miercuri, 3 februarie 2016

Am ajuns sa ma uit la emisiuni de la ora 5 !

Excelenta alegerea eMAG de a investi in cultura! Cat de usor a renuntat ProTV la o emisiune care-i consolida prestigiul si cat de repede a inteles un comerciant ( :) nimic peiorativ aici) ca publicitatea indirecta pe care i-o face Dan C. Mihailescu este cu mult mai mare decat investitia.
As fi preferat sa nu fie Solenoid prima carte prezentata dar gusturile nu se discuta...


Uite asa, am ajuns sa ma uit la emisiuni de la ora 5 ! La Cartea de la ora 5

vineri, 22 ianuarie 2016

Lacrimi și sânge la Chișinău, ezitări la București

Este greu de anticipat când se va sfârși criza de la Chișinău, cu schimbări de premieri, alegeri parlamentare cerute de grupuri violente și contestări chiar și între politicieni care au un țel declarat comun. Și la fel de greu este de înțeles de ce s-a ajuns ca Parlamentul Republicii Moldova să fie asedia în mia multe rânduri, cucerit de protestatari apoi recucerit de parlamentari și tot așa. Un joc pe care Bucureștiul nu mai face eforturi să-l evite, reprezentanții puterii și ai opoziției din România preferând să ofere doar declarații ezitante, cam pe lângă subiect, cum ar spune un hâtru observator al vieții politice. Strada cere alegeri anticipate la Chișinău, susținând că partidele actuale sunt epuizate, fără credibilitate din cauza corupției și al ineficienței, ba chiar se arată dovezi clare că Moscova are simbriași pe care-i folosește oricând. Fără compromisuri cer manifestanții, unii dintre ei violenți, și alegerea unui nou parlament.


Ce ar fi de preferat de către unioniști în locul unui compromis cu unii politicieni care văd în Rusia un stăpân căruia i-au jurat credință veșnică? Unii dintre parlamentari au fost bătuți, cei mai mulți au fugit din fața manifestanților care, cine știe, le-au oferit voturile și încrederea că tuturor le va fi mai bine. Cine are dreptate în acest război al declarațiilor și al atitudinilor radicale? Lacrimile și sângele de la Chișinău ajunge până la București doar sub forma de ceață iar până la Bruxelles doar ca o picătură aruncată într-un ocean. Uniunea Europeană pare incapabilă să se ajute singură în plină criză a refugiaților, părând total dezinteresată ce se întâmplă la granița sa. Oare ce atitudine ar adopta liderii europeni dacă un val de moldoveni și-ar căuta siguranța în Germania, Franța, Suedia sau Austria?


Spațiul Schengen a fost purverizat sub presiunea valului de refugiația, așa că lăsăm Moldova să primească soluția de la Moscova, nu-i așa? Răspunsul de la București pare desprins din manualele de diplomație, curățat de orice emoție firească dacă vorbim de suferința Basarabiei, dar nu asta așteptăm de la autoritățile din țară. A tăia legăturile economice și a condiționa acordarea ajutoarelor materiale și financiare pentru această regiune desprinsă temporar din țară este o eroare imensă. Este o greșeală de neiertat să ne ascundem după statutul de membru al Uninunii Europene tocmai când putem să ne reafimăm intențiile de reunificare. Toate sfaturile pe care ni le dau anumiți analiști autohtoni privind o atitudine rezervată sunt fără valoare.


Suntem români, nu struți! Singurul drum al Moldovei este către Uniunea Europeană, alături de România, iar ceea ce așteptăm de la autorități este de a sprijini mișcarea unionistă și de a ajuta noul guvern de la Chișinău spre a merge în direcția corectă, pe calea europeană.

(Jurnal Românesc - 21 ian. 2016)

vineri, 8 ianuarie 2016

Politica? Am spus ceea ce cred în "ROMÂNIA PUZZLE - Ilustrate din rezervaţia de cleptozauri"

Ce cred despre politica de astăzi? Am spus tot în noua mea carte "ROMÂNIA PUZZLE - Ilustrate din rezervaţia de cleptozauri" apărută la finalul lui 2015 la editura AIUS. Nu am nicio speranţă legată de o aşa-zisă tânără generaţie crescută în cultul furtului, mediocrităţii agresive şi ierarhiei de clan. Sistemul împinge în sus tot ceea ce este mai rău în societate. Spaţiul public este agresat prin simpla prezenţă în prim-plan al tupeiştilor şi al nulităţilor care au doar valoare de piaţă în raport cu puterea de a atrage atenţia prin spectacol şi stridenţă.

Se fură totul, de la banii din buget până la identităţi ştiinţifice, de la medicamente la şinele de cale ferată. Până şi piesele prin care s-ar putea recompune identitatea României într-o Europă supusă unei agresiuni politice, economice, culturale şi religioase sunt subtilizate tocmai de cei care au obligaţia de a o proteja. Furtul a ajuns o virtute în tagma politicienilor, anii de puşcărie devenind un indicator al şmecheriei, al brutalităţii şi al dispreţului faţă de democraţie pentru care cleptomaniacul va fi recunoscut şi recompensat de haită.



Lansarea cărţii o voi anunţa din vreme, la momentul potrivit...

luni, 4 ianuarie 2016

M-am intors in Istanbul: cu poezie in revista Şiirden

Daca 2015 l-am incheiat cu o noua aparitie editoriala (ROMÂNIA PUZZLE) despre care va voi da amanunte in curand, iata ca incep 2016 cu poezie publicata in limba turca de catre revista Şiirden din Instanbul. Primul numar din acest an al revistei gazduieste (pagina 10) si versurile mele iar multumirile mele se indreapta catre poeta Muesser Yeniay.
Intr-un fel, este o reintoarcere in Istanbul, megalopolisul pe care l-am vizitat anul trecut. Va ofer spre lectura poemul LUMEA PE CARE O DORESC in turca. :)



DİLEDİĞİM DÜNYA

dilediğim dünya tenimde
başaşağı boyanmış bir imge
ben yoksul birinin oğluyum dudaklarında kan olan sevgilinin
üstüme demir giyiyorum bin günden beri
bin günden beri et ete bastırıyor
ezilmiş, aç bir ağızla ağlıyorum
aç bir kalple
terkederken aydınlığı izle beni
garip kadınlar çıkıyor kuyudan
su çekmek için
ölünü kucağında tut
dileğin olsun

(traducere: Müesser Yeniay)

joi, 31 decembrie 2015

O umbră în cenuşa din Colectiv

Este risc asumat să faci bilanțul lui 2015 când știi că minusurile acoperă în mod dramatic realizările. Şi nu ne uităm înapoi doar la ceea ce s-a petrecut în țară, ci şi la felul în care trăiesc românii oriunde s-ar afla ei. În mod paradoxal, România şi Republica Moldova au străbătut o perioadă prelungită de criză politică. Pare pur şi simplu că dihonia domnește şi destramă încercările de a construi pe temelia stabilității şi a durabilității unor programe de dezvoltare a celor două societăți.

 
În timp ce în România schimbarea s-a produs ca efect al protestelor de stradă, urmând ca în 2016 să se tranșeze disputa prin sorții electorali, alegerile de peste Prut au arătat că se poate merge din rău în mai rău, în timp ce curg declarațiile optimiste. Marile scandaluri de corupție şi arestările spectaculoase nu au avut darul de a întări încrederea în funcționarea justiției, ci mai degrabă au întărit convingerea cetățenilor că dreptatea se face doar pe jumătate în timp ce politicienii rămân prizonierii unui sistem care-i iubește pe corupți. Puțin sau aproape deloc nu se recuperează din ceea ce s-a furat, în timp ce indivizii condamnați revin în sistem pentru a-şi proteja clanurile.
Strada pare a avea răspunsuri potrivite la marile provocări ale anului care se încheie, chiar dacă așteptările rămân considerabile din partea unei clase politice mereu restanțieră în faţa cetățenilor. Chișinău şi București au părut unite prin amploarea protestelor celor care s-au săturat să fie trași pe sfoară. Tragedia din Clubul Colectiv, soldată cu 63 de victime şi cu sute de râniți, rămâne simbolul lui 2015. Prin schimbările radicale pe care le-a produs şi prin valul de emoție generat în rândurile românilor. Ar fi putut să fie anul prin care clasa politică să se schimbe atât la București, cât şi la Chișinău. Departe de a se realiza această dorință exprimată la toate nivelurile, din stradă şi până la Președinție!

Parlamentul de la București a modificat în rău codul electoral, prin alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin şi desemnarea președinților de consilii județene de către consilieri, iar pe final de an au fost acordate pensii speciale pentru demnitari şi pentru cei aleși la nivelul administrației locale şi județene. Decizii care pot afecta nu doar echilibru sistemului de pensii, ci şi relația dintre cetățean şi ales. Corupția generalizată este devoalată de dosarele instrumentate de DNA şi DIICOT. Se confirmă ceea ce vocea poporului reclama tot mai puternic. Neîncrederea în Parlamentul României a fost alimentată chiar prin decizii de tipul celor de mai sus, ba chiar s-a amplificat din cauza împiedicării justiției de a-şi face treaba. Unii senatori se miruiau pentru a se feri de instituţiile statului de parcă venea holera şi nu procurorii.
La Chișinău, fractura dintre partide este atât de mare încât te întrebi ce s-ar putea face dacă scorurile electorale lasă mereu situația în coadă de pește. Proruşii își fac planuri de o apropiere tot mai puternică de Putin în timp ce harta României Mari este ruptă de un parlamentar agresiv. Băncile sunt prădate în timp ce parlamentarii aruncă premierii peste bord. Tabloul are tușe caraghioase, dar şi tragice. Nivelul de trai a continuat să scadă fără ca un ajutor consistent să vină dinspre Uniunea Europeană sau România. Speranțe pentru anul viitor? Doar dacă ne încăpățânăm să credem că traseul proeuropean va fi urmat în ciuda oricăror încercări ale Rusiei de a deturna Basarabia de la drumul firesc de reunificare cu țara mamă sub umbrela UE.
Performanțele economice surprinzătoarea înregistrate în 2015 nu au darul de a ne bucura peste putință. Negocierile Guvernului Cioloș cu sindicatele sunt extrem de dure, iar acordul pare un compromis cu durabilitate până în luna mai. Prea puțin pentru a umple sacul de așteptări pe care cetățenii le au în privința standardului vieţii. Românii nu părăsesc scepticismul în partide şi politicieni până nu vor simți că le merge ceva mai bine decât luna precedentă. Mă tem că în incendiul din Colectiv s-au făcut scrum orice argumente pentru care să considerăm 2015 un an bun. Momentele de solidaritate au fost spulberate de acuzații la adresa sistemului corupt care ucide.
Miniștri iresponsabili, medici înfrânți de bacteriile intraspitaliceşti, pompieri mituiți de patroni inconștienți şi, peste toate, valul de ură la adresa bisericii şi a preoților. Iluzia că anul viitor poate fi altfel decât cel care se încheie nu se poate metamorfoza în absența oricărui efort din partea celor aleși să reprezinte electoratul. Ori nu se pricep, ori nu vor. În cenușă, umbra păsării Phoenix este încă vizibilă, dar nu se întrevăd motivele pentru care am putea fi optimiști. 2016 nu se anunță deloc un an liniștit. Dimpotrivă, temerile legate de insecuritatea cetățeanului şi de derapaje majore de la democrație sunt tot mai mari. Rămâne să vedem dacă acestea se vor adeveri sau mintea cea de pe urmă ne va salva de la perpetuarea declinului democrației. Este provocarea anului în care vom intra peste câteva ore.

Mihai FIRICĂ

joi, 17 decembrie 2015

Craiova suferă din cauza birocratizării culturii și a mediocrității manageriale

Rep.: Vineri, 11 decembrie 2015, juraţii au deliberat: Craiova nu este pe lista scurtă a oraşelor calificate în finala pentru Capitala Europeană a Culturii din 2021. Acum, stând strâmb dar judecând drept, raportat la „bilele negre“ pe care cam toată lumea le ştia, nu cumva cineva le-a vândut craiovenilor timp de vreo doi ani de zile iluzii la kilogram în privinţa şanselor într-o astfel de competiţie?
Mihai Firică: Juriul nu cred că a avut ca prioritate analizarea dosarului Craiovei, ci toate cele 14 candidaturi în ansamblu. Nu văd de ce ne-am plasa în centrul atenției când nu s-a petrecut asta. Sigur, din postura noastră de craioveni ni se pare că a căzut cerul. N-o luați chiar așa. De altfel, vedeți că echipa care și-a asumat până acum meritele și beneficiile candidaturii, amanetând chiar și un scontat succes, a trecut repede peste eșec. Nu și-a asumat nimeni nereușita, dându-se fie vina pe arbitraj, adică pe juriul care nu-i iubește pe regățeni, fie pur și simplu pe ghinion.
S-a creat un orizont de așteptare supradimensionat, dovadă fiind și impactul nesemnficativ asupra unor orașe europene care au deținut acest titlu. Bilele negre de care vorbiți erau și încă mai sunt în bagajul nostru încă de acum 25 de ani. Culturnicii locali și-au făcut mult prea mult numărul iar acum decontăm toată comunitatea tot ceea ce ține de birocrația, incompetența, autosuficiența, mediocritatea și impostura din zona culturală a Craiovei. Nu s-a putut recupera ceea ce s-a risipit în decenii de incoerență și provincialism desuet. Treceți în revistă doar directorimea ultimelor decenii de la nivelul instituțiilor de cultură din Bănie, plus bugetele de oameni săraci ai sudului și aveți explicația de ce toată agitația în jurul dobândirii unui titlu pompos a fost risipă de bani, prea mare chiar și pentru un oraș de mai mari dimensiuni, dar și de energie. Și e resursă de dezamăgire și atacuri în prezent.

Rep.: Practic, la ce criterii a şchiopătat Craiova pe parcurs, după startul lansat cu surle şi tobe în această competiţie?
Mihai Firică: Parcurs, spuneți? Păi, s-a pornit în zig-zag, schimbându-se sloganul, sigla, conceptul, ba chiar și filmulețele de prezentare. Craiova nu poate fi ușor identificată pe harta culturii contemporane și asta o spun cu regret, deși unii patriotarzi locali vor strânge din pumni. Vă rog să-l întrebați de un bucovinean, moldovean, dobrogean sau ardelean care sunt cuvintele pe care le asociază cu Bănia și o să vreți să încheiem aici dialogul. Spun asta din postura jurnalistului căruia nu cred că i se poate reproșa că nu a susținut candidatura orașului natal. Dimpotrivă, mi s-a reproșat că, vezi Doamne, am susținut demersul actualului primar de parcă o candidatură a urbei era legată strict de numele Olguței Vasilescu. Vedeți, aici s-a greșit, cu politizarea excesivă, de o parte și de cealaltă.
Rep.: Nu cumva a fost supralicitată capacitatea unor instituţii de cultură de a obţine „puncte“ în această competiţie, în vreme ce altele s-au mulţumit cu minima rezistenţă şi formalismul birocratic ? Hai, ca să mă fac acum şi avocatul diavolului, un confrate jurnalist sintetiza cam aşa: Filarmonica voastră este mai mult decât o locomotivă, dar nu are… vagoane ! A prins viteză şi a luat-o la sănătoasa şuierând zdravăn, dar de una singură…
Mihai Firică: Corectă observația confratelui jurnalist deși nu-i știu numele… Filarmonica Oltenia a crescut prin diversificarea programelor, a artiștilor invitați, un exemplu fiind Stagiunea Europa. Cu astfel de proiecte de anvergură și viziune europeană s-ar fi putut câștiga competiția. Restul, doar la stadiul de vagoane. Trist, însă surpriza neplăcută a fost Teatrul Național din Craiova, absent din acest proiect. Susținere decât formală, mai mult prin minunatul om Emil Boroghină, și domnia sa venind mai bine zis dinspre Festivalul Shakespeare. Să nu vorbim doar despre instituțiile de cultură. Unde au fost uniunile de creație și de ce nu s-a auzit vocea mediului universitar? Nu este o întrebare retorică. Răspunsurile sunt aşteptate de la ambele tabere. Am spus la vremea cuvenită aceste lucruri, atât public dar şi celor care făceau programul de oraş candidat Dar, nu-i așa, cine sunt eu?
Rep.: Nu vreau să închei într-un registru pesimist, dar se pune, totuşi, întrebarea: ce va fi după momentul de vineri, 11 decembrie 2015?
Mihai Firică: Instituțiile de cultură craiovene vor continua să-și îmbunătățească programele, sunt convins de acest lucru. Ar fi făcut-o și fără candidatură. Tinerii manageri vor să demonstreze că au urcat o treaptă față de predecesori, indiferent de erorile pe care le fac sau de lipsa de viziune în echilibrarea echipelor cu care lucrează. Mi-ar plăcea să văd majorate bugetele instituțiilor care sunt finanțate de primărie și consiliul județean că vor crește anul viitor. Ar fi un semn de normalitate și voi cere public să se suplimenteze bugetele.
În altă privință, nu cred că am ieșit îmbogățiți după aventura de oraș candidat la titlul de capitală europeană a culturii: Craiova nu are o identitate vizuală, nu are o strategie de dezvoltare culturală, autoritățile nu-și propun să construim un palat al culturii. Referitor la acest ultim punct să știți că e greșit să transformăm un centru multifuncțional destinat afacerilor în altceva. Total neproductiv și ilegal pe deasupra. Cu excepția Teatrului Colibri, celelalte instituții au nevoie de sedii şi de săli noi, de bani mai mulți pentru salarii și fonduri pentru colaboratori. Este nevoie de bani pentru instrumente noi, costume, spaţii de expoziţii, ateliere de creaţie. Vedeți în ce spațiu liliputan își desfășoară activitatea Casa de Cultură „Traian Demetrescu” din Craiova. O rușine! Lipsa de resurse îi împinge pe tinerii care vor să creioneze proiecte de anvergură la caricaturizarea actului cultural, improvizații și realizări liliputane. Aceste lipsuri ies în evidență și arată dramatic: Craiova suferă din cauza birocratizării culturii și a mediocrității manageriale. Trebuie să reconstruim din temelii statutul oamenilor de cultură, să-i repunem pe creatori în fruntea comunităţii, nu cum sunt acum, mai mult toleraţi de autorităţile care au alte priorităţi… de partid. Dar parcă am stabilit că e vorba de un blitzinterviu, așa că mă opresc aici, deocamdată.
A consemnat Cristian VOICU (Ora de Dolj - Ora de stiri)

luni, 7 decembrie 2015

Decembrie. Poezie și vin fiert

După cafea, am intrat în sezonul vinului fiert, melancolici, lecturând lângă sobă (calorifer, radiator etc). Plus persoana cu care să citiți, ca tabloul să fie perfect. De data aceasta, dau eu poezia. Poemele le găzduiește revista Scrisul Românesc, nr 12/2015


Și unul dintre poemele din grupaj:

New York de pe Jiu

îmi număr pașii cadența silențioasă după o zi perfectă
o zi ca oricare alta
orașul limbut amuțește seara
aidoma vietăților din parcul bibescu –
trăsurile de altă dată le auzi doar în somnul cu ochii deschiși
spre dimineață
oamenii din orașul meu nu mai visează sunt concreți
cine e prins riscă să fie aruncat din melancolie direct în șanț
spectacolul vieții nu are final
totul se rostogolește trepidant
apoi vine seara asurzitor de tăcută

liniște așadar în imensul platou de filmare
un oraș de câmpie cu margini incerte
în care legendele despre subterane sunt mai gustate de public
decât poveștile din bronx harlem fața luncii sau valea roșie

filmele americane sunt proaste (asta a spus marele scriitor încă în viață!)
că sunt ușor de înțeles că n-au farmec intelectual
și nici măcar nu te pun pe gânduri
și din cauză că nu se toarnă în Bănie
undeva pe lângă umbra calului lui michael the brave
cum ne-au botezat hollywoodienii viteazul
în orașul meu de pe coasta estică a europei

nu ne plac filmele cu happy-end dar fără speranță

sâmbătă, 5 decembrie 2015

România văzută din tren

Am citit sute de mesaje ale românilor cu ocazia Zilei Marii Uniri. N-am citit niciunul scris în băşcălie chiar dacă în spetele unora am intuit calculul politicianist de speculare a momentului. Să fie primit, domnule politician, dar să ştii că faptele vor cântări şi nu pozele cu tricolorul în care ţi-ai zugrăvit poza de profil. Din Basarabia, Bucovina şi Ucraina până în Bulgaria şi Serbia, românii au trimis mesaje prin care îşi exprimau, în diferite moduri, sentimentele de unitate în culorile naţionale. Însă dincolo de toate aceste semne de firească încredere în ceea ce reprezintă dintotdeauna naţiunea română se vedea şi umbra. Acolo a fost lăsată, pentru o singură zi, dezamăgirea într-o clasă politică lipsită de responsabilitate, incapabilă să ofere şi să construiască pe termen lung un proiect de ţară, ba chiar nocivă prin actele grave de corupţie la care se dedau chiar exponenţii săi de vârf. Doar pentru o zi am drapat realitatea în tricolor şi am încercat să ne redescoperim mândri şi demni în lume. O singură zi!

