Greu de înțeles cum a fost posibil ca UDMR, conglomeratul de asociații care pretind că reprezintă minoritatea maghiară din România, a fost tolerat pe post de formațiune șantajistă de aproape toate guvernările din ultimii 20 de ani. Considerați drept cei mai iscusiți sforari politici, liderii udemeriști s-au lipit de orice majoritate doar pentru a fi aproape de ciolan. Averile multora dintre ei arată cine a profitat de diversele funcții și de accesul la putere. Rând pe rând, de la stânga la dreapta, UDMR s-a cuplat cu orice partid câștiga alegerile și era cu un pas în Palatul Victoria. Excepțiile sunt accidentale, făcând parte din strategii de parcurs, udemeriștii asigurând din umbră sprijin în schimbul unor compromisuri uluitoare din parte majorității și, evident, conservarea privilegiilor.
Istoria UDMR este un șir neîntrerupt de lașități și abdicări de la orice moralitate în numele unei pretinse reprezentări a minorității maghiare. Interesele erau doar ale unui grup restrâns de lideri, nu ale unor conaționali obligați să se înregimenteze în singura formațiune existentă. Practic, păstrând proporțiile, avem de-a face strict cu o situație de captivitate în care un număr foarte mare de cetățeni au fost puși. Orice partid care a încercat să se dezvolte ca alternativă la UDMR a fost pus la zid cu ajutorul aparatului de propagandă al majorității. Oricine ridica pretenții de a reprezenta doctrinar sau anumite categorii sociale din maghiarime era catalogat drept extremist, de parcă discursurile unora din UMDR nu ar fi adevărate mostre de fascism. Cine a avut de câștigat de-a lungul celor 20 de ani de compromisuri? Mă tem că răspunsul este unul rușinos pentru majoritatea românească.
Preocupați exclusiv de asigurarea majorității parlamentare sau de sprijin din umbră, liderii români au dat dovadă nu doar de slăbiciune, ci și de lipsă de patriotism. Speriați că li se va pune eticheta de extremiști, lăsând PRM sau PUNR să cânte partitura șovinismului rezidual, conducătorii de partide puternice au ignorat constant interesele românilor din regiunile în care etnicii maghiari sunt majoritari. Mai mult decât atât, pretențiile ultranaționaliste ale UDMR s-au amplificat an de an, fără ca „partenerii” să aibă vreo reacție. În tot acest timp, minoritatea românească din Ungaria este umilită și ignorată. Dar dacă politicienii vor, nu este totul posibil. Așa se explică de ce înființarea unei secții la UMF Târgu Mureș a ajuns o problemă adusă în parlament. Înțeleg că șmecherii de la UDMR condiționează revenirea în Parlamentul României de satisfacerea unei revendicări care-i interesează doar pe câțiva băieți deștepți amatori de funcții. Evident, cum în joc este o bucățică din bugetul educației și imaginea României să ne așteptăm la un nou compromis în numele stabilității, nu-i așa?
Preocupați exclusiv de asigurarea majorității parlamentare sau de sprijin din umbră, liderii români au dat dovadă nu doar de slăbiciune, ci și de lipsă de patriotism. Speriați că li se va pune eticheta de extremiști, lăsând PRM sau PUNR să cânte partitura șovinismului rezidual, conducătorii de partide puternice au ignorat constant interesele românilor din regiunile în care etnicii maghiari sunt majoritari. Mai mult decât atât, pretențiile ultranaționaliste ale UDMR s-au amplificat an de an, fără ca „partenerii” să aibă vreo reacție. În tot acest timp, minoritatea românească din Ungaria este umilită și ignorată. Dar dacă politicienii vor, nu este totul posibil. Așa se explică de ce înființarea unei secții la UMF Târgu Mureș a ajuns o problemă adusă în parlament. Înțeleg că șmecherii de la UDMR condiționează revenirea în Parlamentul României de satisfacerea unei revendicări care-i interesează doar pe câțiva băieți deștepți amatori de funcții. Evident, cum în joc este o bucățică din bugetul educației și imaginea României să ne așteptăm la un nou compromis în numele stabilității, nu-i așa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu