vineri, 30 aprilie 2010

Întrebarea zilei: De când Gigi Neţoiu a devenit fan al lui Shakespeare?


La Cetate, pe după plopii lui Dinescu, Gigi Neţoiu a urmărit atent spectacolul Hamlet al polonezului Piotr Kondrat. Lângă el, preşedintele PSD Dolj, Ion Prioteasa, şi chiar ,,şeful,, PSD, Victor Ponta.
Este adevărat, unul câte unul, discret, s-au retras spre pavilion, unde spectacolul gastronomic s-a derulat în ritmul impus de Mambo Siria... Este drept, Neţoiu n-a mai apărut în horă, însă întâlnirea s-a desfăşurat în alt loc, departe de ochii teatrologilor. La fel de discret, Ponta, Prioteasa şi grupul PSD-ist s-au retras ,,pe potecuţă,,.
După maşinile parcate în faţa hotelului din Cetate îţi puteai da seama de cine a participat la cina ce-a de taină... ;)

De când a devenit Neţoiu fan al lui Shakespeare?

joi, 29 aprilie 2010

Uite cine vorbeşte de stalinism…

Sunt personaje care nu ştiu să iasă decent din politică. Unii vor s-o facă numai cu picioarele înainte sau să-i înveţe pe ceilalţi cum să trăiască, deşi ei şi-au redus existenţa decât la a fi “conducători politici” sau activişti. Alţii vor să se mumifice în scaunele de parlamentari. Şi sunt mulţi alţii care-şi imaginează că potlogăriile pot fi acoperite de o supravieţuire plină de compromisuri pestilenţiale. Ion Iliescu se încăpăţânează să risipească până şi bruma de respect pe care mulţi, în virtutea funcţiei ocupate vreme de câteva mandate, i-o mai poartă. Demn de milă acest bolşevic longeviv într-ale politicii!

Băşicat de posibilitatea adoptării târzii a unei legi a lustraţiei, la mai bine de 20 de ani de la căderea comunismului în Lagărul din Estul Europei, Iliescu înfierează cu mânie proletară un astfel de demers, considerându-l îndreptat împotriva PSD, şi strigă că ar fi “o lege stalinistă.” Zău aşa, un individ şcolit la Moscova şi iniţiat în tainele politicii bolşevice de tartorii roşii crede că este în măsură să-şi dea cu părerea despre legi sau să ne apere drepturile cetăţeneşti. Nu ne-am săturat cât de mult ne-a apărat pe vremea când era o unealtă docilă în aparatul represiv şi îşi aştepta cuminte locul de succesor al lui Ceauşescu? Această relicvă comunistă, păstrată în rol de preşedinte de onoare al PSD (bleah, de ce nu i-au dezgropat şi pe Nicolski sau pe Dej?), aruncă venin când simte că idealurile sale din tinereţe ajung la groapa istoriei. Ba vorbeşte de declinul capitalismului, în vreme ce sistemul comunist a dat faliment şi a demonstrat că se bazează pe crimă şi minciună, ba îşi aruncă balele pe figuri legendare ale politicii româneşti - Coposu, Maniu, Brătienii… Iliescu îmbătrâneşte urât şi degajă un miros pestilenţial când deschide gura spre a vorbi despre democraţie. El nu are nimic în comun cu un sistem normal, bazat pe valori autentice, şi nici nu face vreun efort în a-şi ascunde pofta de a-i domina pe ceilalţi doar din simpla pornire de a conduce. A fost altceva în viaţă decât “conducător”, decât un ins îndrăgostit patologic de putere?

Şef al tineretului comunist, prim-secretar prin vreo două judeţe, trepăduş al familiei Ceauşescu, complotist cu vechi KGB-işti, apoi preşedinte susţinut în funcţie prin teroarea răspândită cu ajutorul hoardelor de mineri şi prin învrăjbirea românilor. Cameleonic, Iliescu vărsa foc pe gură împotriva moşierilor prin 1990, iar când a fost reales preşedinte, a ajuns tătucul baronilor latifundiari. Aceasta este istoria reală a unui personaj decrepit, rup de realitatea pe care n-o mai înţelege. Chiar şi la ultimul congres al PSD, speculând preocuparea diverselor tabere să se sfâşie pentru ciolan, Iliescu s-a răzbunat pe Geoană că i-a subtilizat funcţia.

Tovarăşu’ Iliescu, dacă nu vă reuşea diversiunea cu teroriştii şi lichidarea lui Ceauşescu, privând România de un adevărat proces al comunismului, aţi fi frecat băncile prin parcuri şi i-aţi fi dojenit pe nepoţii altora. În decembrie 1989, au fost sacrificaţi, pe post de butaforie pentru o regie ticluită din timp, mulţi oameni oneşti, ajunşi în stradă pentru a-şi recâştiga libertatea. În urmă cu câţiva ani, l-am întrebat pe Jonathan Scheele, pe atunci şef al Delegaţiei Comisiei Europene în România, dacă ar fi oportun să adoptăm o lege a lustraţiei. Mi-a spus că nu se poate implica în politica internă, însă un răspuns poate fi găsit dacă privim pe la alţii (în Cehia, de exemplu, s-a adoptat o lege a lustraţiei, dar nu şi în România). Doar nu puteau s-o adopte foştii securişti şi foştii activişti, nu-i aşa, tovarăşe Iliescu?

O fotografie pentru Crin Antonescu: prietene, pe mâna unuia ca nefericitul ăsta din Camera epuizaţilor ai ajuns?

????????????????????????????????????????????????????????????????
O fotografie pentru Crin Antonescu: prietene, la mâna unuia ca nefericitul asta (Mishu Vociu) din Camera epuizaţilor ai ajuns?


Confratelui Crin Antonescu, o întrebare simplă, care aşteaptă un răspuns complicat dar inteligent... şi sincer cu sine!

miercuri, 28 aprilie 2010

Hamlet, în versiune sud-coreeană pe scena Naţionalului craiovean

--------------------------------------------------------------------------------
Continuă seria de spectacole-eveniment la cea de-a VII-a ediţie a Festivalului Internaţional “Shakespeare”. Lunea viitoare actorii sud-coreeni din cadrul Street Theatre Group, din Miriang City, vor juca pe scena Teatrului Naţional “Marin Sorescu” din Craiova propria versiune a piesei “Hamlet”, regia fiind semnată de Lee Youn-Taek.


Regizorul coreean este poet şi dramaturg, începându-şi cariera ca jurnalist, ulterior abordând teatrul şi fondând Street Theatre Group.
A devenit unul dintre reprezentanţii teatrului experimental din Coreea, scriind piese, regizând, făcând traininguri de actorie, scenografie, laolaltă cu bogata sa experienţă în critică, scenarii, drame TV, editoriale. În 1994 a deschis Institutul Coreean de Teatru, datorită preocupării sale pentru pregătirea actorilor şi teoretizarea teatrului. A predat, de asemenea, actoria în Germania şi Japonia şi a lucrat ca regizor artistic la Teatrul Naţional Coreean.

La cea de-a şaptea ediţie a Festivalului Internaţional “Shakespeare”, desfăşurat simultan în Craiova şi Bucureşti, prezintă spectacole “Hamlet” trupe din Lituania, Polonia, SUA, China, Germania, Japonia, Coreea de Sud şi România.
Spectacolul trupei din Republica Coreea va începe la ora 19.
Cu această ocazie, va fi prezent adjunctul şefului misiunii diplomatice a Coreei de Sud, dl. Lee Yong-il, Ambasada Republicii Coreea oferind, după spectacol, un cocteil la Muzeul de Artă din Craiova.

luni, 26 aprilie 2010

Craiova, sub «Constelaţia Hamlet» - Festivalul Internaţional Shakespeare a debutat cu un spectacol de excepţie

------------------------------------------------------------------------------------

Lituanienii de la Teatrul Municipal OK din Vilnius au fost ovaţionaţi în prima seară a Festivalului Shakespeare

Deschiderea Festivalului Internaţional Shakespeare a avut loc în Cetatea Băniei, vineri seară, Sala “Amza Pellea” a Teatrului Naţional “Marin Sorescu” din Craiova având privilegiul să găzduiască atât pe cei mai importanţi oameni de teatru din lume, cât şi evenimentele legate de debutul unui impresionant program de spectacole Hamlet. Craiova se află sub “Constelaţia Hamlet”, tema generală a ediţiei cu numărul şapte, Bucureştiul intrând abia sâmbătă seară în febra celui mai important eveniment teatral din România.

Din nefericire, problemele legate de transportul aerian au făcut ca regizorul Silviu Purcărete să nu poată ajunge la festivitatea de acordare a Premiului Internaţional Shakespeare, fiindu-i acordat în acest an de către un juriu prezidat de George Banu, preşedintele de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT). Trofeul, realizat de artistul plastic Mihai Ţopescu, a fost prezentat de Emil Boroghină, urmând ca Silviu Purcărete să intre în posesia distincţiei.

Tot în prima seară a festivalului au fost organizate expoziţia documentară “Hamlet pe scenele româneşti”, realizată de Cristian Picu, expoziţia de carte “Hamlet - traduceri şi exegeze” şi expoziţia de filatelie “Shakespeare şi Hamlet”, a lui Nicu Răducanu. Chiar dacă nu a beneficiat de un vernisaj sau de o prezentare succintă a expozanţilor şi a lucrărilor, expoziţia de artă plastică “Universul hamletian”, din foaierul Teatrului Naţional “Marin Sorescu”, a fost remarcată de numeroşii spectatori prezenţi vineri seara. Lucrările au fost realizate de Livia Balu (Elveţia), Amalia Calujnai, Mădălina Dina (Franţa), Raluca Veber, Alexandru Neagu (Portugalia), Diana Iacob, Eduard Iacob-Spătaru (Austria), Sasha Meret (SUA), Hermina Csata, Flavia Dincă, Roberta Ionescu, Robertina Martin, Rozalia Martin, Iulia Teutan, Lucian Ionescu, Constantin Plăviţu, Mircea Popescu, Gabi Văcuţă şi, nu în ultimul rând, Lucian Irimescu.

Spectacolul “Hamlet”, al lituanienilor de la Teatrul Municipal OK, din Vilnius, a ridicat foarte sus ştacheta imaginară a interpretării celei mai cunoscute piese dramatice, actorii şi regizorul Oskaras Korsunovas fiind ovaţionaţi în prima seară.
Astăzi, la TNC “Marin Sorescu”, Sala “Amza Pellea”, va fi prezentat spectacolul “Hamlet”, al Teatrul Polski, din Wroclaw (Polonia), în viziunea regizoarei Monica Pecikiewicz.

După piesa menţionată, va avea loc ceremonia de decernare a Premiilor Criticii, acordate de AICT, Secţia Română. Premianţii sunt: Radu Beligan (Opera Omnia), Alexandru Tocilescu (Performanţe artistice remarcabile în 2009), Proiectul 20/20 al Studioului Yorick, din Târgu Mureş, şi Iniţiativa “Ofensiva generozităţii”, a unui grup de absolvenţi ai Uniunea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti (“Marile speranţe”) şi Beckett - Pur şi simplu, de Octavian Saiu (Carte de teatru).

Organizatorii speră ca starea sănătăţii maestrului Radu Beligan să-i permită să participe la eveniment, preşedintele de onoare al Festivalului Internaţional Shakespeare fiind absent de la ceremonia de deschidere de la Craiova.

vineri, 23 aprilie 2010

HAMLET spectacol prezentat de Teatrul Municipal O.K. din Vilnius (Lituania)

Primul spectacol din cadrul ediţiei cu numărul şapte a Festivalului Internaţional Shakespeare HAMLET spectacol prezentat de Teatrul Municipal O.K. din Vilnius (Lituania) Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ Craiova / sala „Amza Pellea“, vineri 23.04.2010, ora 19.00



Regia: Oskaras KORSUNOVAS

Scenograf Oskaras Koršunovas and Agnė Kuzmickaitė
Designer Costume Agnė Kuzmickaitė
Autorul Măştii Donatas Jankauskas
Compozitor Antanas Jasenka
Designer Lumini Eugenijus Sabaliauskas
Designer Sunet Vilius Vilutis

Distribuţia:

Hamlet Darius Meškauskas
Claudius şi Fantoma Dainius Gavenonis
Gertrude Nelė Savičenko
Polonius Vaidotas Martinaitis
Ofelia Rasa Samuolytė
Horaţio Julius Žalakevičius
Laertes Darius Gumauskas Rosencrantz
Bernardo Tomas Žaibus
Marcellus Jonas Verseckas
Guildenstern Giedrius Savickas


Oskaras Koršunovas, regizor

Născut în 1969, în Vilnius. În 1993 a absolvit la Academia de Muzică din Lituania, secţia regie teatru (sub direcţia lui Jonas Vaitkus). Primele sale spectacole, create când încă studia – o trilogie bazată pe lucrările avangardiştilor ruşi ai începutului de secol XX Daniil Harms şi Aleksander Vvedenski There To Be There, The Old Woman şi Hello Sonya New year (1990-1994), care a primit recunoaştere atît în Lituania cât şi internaţional. Aceste spectacole explorau absurditatea existenţei, automatismul şi inerţia în relaţii, teama şi alienarea. În 1997 Oskaras Koršunovas a regizat piesa P.S. File O.K de Sigitas Parulskis, poet şi dramaturg lituanian al generaţiei sale. Acest spectacol complex din punct de vedere artistic reflecta trecutul sovietic printr-o actualizare distinctă a mitului biblic al lui Avraam şi Isaac. În 1998 regizorul a abordat tragica şi controversata piesă Roberto Zucco de Bernard-Marie Koltès.

În 1999 regizorul împreună cu alţi artişti având aceleaşi convingeri au pus bazele unui teatru independent – Teatrul Oskaras Koršunovas sau OKT. În numai doi ani un vast repertoriu a fost pregătit. El include atât dramaturgie modernă cât şi clasici. Începând din 1990, Oskaras Koršunovas a regizat aproape treizeci de spectacole, atât în teatrele din Lituania cât şi în afară. Spectacolele regizate de acesta au fost în turneu la numeroase festivaluri în Europa, America, Asia şi Australia. În ultimii ani au avut loc contacte cu ţările vecine: Polonia, Letonia, Rusia, Finlanda, Suedia şi Norvegia. La Stockholm’s Royal Drama şi Teatrul Naţional Oslo, Koršunovas a regizat piese de Jon Fosse, S. Kane şi favoriţii săi modernişti ruşi din mişcarea Oberiu şi a lucrat la explorarea clasicilor precum William Shakespeare şi August Strindberg.

Un test reuşit al măiestriei regizorului a fost interpretarea netradiţională a comediei Îmblânzirea scorpiei de Shakespeare la Teatrul Commedie Française în 2007, urmat de acordarea Ordre des Arts et des Lettres de către Guvernul Francez în 2009. În 2008 a regizat Hamlet de William Shakespeare – spectacol care a câştigat aprecieri critice internaţionale şi a avut constant turnee prin lume.

Este câştigătorul Premiului pentru Artă şi Cultură din Lituania, şi a primit de asemenea Premiul “Kristoforas” pentru teatru lituanian pentru Cel mai bun regizor la spectacolul Shopping and Fucking de Mark Ravenhill (1999) în anul 2000, The Golden Stage Cross din partea Ministerului Culturii din Lituania pentru Cel mai bun regizor la spectacolul Romeo şi Julieta de Willam Shakespeare (OKT/Vilnius City Theatre, 2003) şi pentru The Cold Child de Marius von Mayenburg (Teatrul Klaipėda State Drama, 2004).

miercuri, 21 aprilie 2010

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL SHAKESPEARE Ediţia a VII-a - Spectacole de excepţie pe scena Teatrului Naţional “Marin Sorescu” din Craiova

-----------------------------------------------------------------------
Vineri (23.04.2010), pe scena Teatrului Naţional «Marin Sorescu» din Craiova, începe ediţia a VII-a a Festivalului Internaţional Shakespeare



Iubitorii spectacolelor hamletiene vor fi delectaţi de reprezentaţiile de excepţie din cadrul Festivalului Internaţional “Shakespeare” de la Craiova şi Bucureşti, cea de-a şaptea ediţie desfăşurându-se sub o singură temă - “Constelaţia Hamlet” - şi sub un moto mai mult decât nimerit pentru provocările acestei perioade - “Au luat-o razna vremurile. Cine, spre a le-ndrepta, m-a hărăzit pe mine?” (Hamlet, actul I, scena 5).

În perioada 23 aprilie - 4 mai, la Craiova, şi între 24 aprilie şi 9 mai, la Bucureşti, vor fi spectacole unice, puse pe scenă de trupe din Germania, România şi Statele Unite ale Americii. Tema ediţiei, “Constelaţia Hamlet”, se va concretiza în prezentarea a numeroase montări ale celebrei piese, puse în scenă de mari trupe teatrale din lume. De ce o ediţie a festivalului consacrată lui Hamlet? Un răspuns poate fi mărturisirea de credinţă a lui Emil Boroghină, directorul Festivalului Internaţional “Shakespeare” şi preşedinte al Fundaţiei “Shakespeare”: “Hamlet este cel mai important text al literaturii dramatice universale. Pentru că, alături de Biblie, este ceea ce a produs mai frumos, mai profund şi mai răscolitor mintea omenească.”

Cetatea Băniei redevine capitala mondială a teatrului

Printre cele mai importante evenimente ce se vor desfăşura la Craiova, fără a minimaliza prin omisiune altele cu o rezonanţă poate la fel de mare, enumerăm spectacolul lui Ostermeier, alături de montări “Hamlet” produse de Ryutopia Noh Teatre Shakespeare din Niigata (Japonia), în regia lui Yoshihiro Kurita, Teatrul Polski din Wroclaw (Polonia), regia fiind semnată de Monica Pecikiewicz, Academia de Teatru din Shanghai (China), Street Theatre Group din Miriang City (Coreea de Sud), în regia lui Lee Yun Taek, şi Teatrul Meno Fortas din Vilnius (Lituania), în regia lui Eimutas Nekrosius. Un eveniment din programul mai bogat de la Craiova va fi o întâlnire-spectacol - “Hamlet faţă în faţă cu Hamlet” - cu actorii Michael Pennington şi Ion Caramitru, interpreţi ai rolului Hamlet în spectacolele de la Royal Shakespeare Company din Londra, respectiv Teatrul “Bulandra” din Bucureşti. De asemenea, vor avea loc ateliere, expoziţii, lansări de carte, comunicări, un recital şi un concert de muzică renascentistă, toate pe tema “Hamlet”. Pe întreaga perioadă de desfăşurare a festivalului vom furniza informaţii despre program şi evenimentele derulate, cititorii cotidianului “Ediţie Specială” putând consulta pe site-ul nostru programul complet, atât cel de la Craiova, cât şi cel cuprinzând spectacolele din Bucureşti. http://www.editie.ro

Debut cu o gală de decernare a Premiului Internaţional Shakespeare

Premiul Internaţional “Shakespeare”, ajuns la ediţia a II-a şi acordat în cadrul Festivalului Internaţional “Shakespeare”, îi va fi decernat lui Silviu Purcărete, care, la prima ediţie a festivalului, din 1994, la Craiova, a montat “Titus Andronicus”, un spectacol luat în discuţie pentru a fi prezentat la Festivalul “Shakespeare” de la Londra, fără a se găsi însă o sală potrivită.
“Având în vedere dimensiunea spectacolului şi faptul că domină calitativ tot ce s-a văzut în festivalul londonez, această condiţionare a fost o întâmplare nefericită”, scria criticul britanic Paul Taylor, după ce a participat la prima ediţie a Festivalului “Shakespeare” de la Craiova. Regizorul Declan Donellan a primit primul Premiu Internaţional “Shakespeare”, la ediţia din 2008 a festivalului, pe care a deschis-o cu spectacolul său “Trolius şi Cresida”.

