marți, 20 martie 2012

Ţara cu viză de flotant

Nu cunosc un lucru mai stabil în această ţară decât provizoratul. Dacă vrei ca perpetuarea să atingă cu aripa sa catifelată, precum aripa unui fluture de sticlă, oameni, evenimente… lucruri, nu ai decât să spui că este “provizoriu”. De exemplu, flotanţii sunt de cursă lungă. Fie că sunt acei părinţi disperaţi, care fac orice pentru a-şi înscrie odraslele la o şcoală mai bună, fie că ne referim la alegătorii cu viză de flotant, avem de-a face strict cu proiecte de lungă durată. Aşadar, provizoriu are o cu totul cu totul altă semnificaţie când vine vorba de România. Dar câte cuvinte nu au ajuns să cântărească altfel la noi decât oriunde?
Ştiu că am fost poetic în primul paragraf al editorialului, asumându-mi ingratul rol de a provoca prin “metafore” aşezate acolo doar pentru a provoca. Nu puteam să folosesc tocmai cuvintele potrivite pentru a nu vă brutaliza printr-un limbaj uşor catalogabil drept injurios. De multe ori, din ce în ce mai des, aud în jurul meu cum oamenii îşi varsă năduful. Rând pe rând, sunt luaţi la înjurat printre dinţi, toţii aleşii, adică “provizorii”, de la preşedinte şi premier, până la primar şi liota funcţionărească. Toţi îşi doresc să scape de ei, că doar “sunt trecători”, cu mandate limitate. Să mă revolt împotriva sistemului? La ce bun? Provizoratul istoric, ca să citez titlul unei cărţi, este ceva care va trece de la sine, nu-i aşa? În jurul meu, toate revoluţiile se sting odată cu înjurătura scăpată printre dinţi, cu frică.
Să te faci frate cu Dracu este tot o chestiune provizorie. Doar până treci puntea sau până este el schimbat din funcţie şi vine alt şef. Nu ai decât să aştepţi şi să-ţi verşi năduful printre dinţi. Nu este tocmai definiţia vitejiei însă asigură supravieţuirea. Adică trebuie să fii şmecher chiar şi cu preţul rahatului înghiţit zilnic de la preşedinte şi premier, până la primar şi ceilalţi enumeraţi mai sus. “O să-i şmecherim şi trece şi asta”, că doar aşa spun cei mai mulţi. Trucuri ieftine de şmecheri care aleg doar în treacăt, sau “provizoriu” cum le place să spună, să-şi amintească de demnitate. Un popor de flotanţi, cu o ţară cu viză de flotant în Uniunea Europeană, condus de nişte chiriaşi ai istoriei.

marți, 13 martie 2012

UDMR – istoria unui șantaj mai lung de două decenii

Greu de înțeles cum a fost posibil ca UDMR, conglomeratul de asociații care pretind că reprezintă minoritatea maghiară din România, a fost tolerat pe post de formațiune șantajistă de aproape toate guvernările din ultimii 20 de ani. Considerați drept cei mai iscusiți sforari politici, liderii udemeriști s-au lipit de orice majoritate doar pentru a fi aproape de ciolan. Averile multora dintre ei arată cine a profitat de diversele funcții și de accesul la putere. Rând pe rând, de la stânga la dreapta, UDMR s-a cuplat cu orice partid câștiga alegerile și era cu un pas în Palatul Victoria. Excepțiile sunt accidentale, făcând parte din strategii de parcurs, udemeriștii asigurând din umbră sprijin în schimbul unor compromisuri uluitoare din parte majorității și, evident, conservarea privilegiilor.
Istoria UDMR este un șir neîntrerupt de lașități și abdicări de la orice moralitate în numele unei pretinse reprezentări a minorității maghiare. Interesele erau doar ale unui grup restrâns de lideri, nu ale unor conaționali obligați să se înregimenteze în singura formațiune existentă. Practic, păstrând proporțiile, avem de-a face strict cu o situație de captivitate în care un număr foarte mare de cetățeni au fost puși. Orice partid care a încercat să se dezvolte ca alternativă la UDMR a fost pus la zid cu ajutorul aparatului de propagandă al majorității. Oricine ridica pretenții de a reprezenta doctrinar sau anumite categorii sociale din maghiarime era catalogat drept extremist, de parcă discursurile unora din UMDR nu ar fi adevărate mostre de fascism. Cine a avut de câștigat de-a lungul celor 20 de ani de compromisuri? Mă tem că răspunsul este unul rușinos pentru majoritatea românească.

