienţi. În sfârşit, la o adică este treaba lor cum înţeleg să piardă mergând pe mâna unor blatişti abonaţi la locul trei. Ne interesează soarta PNL Dolj? Poate prea mult…

Un studiu de caz: VOICU, OMUL CU CARACTER INVIZIBIL

Ştiu că este inutil să încerc provocarea unei dezbateri reale despre viitorul liberalilor doljeni sau, cel puţin, ar fi o naivitate să cred că o analiză oricât de sumară a evoluţiei PNL Dolj ar fi luată în serios de baronii care o controlează. Trec peste risipa de timp ce o presupune un astfel de demers şi încerc să privesc fără patimă lupta internă din PNL Dolj, remarcând jongleriile unui saltimbanc de duzină, aşa cum este deputatul Mihai Voicu. Acest personaj controlează discreţionar filiala doljeană, folosindu-se de poziţiile sale ocupate în timp în partid şi de funcţia de ministru.

I-au reuşit loviturile interne prin mijloace parcă învăţate din manualul luptei bolşevice. I-a înlăturat pe toţi cei care i s-au opus, marginalizându-i pe liberalii cu vechime şi propulsând în funcţii tot felul de achiziţii dubioase, făcute pe criterii nepotiste. Nici nu a fost de mirare că rezultatele liberalilor doljeni au fost, cum singur recunoaşte, pe măsura valorii sale: “Mai mereu modeste. Când nu au fost modeste, au fost foarte proaste…” Citatul l-am cules dintr-o însăilare de cuvinte pe care respectivul a postat-o pe blogul său, intitulată pompos “PNL Dolj. Studiu de caz”.

Cu un vocabular sărăcăcios, specific politrucului ce-şi modelează limba după dosul şefului de partid, Voicu deplânge soarta filialei pe care a condus-o în calitate de trimis pe pământ doljean al lui Tăriceanu, găsindu-l vinovat pentru scorul ruşinos doar pe bietul Mario Ovidiu Oprea, încă şef al PNL Dolj. Ceilalţi membri ai conducerii judeţene nu au vreo vină şi doar senatorul Oprea trebuie să plătească. Evident, Voicu i-a şi găsit înlocuitor exact printre ciracii săi, consilierul judeţean Cosmin Enea, personaj central în actele de corupţie dezvăluite de presa locală.

Memoria lui Voicu funcţionează extrem de subiectiv, selectând doar ce-i convine posesorului. Scorul din 2007 la alegerile europarlamentare a fost la fel de prost. Atunci nu s-a întâmplat nimic, deşi se impuneau măsuri drastice pentru relansarea filialei. Ulterior, rezultatele de la alegerile locale şi parlamentare au plasat PNL Dolj sub media naţională a partidului fără ca Oprea, Voicu sau cineva din conducere să-şi simtă poziţia ameninţată.

Voicu şi-a ales cel mai convenabil colegiu din Dolj, beneficiind şi de înţelegerea subterană cu liderii locali din celelalte partide. Nu a făcut niciun gest public demn de semnalat sau prin care să intre în competiţie cu mai puternicii săi adversari. Iar la recentele alegeri europarlamentare, împreună cu acoliţii săi, a tras în jos filiala cât a putut. În calitate de parlamentar de Dolj, care a fost contribuţia sa la campanie? Evident, imediat a deplâns îndepărtarea lui Tăriceanu din fruntea PNL şi slăbiciunea lui Crin Antonescu. Ce analiză să mai faci unui posesor de caracter invizibil?