Recunoaşterea valorii pentru maeştrii teatrului românesc

Cetatea Băniei va reuşi să reunească valorile din teatrul românesc pe 26 martie, când, pe scena Teatrului Naţional “Marin Sorescu” din Craiova, vor fi decernate premiile criticii pe anul 2009, acordate de Biroul secţiei române a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. Maestrul Radu Beligan va primi premiul “Opera Omnia”, regizorul Alexandru Tocilescu va fi recompensat pentru “performanţe artistice remarcabile în anul 2009”. Premiul “Marile speranţe” va fi acordat proiectului 20/20 al Studioului Yorick din Târgu-Mureş, în regia Gianinei Cărbunariu, şi Iniţiativei “Ofensiva Generozităţii”, de la Bucureşti, a unui grup de absolvenţi ai Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC) “I. L. Caragiale”. Premiul pentru carte de teatru îi revine lui Octavian Saiu, pentru volumul “Beckett - Pur şi simplu”.

luni, 19 aprilie 2010

Lecţia poloneză

Polonezii au dat lumii întregi o lecţie de demnitate. La apariţia polemicilor legate de locul înhumării cuplului prezidenţial decedat în urma accidentului aviatic de la Smolensk, mulţi locuitori ai Cracoviei au considerat că locul lui Lech Kaczyński nu este lângă regii Poloniei. Totul s-a stins printr-un compromis: trupurile au fost înmormântate în pridvorul Catedralei Wawel, iar sâmbătă şi duminică s-au desfăşurat ceremoniile funerare. În absenţa liderilor lumii, opriţi de norul de praf emanat de un vulcan din Islanda, şi dincolo de toate suspiciunile privind un anumit boicot tacit al unora care, se pare, au găsit o scuză plauzibilă pentru a nu fi martorii unui gest de frondă din partea unui popor demn şi unit în faţa unei tragedii.


Drapelul Poloniei a fluturat peste mulţimea impresionantă, care a umplut piaţa din faţa Catedralei Sfânta Maria din Cracovia, ochii întregii lumi lăcrimând pentru cele 96 de victime dispărute în urma unui accident, asupra căruia se vor face speculaţii mulţi ani. Probabil că niciodată nu vom şti cu adevărat de ce s-a întâmplat şi nici nu vom afla cum ar fi evoluat relaţiile dintre Polonia şi Rusia după ceremonia de la Katyn. De foarte multe ori, istoria nu lasă loc decât la variante oficiale, şlefuite de aparate de propagandă şi specialişti în comunicare. Repet, reacţia polonezilor a fost ca o lecţie de demnitate predată lumii întregi, prin solidaritate, decenţă şi o durere colectivă, păstrată în limitele decenţei. Nu au existat nici excesele frivole specifice latinilor, nici mustrările scrâşnite din partea unui popor încercat dur în mai multe momente ale istoriei. Cum am fi reuşit noi să ne păstrăm cumpătul şi să gestionăm un eveniment de o asemenea anvergură? Mă tem să caut cu adevărat un răspuns neechivoc.

Prefer mai degrabă să-mi reamintesc de frumuseţea Cracoviei. Un oraş ca un imens muzeu în aer liber, cu oameni parcă mai frumoşi decât în mari oraşe ale lumii, care ştiu că aparţin unui spaţiu în care s-a luptat mereu pentru libertate. Cracovienii ştiu că Polonia a rezistat în istorie prin regii săi, înmormântaţi pe Colina Wawel în Castelul Regal. Figura Papei Ioan Paul al II-lea este nelipsită în acest mare centru universitar. Dacă faci o plimbare în cea mai mare piaţă medievală din Europa, pe oricare dintre marile bulevarde străjuite de edificii monumentale sau prin cartierul evreiesc, vei înţelege de ce acest oraş atrage anual mai mult de şapte milioane de turişti.

Şi vei mai înţelege că, fără îndoială, solidaritatea şi respectul pe care cetăţenii de rând l-au arătat unor politicieni pe care i-au contestat de multe ori provin dintr-o înţelegere superioară a solidarităţii. La o adică, polonezii s-au salvat din comunism prin mişcarea iniţiată de sindicatul Solidaritatea (Solidarność), nu-i aşa?

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Lech Kaczynski, primul preşedinte în catedrala regilor polonezi

Solidaritatea naţională generată de tragedia aviatică de la Smolensk, în urma căreia Polonia şi-a pierdut o bună parte din elita politică, a fost fracturată de disputa legată de oportunitatea înmormântării fostului preşedinte în Catedrala Wawel. Opinia publică din Polonia este divizată.

Înhumarea preşedintelui Lech Kaczynski în Catedrala Wawel din Cracovia, “panteonul” polonez în care se află trupurile regilor poloni, a generat proteste de stradă şi a fost criticată de mari personalităţi publice. În urma acestor manifestări, familia fostului preşedinte a luat o decizie de compromis, menită să stingă polemicele şi să ofere linişte în jurul unei ceremonii ce se anunţă grandioasă.

Lech Kaczynski şi soţia sa, Maria, vor fi înmormântaţi în pridvorul Catedralei Sf. Stanislaw şi Wenceslas, de pe Dealul Wawel din Cracovia, şi nu în cripta regilor, alături de mormântul mareşalului Josef Pilsudski, cum se anunţase anterior, după “Gazeta Wyborcza”.

Cracovia, inima Poloniei Mari

Mândria cracovienilor nu a fost înmuiată de emoţia publică: statutul de capitală istorică a Poloniei nu e uitat de locuitorii săi, care consideră că Varşovia nu are strălucirea şi importanţa “oraşului Papei Ioan Paul al II-lea”. Oraşul-muzeul de malul Vistulei, una dintre atracţiile turistice ale Poloniei, se mândreşte cu cea mai mare piaţă feudală din Europa, loc străjuit de impunătoarea Catedrală Sfânta Maria (Koscioli Mariacki). Oraşul vechi (Stare Miasto) a fost conservat în mod admirabil, fiind păstrate în formă iniţială toate edificiile istorice. Pe vechiul drum al regilor se întind o mulţime de magazine de artă şi bijuterii (chihlimbarul se comercializează pretutindeni în Cracovia), restaurante, cluburi sau cafenele, într-o alternanţă ce face să anime fluxul neîntrerupt de turişti: aproximativ şapte milioane anual!

Indiferent de anotimp, oraşul este animat de festivaluri şi evenimentele create de studenţie. Cel mai vechi centru universitar al Poloniei, Cracovia a dobândit renumele de a fi inima şi creierul Bisericii Catolice poloneze. Nu întâmplător, chiar în anii în care ţara se afla sub un regim comunist şi izolată de lumea prin “cortina de fier”, Polonia l-a dat creştinătăţii pe Papa Ioan Paul al II-lea. Acesta a fost student al Facultăţii de Teologie al Universităţii Jagelloniene, în cadrul căreia şi-a susţinut şi doctoratul. Chipul său este nelipsit din orice colţ al Cracoviei, semn că perioada în care a fost arhiepiscop şi-a pus amprenta asupra tuturor cracovienilor, cei care vorbesc mereu cu mândrie de “Cardinalul Wojjtyla”. Nu în ultimul rând, cartierul evreiesc vorbeşte de istoria zbuciumată a Poloniei (nu departe de Cracovia se află lagărul de la Auschwitz), surprinzând conservarea tuturor clădirilor, a sinagogilor şi a locurilor publice în felul în care au rămas la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. În cartierul evreiesc s-au filmat multe scene din “Lista lui Schindler”, al celebrului regizor Steven Spielberg, autenticitatea imaginilor putând fi certificată de o simplă plimbare pe oricare dintre străzile acestei zone din Cracovia

Colina Wawel, dovada măreţiei Poloniei Mari

Pe colina Wawel, situată deasupra Vistulei, se înalţă cel mai frumos şi cel mai vizitat complex arhitectonic aparţinând fostei reşedinţe regale, alcătuit din Castelul Wawel şi Catedrala Fortificată Wawelska (Wawel - Sf. Stanislaw şi Wenceslas). Cracovia este dominată de imaginea Castelului Wawel, iniţial gotic, ce a fost transformat de Sigismund I, între 1507 şi 1536, într-o reşedinţă regală impunătoare în stilul Renaşterii. În secolele XIV-lea şi al XVI-lea, edificiul a jucat rolul de palat prezidenţial al monarhilor polonezi, loc de încoronare şi necropolă a regilor. Astăzi, castelul adăposteşte Colecţia Naţională de Artă, alcătuită din ţesături-tapiserii brodate cu fire de aur, pictură, ceramică, o impresionantă colecţie de arme, precum şi Tezaurul Coroanei, ce cuprinde sabia de încoronare a regilor poloni şi o colecţie de obiecte orientale. Dintre acestea, cea mai remarcabilă este colecţia de corturi din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, una dintre cele mai bogate din lume.