Preocupați exclusiv de asigurarea majorității parlamentare sau de sprijin din umbră, liderii români au dat dovadă nu doar de slăbiciune, ci și de lipsă de patriotism. Speriați că li se va pune eticheta de extremiști, lăsând PRM sau PUNR să cânte partitura șovinismului rezidual, conducătorii de partide puternice au ignorat constant interesele românilor din regiunile în care etnicii maghiari sunt majoritari. Mai mult decât atât, pretențiile ultranaționaliste ale UDMR s-au amplificat an de an, fără ca „partenerii” să aibă vreo reacție. În tot acest timp, minoritatea românească din Ungaria este umilită și ignorată. Dar dacă politicienii vor, nu este totul posibil. Așa se explică de ce înființarea unei secții la UMF Târgu Mureș a ajuns o problemă adusă în parlament. Înțeleg că șmecherii de la UDMR condiționează revenirea în Parlamentul României de satisfacerea unei revendicări care-i interesează doar pe câțiva băieți deștepți amatori de funcții. Evident, cum în joc este o bucățică din bugetul educației și imaginea României să ne așteptăm la un nou compromis în numele stabilității, nu-i așa?

luni, 12 martie 2012

După blocuri sunt cei care te vor face!

USL saun MP ? Doar niște inițiale între care, vor nu vor, românii trebuie să-și găsească speranța, sila, certitudini, disprețul, succesul, lehamitea… Polarizarea vieții politice de la doi a dus la formarea a două blocuri care își dispută supremația. Uniunea Social-Liberală și Mișcarea Populară vor da marea bătălie la alegerile parlamentare din toamnă. Este greu de crezut că, așa cum arată legea electorală, alte formațiuni politice vor accede în Parlamentul României. Partidul lui Diaconescu poate că va fi surpriza alegerilor locale, când va găsi destul de mulți mușterii, însă traseul său este unul asemănător cu cel al defunctelor ApR sau PUNR. În cazul PRM nici nu vor fi surprize. Aceleași scoruri ridicole înregistrate de candidați culeși din cioburile unor scandaluri din partidele mari.

Alegătorul va fi forțat să aleagă între două mari grupări care, aidoma unui sac în care îndeși cât mai multe doar-doar ca să nu mai rămână ceva pe dinafară, au stâns o masă aluvionară care le depărtează de orice orientare doctrinară. Sigur, voim fi iarăși pus la punct că mă uit după programe și ideologie acolo unde se împart cârnați pentru voturi dar mai bine înjurat decât “adaptat”. Cele două tabere vor fi obligate să arunce în luptă toate resursele și să aplice orice metodă. Nu au nici arbitru și nici nu se întrevede că va fi cineva în stare să aplice legea. Nici nu are rost să ne uităm către UDMR. Acest mare ONG al minorității maghiare va fi orientat ca o giruetă către cine va câștiga, conform tradiției oportuniste care i-a ajutat pe liderii UDMR să prospere în orice situație. Sondajele arată un dezechilibru major, asemănător cu cel din 2000, an electoral care a însemnat revenirea lui Ion Iliescu la putere în lupta sa pentru “democrație” împotriva lui CV Tudor. Ce va fi acum?

Dacă liderii USL se văd deja împărțind funcții și făcând cu mâna vaporului cu care Băsescu și ai săi pleacă pe mare se cam pripesc. Ar face bine să-și aducă aminte de șampania lui Geoană. Și cum Ponta și Antonescu par ușor a fi determinați să răspundă la provocările taberelor din interiorul partidelor ne așteaptă două ciclul electorale cu surprize. Cine riscă un pariu pe un singur cal câștigător își poate satisface mai repede setea de neprevăzut jucând ruleta rusească. Este mai puțin periculoasă. De după blocuri se aude zângănit de arme. Sau este butaforia pregătită pentru bâlciul care stă să înceapă?