Ziua Marii Uniri a fost sărbătorită, ca şi în ultimii ani, printr-o călătorie simbolică a Familiei Regale cu Trenul Regal. 1 Decembrie 2015 a fost străbătută Oltenia, reamintind tuturor românilor că Regele Carol I a intrat în ţara căreia urma să-i dedice întreaga existenţă şi să o ridice în modernitatea chiar pe la Drobeta Turnu Severin. Mii de români au salutat Familia Regală pe tot traseul, din Turnu Severin, prin Filiaşi, Craiova, Slatina, Titu şi Băneasa. A fost un eveniment pus sub efigia fondatorului dinastiei române, Trenul Aducerii Aminte reunind sub acelaşi stindard inimile celor care au salutat-o pe Principesa Moştenitoare Margareta a României, femeia care va prelua de la Regele Mihai misiunea de a recâştiga îndrederea cetăţenilor şi de a remodela moharhia. Cu puţine excepţii, au lispsit politicienii şi bine au făcut, deoarece lucrurile se schimbă şi speranţa este acum la tinerii pe care i-am reîntâlnit în gări, în pieţele publice şi la manifestările dedicate Marii Uniri.



Trenul Regal a devenit un simbol care reuneşte regiunile istorice ale ţării şi oferă un model de altruism, dăruire şi generozitate prin actele caritabile care se organizează în timpul călătoriei. Anul acesta sumele oferite de oameni de afaceri şi societatea civilă vor fi destinate îngrijirii victimelor incendiului din clubul Colectiv. Peste timp, exemplu Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria, cea care a fost înnobilată de poporul român cu titlul de Mama răniţilor, a fost continuat de 1 Decembrie. O zi însorită, neobişnuit de caldă, în care ne-am luat porţia de speranţă şi de visare. Dar cum arată ţara şi oamenii ei dintr-o altă perspectivă decât aceea îngustă a calculului politic şi al geambaşilor de promisiuni?

România văzută din Trenul Regal are privirea acelui copil căruia Principesa Moştenitoare i-a întins mâna, i-a zâmbit şi i-a spus La mulţi ani! Uşor temătoare, căutând un sprijin în ceea ce ştia până atunci despre o regină, zâmbind ca un răspuns la cea din faţa sa. Privită dinspre cei care inspiră şi dau şansa enormă de a avea speranţă, România cea de pe peron şi din gările ţării, nu doar cele străbătute de Trenul Aducerii Aminte, este încă în aşteptare dar pare a avea forţa de a nu mai fi pasageră între diversele trenuri ale istoriei. Şi are speranţa că, peste puţin timp, doar va aştepta oaspeţi fără a fi nevoită să-şi caute norocul oricunde altundeva decât acasă.

Mihai Firică

Fotografiile sunt realizate de către domnul Daniel Angelescu, fotograful oficial al Casei Regale, mărturii în timp al speranţei şi încrederii cu care românii înconjoară Familia Regală.

Drobeta Turnu Severin

Filiasi

Craiova

Craiova (foto Daniel Botea)
Slatina

Titu
Băneasa


Evenimentele cuprinse în programul "Anul Regal 2016" au debutat în mod fericit!

joi, 3 decembrie 2015

Adevărul lui TOLO, realitatea de sub preș: MIZERIA UCIDE!

Medicii de la Spitalul de Arsi au rupt tacerea: victimele care au supravietuit dupa incendiul din Club Colectiv mor cu zile din cauza unor infectii provocate de virusii din spitale. In numele acestor medici a vorbit unul singur, sursa credibila a lui Catalin Tolontan. Bomba din Sanatate a explodat si sper sa faca victime printre profitorii sistemului!

Haideti sa vedem ce se petrece in toate spitalele din Romania, chiar la cele cu pretentii. Jurnalistii au aratat mizeria care a pus stapanire pe sistemul medical, de la ghereta portalului pana in blocul operator, de la brancardierul care nu te duce daca nu-i strecori 5 lei pana la chirurgul caruia-i dai ,,pentru toata echipa,, ca sa te urce pe masa de operatie. O mizerie care ucide. "vii in spital cu o boala si pleci cu alte 3-4, daca mai pleci" nu este o butada, este un crunt adevar. Se va schimba ceva dupa acest nou scandal? Cu exceptia catorva trepadusi politici vor plati si cei care profita de mizeria din spitale, furnizorii de medicamente la suprapret, clientii retelelor de spaguire a managerilor de spitale?


Ma bucur ca Digi24 a preluat subiectul si l-a amplificat, ca au fost primii jurnalisti care au reactionat dupa informatiile publicate de catre Tolontan.

marți, 24 noiembrie 2015

Se întâmplă în Europa: sânge spălat cu lacrimi

Spaimă, furie şi confuzie! Europa este o țintă pentru teroriștii ISIS şi grupările extremiste afiliate. După Londra şi Madrid, lovite prin atentate cu bombe în urmă cu câțiva ani, a venit rândul Parisului să spele sângele cu lacrimi. 130 de vieți au retezat scelerați cu arme şi centuri explozive, în spitale ajungând alte sute de răniți ai acelorași atentatori sinucigași. Doi români şi-au pierdut viața în atentatele din Franța. Este şi acesta un fel de a ne reaminti că suntem europeni, cu tot ceea ce înseamnă asta. Cu teama stârnită de teroriștii islamiști, cu furia şi compasiunea lăsate în urmă de atentate, cu un sentiment că trebuie să schimbăm lucruri esențiale în sistemul de protecție al Uniunii Europene din care facem parte. Şi, nu în ultimul rând, cu un imperativ program adresat românilor din Diaspora, priviți dintr-o dată ca indivizi vulnerabili aflați, oricât ne-am feri de acest cuvânt, printre străini.

Evenimentele tragice de la Paris, urmate de atentate dejucate în mai multe ţări europene sau cu intervenții ale echipelor antiteroriste chiar în Bruxelles, arată că Uniunea Europeană este o construcție care are nevoie de un supliment de siguranță. Nu este deloc o construcție fragilă, după cum nu este nici pe departe în pericol de a se destrăma. Casandrele s-au grăbit. Solidaritatea şi reacția cetățenilor europeni arată că Europa națiunilor este răspunsul pentru viitoarele decenii. O entitate plurivalentă care își are în diversitate chiar forța de a răspunde provocărilor. Liderii europeni au obligația de a stabili rapid o strategie prin care să răspundă atacatorilor veniți din exterior, infiltrați cu ani în urmă în chiar spațiul occidental. Orice măsuri ar fi luate acestea nu au cum să nu provoace tensiuni şi nemulțumiri din partea cetățenilor. Libertatea de mișcare este suspendată. Pașapoartele sunt scoase de la naftalină şi circulația este îngreunată din cauza controalelor.
Spațiul Schengen pare un vis spulberat pentru români, mai ales că sunt voci ale euro panicarzilor care vorbesc de disoluția sa. Paradoxal, salurile de refugiați, având ca motivație fuga din calea războiului sau sărăcia, arată că spațiul Schengen este vital pentru construcția europeană. Nu avem nevoie de frontiere interne, ci de un sistem eficace la marginile UE. În ciuda scepticilor, manifestat prin opoziție violentă din partea Olandei, Finlandei sau chiar a Franței, România demonstrează că poate asigura impermeabilitatea frontierei. Refugiații ne ocolesc nu din cauză că destinația finală pentru ei ar fi țările vestice sau cele scandinave, ci din cauză că breșa în spațiul Schengen este Ungaria. Un simplu gard de sârmă nu descurajează pe nimeni.
Zilnic, mii de străini intră fără a fi legitimați într-un spațiu pentru care libertatea şi siguranța sunt câștiguri la care europenii nu vor renunța niciodată. Da, oricât de mult ne displace ideea, valul de emigranți este asociat cu atentatele care au însângerat Europa, atentate în care au pierit conaționali. Căutăm soluţii pentru a ne redeschide porțile în interior şi pentru a lărgi, spre siguranța noastră, spațiul Schengen, în ciuda oricăror specialiști în cultivarea scepticismului şi a iluziilor că autoizolarea conferă şi siguranță.
Mihai FIRICĂ (Jurnal Romanesc)

luni, 23 noiembrie 2015

Cine suntem? Cui ne adresam, pentru cine si de ce (mai) suntem jurnalisti?

Nevoia de autodefinire a jurnalistilor si a muncii pe care o fac a devenit o necesitate. Declinul actului jurnalistic din Romania a devenit o realitate pe care, oricat am iubi aceasta meserie, nu o putem ignora. Cateva consideratiile le-am expus si la Radio Hit Iasi, alaturi de Marina Constantinoiu.  Cine suntem, cui ne adresam, pentru cine si, mai ales, de ce mai suntem jurnalisti? Opinii?

Marina Constantinoiu si Mihai Firica (foto radiohit.ro)

joi, 12 noiembrie 2015

Om de presă – o profesie cu (încă) o mulțime de aspiranți

Nu de puține ori am întâlnit opinia potrivit căreia jurnalismul este cea mai frumoasă meserie. Riscant asumată, această mărturisire au făcut-o oameni cunoscuți din domeniu, cei cu o carieră care-i recomanda publicului larg, însă mai puțin am auzit-o de la tineri. Cei mai mulți dintre nou-veniții care lucrează în televiziuni, radio sau presa scrisă (tipărită sau online) mi-au spus că “nu vreau să ies la pensie din această meserie” sau că e ceva accidental, negăsind un alt loc de muncă. Pe unii dintre acești tineri i-au reîntâlnit după ani buni de la mărturisirea lor tot cu legitimația de presă la gât. Te îndrăgostești ușor de presă și înțelegi că e mai mult decât o meserie. Și nici nu se face fără sacrificiu, vocație sau pregătire temeinică.




Numeroși ziariști au învățat doar în redacție vreme îndelungată cum trebuie să fii bun în această profesie. Totuși, această meserie nu se fură, așa cum se spune de multe ori. Fără o bază teoretică sau în absența unui exercițiu îndelungat nu ai nicio șansă să progresezi. Și nici în absența unui bagaj cultural care să-ți garanteze că nu ești străin de majoritatea subiectelor. Sigur, mă pot înșela chiar după o experiență de două decenii în presă și după recunoașterea breslei sau semnele de apreciere din partea publicului. Însă pot fi subiectiv când iubesc, nu-i așa, mărturisind de atâtea ori că scriitorul care sunt a sacrificat timp și energie acestei profesii pe care o iubește și o consider ca fiind cea mai frumoasă din lume. Mereu conectat cu oamenii și cu noutățile, ce poate fi mai interesant?

Menținerea unui standard jurnalistic de înaltă calitate este o preocupare pentru întreaga breaslă. Indiferent de țară, chiar indiferent de continent aș putea spune, jurnaliștii și cei care sunt implicați în acest domeniu, de la cercetători la manageri de presă sau aspiranți la statutul de “oameni de presă” dezbat această temă și caută soluții. Am fost onorat să fac parte din juriul care a stabilit premiile la concursul “Tinere talente” organizat de Jurnal Românesc și trebuie să recunosc deschis că misiunea nu a fost ușoară. Un concurs adresat celor din jurul țării, pe tema “Românii din comunitățile istorice”. Tinerii continuă să vină către această meserie. Vor să se impună într-un domeniu care se schimbă într-o viteză amețitoare. Am fost plăcut surprins de profunzimea și originalitatea abordării unor subiecte extrem de dificile pentru jurnaliști cu experiență. Da, presa se face și cu mult curaj. Probabil că aș enumera mult mai multe “ingrediente” ale celei mai frumoase profesii dacă editorialul ar avea un spațiu și mai mare decât mi-am propus. Mă voi opri aici doar pentru a lăsa locul unor considerații despre ceea ce cred că avem datoria de a face.

Românii din jurul țării au nevoie de o presă în limba română scrisă nu de la București, ci făcută de jurnaliștii care trăiesc în comunitățile lor. Tinerii despre care vorbeam simt nevoia de profesionalizare continuă, de schimburi de experiență cu cei din redacțiile din România și din alte țări. Investiția în pregătirea lor ne poate asigura o bază de selecție pentru redacțiile mass-media în comunitățile din jurul țării, ba chiar pentru redacțiile din România. Știu că multe proiecte ale organizațiilor internaționale se adresează deja unor țări care au făcut parte din Uniunea Sovietică dar, spre exemplu, Moldova a ieșit din aria de adresabilitate. Autoritățile din țară și instituțiile de învățământ au obligația de a pune pe agenda priorităților și această problemă. Nu este deloc lipsită de impact, așa cum nu este lesne de îndeplinit. Dar, repet, este o prioritate pe care trebuie să ne-o asumăm. Primim semnale concrete de patriotism din partea acestor tineri care ne spun că vor să-și facă profesia în limba română, indiferent de greutăți, iar pentru mulți dintre ei a fi “om de presă” nu este doar o aspirație pe punctul de a se împlini, ci o certitudine.

luni, 9 noiembrie 2015

Scrisoare catre unul dintre tinerii din strada: Damian, nu repetati erorile pe care noi le-am facut!

Damian, tragedia care a rapit si continua sa rapeasca vieti ne-a provocat aceleasi sentimente, de compasiune pentru victime, pentru cei mutilati si pentru familiile lor. Insa stiu ca ai scris din inima pe blogul sau (Ne-ați înțeles greșit, dragi aleși) si cred ca merita sa punem accentele pe cateva lucruri.
Te inseli cand crezi ca politicienii de acum nu au avut membri ai familiilor sau persoane dragi care să fi suferit din cauza sistemului medical ori au fost victime din cauza legislatiei care nu se respecta, in orice domeniu. Infiorator este ca au trecut si ei prin asta dau au ridicat din umeri, mergand mai departe pentru a-si pastra privilegiile.

Te apreciez pentru implicare, pentru coerenta ideilor expuse si pentru autocontrol desi ai pe cineva apropiat printre cei arsi. Dar cred ca trebuie sa trecem mai departe de generalizari si sa dam nume, sa cerem punctual inlaturarea din viata politica si chiar din cea publica a unor indivizi. Fie ca au avut condamnari, fie ca au sfidat opinia publica sau pur si simplu si-au batut joc de cetateni din functiile publice in care au fost alesi ori numiti. Hai sa dam nume, ca altfel Oprea, Piedone sau Ponta daca nu se auzeau nominalizati in piete ar fi stat si acum in functii (nu ca Oprea a plecat singur, insa Ponta a inteles ca ar fi fost maturati amandoi) dupa tragedia din Club Colectiv.



Apreciez ca esenta demonstratiilor este exprimata in articolul tau: da, tinerii nu cer plecarea PSD si (re)venirea PNL (de fapt a PD revopsit). O noua clasa politica nu inseamna rotirea cadrelor, fie acestea chiar formate din tineri politicieni de 30-40 de ani. Multi dintre tinerii parlamentari care pretind ca ne reprezinta sunt fosilizati, deprinsi cu metehnele celor pe care-i vrem plecati definitv sau chiar au dosare penale pentru coruptie.
Damian, nu vreau sa dau eu aceste nume pentru ca tinerii din piata sunt indreptatiti sa faca asta, sa puna degetul pe rana si sa-i trimita, nominal si colectiv, unde le e locul. Locul lor este departe de zona deciziei politice si administrative. Si eu m-am saturat! Am scris si am spus asta in articole, in emisiuni, in dezbateri publice, in orice situatie. Fara sa fiu grobian, sa lovesc gratuit sau sa uit de bun-simt. Stii ca este asa si cine se indoieste nu are decat sa caute cartile mele de publicistica, in inregistrari, pe blog…

