duminică, 27 ianuarie 2008

Greata si furia. În direct

Cu obsesia ştirilor în sânge, am fost victima sigură a televiziunilor care au relatat pe larg manifestările din 24 ianuarie, de la Iaşi. Sărbătoarea Unirii Principatelor aducea cu un imens iarmaroc. Dobitoacele ieşiseră în piaţă pentru a fi atinse şi admirate de blajinii alegători moldavi. Este an electoral, aşa că l-au forţat pe A. I. Cuza să le fie agent electoral, mash-uri caraghioase cu figura domnitorului atârnând pe toate zidurile clădirilor din jurul pestriţei adunări. Băsescu, Tăriceanu, Geoană. Adică tot atâtea grupuri de oligofreni coloraţi în culori de partid. Fiecare cu hora lui, fiecare cu zâmbetul pe buze şi cu flegma pregătită să-şi ţintească adversarul. Contează doar că lumea s-a distrat. Aproape a ieşit cu scandal din cauză că ţuica nu stingea setea alegătorilor. Aşa că s-au luat cu asalt butoaiele cu bere, s-a dat asaltul la baloanele colorate politic, ba chiar preşedintele a fost asaltat de ieşenii care l-au băloşit într-o baie de mulţime (ador clişeele jurnalistice!). Nenică, popor să fie, că găsim şmecheri care să-i bage zăbala în gură şi să-l conducă! Aici mereu am stat bine, avem destul popor. Mai direct spus, să-l citez pe un bun amic, fan declarat al cinismului fără frontiere: “De când lumea a fost pulime!” (adică prostime, în sens literar, sau electorat, în limbaj corect politic). Cine-i de vină că activiştii politizează tot, până şi hârtia igienică? Nici vorbă, cât s-or mai găsi amatori de-un balon şi-o ţuică fiartă. Bine că nu s-au demolat monumentele dedicate lui 1907, că aşa mai avem speranţe să auzim strigăte de luptă ale taberelor: “Pune flinta pe ei, că trebuie să plecăm la Paris, la cumpărături!” sau “Să ne dăm la boieroaică!” Ţara asta niciodată n-a avut astâmpăr...

***

Mă dau în vânt după clişeele jurnalistice. Aproape am devenit dependent! Mai ales de cele răsărite din gura reporterilor de televiziune. Avid după titluri care să conţină substantivul “haos” sau verbul “a asalta”, mă reped la televizor când intră jurnalele. Seara e un deliciu. Se iau cu asalt farmacii, case de pensii, ghişee, pârtii, primării, hypermaketuri... Haosul domneşte pe şosele, în instituţii, pe străzi, în biblioteci, în şcoli generale, în legislaţie... Din haos ne-am născut, în haos trăim. Reporteriţe abia înţărcate încep mereu cu fraza în care îmi regăsesc plăcerea ascunsă de a fi contribuit şi eu la mediocrizarea mass media prin lansarea câtorva jurnalişti, care confundă DEX-ul cu plexul şi codexul cu indexul. Tineri furioşi, care iau cu asalt tot ceea ce nu înţeleg. Minunată generaţie. Are politicienii pe care îi merită.

***
Ghiciţi pe cine am întâlnit în blogosferă? Pe Ion Iliescu! Acest Gagarin zaharisit al politicii a trecut la cucerirea spaţiului virtual. Sunt convins că, după o vreme, o să încerce să-l naţionalizeze. Manie din tinereţe... L-am întâlnit şi pe Adrian Năstase, acest Gargarin al PSD, care vrea să candideze la preşedinţie: se vede că-i place să fie bătut la fundul gol de Băsescu. Amândoi au găsit soluţia cu care să-şi “rezolve” frustrarea de a nu fi luaţi cu asalt, ca pe vremuri, de reporterii puşi să ni-i bage cu forţa în jurnale, musai în direct. Pe blogurile lor, aceste sule din coasta lui Geoană, îşi primesc porţia de “polemică” meritată, semn că naţia de internauţi nu doarme. Totuşi, camarazi, fiţi atenţi: corect se scrie “mă-ta”!

luni, 14 ianuarie 2008

Cu duşmanii în portbagaj

Aţi urmărit programele tv de revelion?
Dacă nu, înseamnă că aţi pierdut. Aţi pierdut un spectacol grotesc, un amestec de prost-gust şi amatorism cât cuprinde. Dacă nu le-aţi urmărit, tot înseamnă că aţi pierdut o lecţie greu de uitat, un fel de lovitură dată violent cu dosul palmei, pentru a te trezi din reverie. Pentru a evita o reclamaţie la vreun consiliu antidiscriminare sau la vreo comisie pentru protejarea onoarei minoritarilor, nu voi spune în limbaj comun ceea ce cred despre “artiştii” pe care i-au prezentat Sârbu, Voiculescu sau alţi moguli mass-media. Dar cum sunt sigur că nu aţi avut timp sau chef să ascultaţi cu atenţie vorbele de duh cântate hodorogit de lăutarii de modă nouă, vă provoc la o reconsiderare a filosofiei emanate de respectivele triluri... Maeştrii manelelor, în frunte cu Guţă, Adi de Vito (fost Minune) şi Vijelie, acompaniaţi de Loredana sau de vedete siliconate, au dominat ecranele şi audienţele. Haideţi să vedem ce ne propune Guţă cu al său şlagăr “Am pistol şi celular”:
“Ţigănie duşmănoasă, că am bani şi că am casă, am maşină şi am bani, se oftică ai mei duşmani! (refren) Am pistol şi celular, nu mi-e frică de duşmani, odată supăra-m-aş bag duşmanii-n portbagaj! hopa dillele lalaia lalai la Ţigănie, ţigănie, de ce îmi porţi duşmănie pentru o casă şi-o maşină, nu-mi aud o vorbă bună? Nu mi-e frică de oricine, că am pistolul cu mine, nu mi-e frică de duşmani, că-i bat şi-i plătesc în bani! (refren) Am pistol şi celular, nu mi-e frică de duşmani, odată supăra-m-aş bag duşmanii-n portbagaj! hopa dillele lalaia lalai la” Aşa a înţeles cea mai tare televiziune dâmboviţeană să ilustreze momentul intrării României în cel de-al doilea an de cetăţeni europeni. De revelion, între televiziuni a fost un soi de competiţie în a oferi spectacolul dejecţiilor guturale, în a etala incultura şi autosuficienţa. De fapt, ce rost mai au educaţia, cultura sau bunele maniere când filosofia celor mai mulţi dintre cei care prosperă este de a-şi “termina” adversarul, eventual şi partenerul de afaceri, şi de a-l băga, la propriu şi la figurat, în portbagaj? Ce religie, ce morală sau ce ifose cu respectarea legii când poţi fi premiant la şcoala vieţii prin tupeu şi violenţă? Ia ascultaţi la Guţă: “Vine Mafia (Dă-i pe ei!) Şi pe sus vă ia, V-aţi băgat în afacerea mea... (refren) Ca să’nvăţ cum se fac banii Am început cu golanii, Am trecut şi pe la hoţi Şi-am ajuns la mafioţi!” Bravo, maestre Guţă, ai ajuns departe! Aşa da carieră, un adevărat model de urmat de generaţia puştanilor care ascultă nonstop manele la telefonul mobil, visând că, odată şi odată, vor putea să-şi bage duşmanii în portbagaj sau cel puţin să-i gâdile puţin cu sabia. Românii arată Europei că au viitor: ne distrăm şi facem bani! Adevărul este că defilăm prin Europa, dar nu la volan, ci în portbagaj.

joi, 3 ianuarie 2008

Ce nu-mi doresc in 2008 ?

Mi se pare nefiresc să ne tot întrebăm şi să întrebăm obsesiv, la rândul nostru, despre dorinţele pe care le vrem satisfăcute la fiecare schimbare de an. La o adică, de ce ar trebui să fim recompensaţi? Avem dreptul la speranţă doar pentru că înlocuim vechiul calendar, că trecem peste un prag imaginar? Caraghioşi cum suntem, ne închipuim că lui Moş Crăciun fie îi va fi milă de noi, fie este cam ignorant şi a uitat năzbâtiile de care nici măcar nu ne-am ruşinat. Ei bine, de această dată nu mi-am mai făcut o listă interminabilă, cu toate minunăţiile pe care aş vrea să le primesc de sărbători sau pe care le doresc realizate în 2008, ci una cu lucrurile pe care nu mai am chef să le văd şi anul acesta. De exemplu, m-am săturat de poveştile nebune ale politicii din 2007. Războiul dintre palate nu l-aş vrea continuat, deşi sunt aproape sigur că se va intensifica. Pur şi simplu nu mai am puterea de a urmări porcăiala generală camuflată căreia i se spune dezbatere politică. M-am săturat de multe din politica dâmboviţeană. De ticăloşia spilcuită a găştii lui Tăriceanu, ca să mai dau un alt exemplu. Şi de cocotele instalate pe post de miniştri la Învăţământ, Sănătate şi Interne. De Chiuariu m-am săturat până peste cap! De demnitari cu CV-uri duhnind a petrol. De incultura şi aroganţa ministrului Culturii. De Orban şi de minciunile sale în scandalul accidentului pe care a încercat să-l ascundă. De ziariştii care l-au numit şobolan şi de cei asmuţiţi împotriva sa. Şi de cei care s-au transformat în avocaţii săi doar pentru a mai lovi încă o dată în Băsescu.
Sper să lăsăm în urmă disputele tribale, pornite la comanda şefului, cât şi băile de sânge şi nămol de la tv. Nu mai vreau să aud de lichelismul celor care livrează o poză pentru prostime în timp ce produsul este expirat de mult. Şi nici de parazitismul celor 322 de parlamentari care vor să conducă în locul celor mulţi. Şi de restul colegilor lor care au votat ca parlamentarii să se pensioneze la 62 de ani, iar restul bărbaţilor la 65. De stângismul găunos al milionarilor în euro din PSD. De limbajul şi comportamentul de bulibaşă ale preşedintelui. De prostia lui Geoană (deşi asta ar echivala cu dispariţia “Prostănacului” din politică...). De făţărnicia democraţilor, care-şi manevrează electoratul după cum suflă vântul de la Cotroceni. Şi de oportunismul oamenilor lui Stolojan, care au jurat că nu vor fuziona cu PD şi au făcut-o când nimeni nu recomanda acest lucru. M-am săturat şi sper să nu mai am parte în 2008 de politicieni cu simbrie. De partide prezidenţiale şi de partide antiprezidenţiale. De partidele care au ideologii şi programe doar în sertare. De pupezele care-şi imaginează că fac imaginea PDL doar pentru că tabloidele dau ştiri despre ele aşa cum dau despre actriţe porno. De răsuflaţii din PC şi din PRM. De toţi demnitarii care încasează bani de chirie, deşi au locuinţe de protocol şi vile personale. De toţi învârtiţii care ne-au sfidat în 2007 şi vor să continue şi în 2008. Nu mai vreau să am parte de cititori comozi, care consideră că jurnaliştii trebuie să lupte în locul lor, în timp ce ei votează ca orbii. Şi ar mai fi destule de care m-am săturat şi pe care nu mi le mai doresc anul acesta. Aşa că închei cu urarea “Să nu aveţi parte de ceea ce nu vă doriţi!” Şi să nu doriţi nici la alţii!

Pentru adevaratii domni...

Recunosc, am o perspectiva asupra normalitatii care ma plaseaza intr-o minoritate, din ce in ce mai putin apreciata, fapt care, adeseori, ma provoaca sa recurg la acea solidaritate care-i deranjeaza pe "baietii destepti". Intr-un cuvant, nu sunt un "invartit". N-am masina smechera si nici amanta adolescenta, nu ma droghez si nici nu-i invidiez pe cei care fac dus odata pe luna, carora lantul greu de aur le lasa urme concentrice pe grumazul jegos. Modelele mele nu sunt Gigi Becali, Adi Mutu sau Irinel Columbeanu, ci Mircea Eliade, Ernest Hemingway si Gellu Naum. Nu-l consider desuet sau demodat pe Eminescu si mai stiu ca pe steagul UE sunt 12 stelute galbene, nu 15, dupa cum crede ministrul Educatiei.
Pe Kafka l-am citit in adolescenta, i-am recitit cartile cu placere, asa ca pot depune marturie ca nu este un fotbalist ceh. N-am complexe si nici frustrari daca altul prospera prin furt sau minciuna. Insa nu-i sunt complice prin tacere. Nu sunt narcisist, fanfaron si nici nu ma consider cel mai frumos sau destept baiat din cartierul meu. Dar nu confund Ateneul cu un nou mall si nici nu sunt invidios pe cei care, in jeep, trec pe rosu la semafor. Pur si simplu ii dispretuiesc. A nu te baga in fata, a nu fi badaran sau a nu fi troglodit cu pretentii de orator sunt semne de slabiciuine. A nu asculta manele, a nu conversa urland ca peste dealuri la cel aflat la doar un metru in fata ta si a nu incerca "sa te dai" la partenerele prietenelor sunt semne ca esti un fraier.
Respectul meu se indreapta catre din ce in ce mai putini indivizi curati, onesti si cu bun-simt. Pentru cine am numai respect? Pentru cei care inteleg ca a sustine o idee nu este un moft, ca nu se face sa schimbi regulile in timpul jocului si nici sa pupi acolo unde ai scuipat. Pentru cei care nu cred ca muzica simfonica provoaca impotenta. Si nici cititul! Pentru toti cei care nu poarta ochelari de soare pe vreme ploioasa sau in sala de cinema. Pentru cei care nu-si baga degetele in nas la sedinte si nici nu dau spaga. Pentru fraierii care refuza spaga si nici nu sustin ca sunt saraci si cinstiti dar gireaza furtul national. Pentru cei care cred ca fair-play nu este o marca de chiloti de dama. Pentru cei care cred ca moralitatea si decenta in politica nu sunt un lux. Pentru cei care inteleg ca 322 nu este numarul de apel de la Urgenta, ci unul care poate scufunda Romania. Pentru tine, cel care te regasesti in descrierea mea si esti solidar cu mine. Pentru milioane de oameni cinstiti, care-si iubesc familia si arata asta si prin respectul fata de familiile celorlalti.
Pentru adevaratii domni din Romania, RESPECT!