Haideti sa treceti la curatenie generala, nu asteptati din partea lor sa plece. N-o vor face. Generatia mea a trait asta dupa ce in 1989 am crezut ca securistii si comunistii vor fi inlaturati. Damian, au ajuns sa ne conduca! Ei si beizadelele lor! Ridicati vocile impotriva celor care conduc partidele care s-au rotit la guvernare, faceti cunoscute numele celor care trebuie sa plece in acest moment. Nu repetati erorile pe care noi le-am facut, din slabiciune si din nestiinta, si pentru care suntem vinovati in fata generatiei voastre. Astazi, de Ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, omul pe care care l-am ales ca reper in viata, Regele Mihai va spus ceea ce cred si eu: Timpul Romaniei voastre a inceput!

PS: Va recomnad sa cititi si textul lui Damian. Sunt convins ca Damian Irimescu va avea multe lucruri interesante sa va spuna si pe alte teme pe blogul sau.

vineri, 6 noiembrie 2015

Răspunsul meu, acelaşi ca şi ieri, astăzi sau în viitor: Monarhia Constituţională

Am primit multe întrebări din partea prietenilor, cunoscuţilor sau pur şi simplu de la oameni pe care nu-i cunosc sau nu au vrut să-şi decline identitatea (de regulă, cu aceşti ,,anonimi,, nu discut, dar acum fac o excepţie) despre cum trebuie înlocuită clasa politică sau cum ,,schimbăm sistemul,,. Aceste întrebări arată o preocupare reală a unei părţi importante din societatea românească. Acum, a venit rândul străzii. Dar nemulţumirea a străbătut generaţiile de după 1989. Cei care mă cunosc sau au urmărit activitatea mea, precum şi cei care ştiu poziţiile mele publice, au intuit răspunsul încă înainte de a fi citit titlul. :)


Răspunsul meu, acelaşi ca şi ieri, astăzi sau în viitor: Monarhia Constituţională. Argumentele se află în cărţile de istorie, chiar şi în acelea prin care s-a încercat ascunderea adevărului. Şi se mai află în prezent, prin ceea ce oferă Familia Regală societăţii româneşti.

Regele Mihai I al României este un exemplu pentru orice tânăr debusolat. Pentru oricare dintre politicienii care par a nu avea instinctul de a servi interesul Ţării şi al fiecărui cetăţean. Pentru dascălii umiliţi prin salarii proaste şi un sistem care aruncă educaţia undeva la periferia preocupărilor celor care guvernează. Pentru cei care cred că perseverenţa şi rezistenţa se măsoară în ore sau zile, nu într-o jumătate de secol şi activitatea zilnică. Pentru cei care simt că sunt nedereptăţiţi într-o societatea care nu recompensează profesionalismul şi creativitatea, ci tolerează impostura şi nepriceperea promovate drept criterii de numire în funcţiile publice. Pentru cei care cred justiţie până la capăt dar sunt descumpăniţi de lentoarea cu care se face dreptate în România sau sunt temători ai opri pe cei care încearcă să revină în prim-planul vieţii publice după ce sunt dovediţi ca infractori.

Regele a avut puterea de a transfera Principesei Moştenitoare Principesa Margareta nu doar responsabilitatea, dar şi instinctul de a face bine. Crucea Roşie a renăscut sub conducerea Principesei care arată implicare şi forţă de a reprezenta. Eleganţă, altruism, rafinament, echilibru şi prezenţă publică remarcabilă. Căutăm modele? Oare nu avem în aceşti oameni răspunsul la toate întrebările tinerilor, soluţia pentru remodelarea relaţiei între instituţiile statului?

Schimbarea sistemului nu înseamnă rotirea cadrelor într-o republică (nici nu ştim de care fel, prezidenţială, semiprezidenţială, parlamentară, bananieră...), ci prin revenirea la cursul normal al României în istoria Europei, de păstrare a tradiţiei Monarhiei Constituţionale.

luni, 2 noiembrie 2015

Dumnezeu sa-i ajute! Si sa ne ierte!

Lacrimi pentru zeci de tineri ucisi intr-un incediu dintr-un club bucuresteansi rugaciuni pentru cei peste 180 de raniti, multi dintre ei agonizand in sectiile de terapie intensiva din spiatale. Cum a fost posibila o astfel de tragedie, cum de un concert de rock se poate sfarsi cu o tragedie, cine este responsabil ca un club nu are autorizatie de functionare si mai multe dintre activitati au fost organizate ilegal? In Club Colectiv s-a petrecut o nenorocire care sper sa fie un moment zero pentru administratie, pentru politicieni, pentru noi toti... De acum, dupa o tragedie de proportii care arata ineficienta administratiei si dispret fata de lege, nu se mai poate merge asa!


Stiu ca la concert erau foarte multi jurnalisti si bloggeri care relatau despre artisti si despre un eveniment care i-a reunit pe tineri. Gandul meu se indrepta si catre ei.
Un gand de incurajare pentru tineri si familiile lor, de compasiune si de speranta ca vor trece peste o incercare teribila. Dumnezeu sa-i ajute! Si sa ne ierte!