Catedrala Wawelska, ridicată între 1320 şi 1390, a fost locul de încoronare al regilor Poloniei, corpul gotic al bisericii fiind înconjurat, ulterior, de 18 capele, în stilul renascentist şi baroc. Catedrala posedă cel mai mare clopot din Polonia, numit al lui “Sigismund”, cu un diametru de 2,48 metri, turnat în 1520, la comanda regelui renascentist.

joi, 15 aprilie 2010

Ana Blandiana la ,,Duminicile de poezie în teatru,, TN Craiova

Duminică, 18 aprilie, ora 11.00, Teatrul Naţional ,,Marin Sorescu,, Craiova


Şi nu doar poezie. Să nu uităm ce reprezintă Ana Blandiana pentru societatea civică românească.
,,În ultimii doi ani ai guvernarii Ceausescu, numele Anei Blandiana a fost interzis in România iar cartile ei au fost scoase din biblioteci.
În decembrie 1989 a facut parte din Consiliu Provizoriu a l Frontului Salvarii Nationale, din care a demisionat la 29 ianuarie 1990, in semn de protest fata de confiscarea revolutiei române de catre fortele antidemocratice (declararea FSN ca partid).
A fost unul dintre initiatorii Aliantei Civice ( a carei presedinte a fost intre 1991 si 2001) si a Fundatiei Academia Civica pe care o conduce.
Alaturi de Romulus Rusan initiaza si realizeaza sub egida Consiliului Europei Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighet.,,(anablandia.com)

miercuri, 14 aprilie 2010

De ce tace Nicoleta Miulescu?

De ce tace Nicoleta Miulescu, secretarul Primăriei Craiova? Semnătura sa se regăseşte pe autorizaţia de construcţie pentru care, după cum susţin procurorii în rechizitoriul înaintat instanţei, primarul Craiovei, Antonie Solomon, ar fi primit mită. Alături de primar şi secretarul Primăriei Craiova a semnat şi arhitectul-şef de atunci, Daniel Mărculescu, citat în calitate de martor în dosarul Solomon. Ambii nu au invocat presiuni din partea lui Solomon sau a altei persoane pentru a semna documentul. O întrebare firească: de ce respectivii nu sunt în boxa acuzaţilor alături de primar?

Dacă fostul arhitect-şef al Craiovei a ridicat din umeri în faţa procurorilor şi a invocat necunoaşterea situaţiei, de parcă nu ar fi fost îndeajuns să citească presa, în care chiar primarul se jura că nu va elibera autorizaţia de construcţie pentru hypermarketul lui Penescu, cealaltă persoană lezează grav bunul-simţ public. O simplă lectura a rechizitoriului pune sub semnul întrebării cel puţin probitatea morală (celelalte aspecte juridice urmând a le stabili tot procurorii) a Nicoletei Miulescu, care se plasează dincolo de interesul public în raport nu doar cu subordonaţii din instituţia pe care o reprezintă, ci şi cu cetăţenii Craiovei. Este adevărat că secretarul Primăriei nu are calitatea de ales prin vot direct de către cetăţeni, însă raporturile sale atât cu consilierii locali, cât şi cu contribuabilii implică nu doar probitate profesională, ci şi o prestaţie publică onorabilă. Oricine a aflat că Nicoleta Miulescu s-a folosit de un certificat medical pentru a nu se supune testului poligraf înţelege că aceasta şi-a pierdut ambele calităţi amintite anterior. Din paginile 68 şi 69 ale rechizitoriului aflăm că procurorii susţin că, iniţial, Miulescu a acceptat, formal, să se supună unui test la detectorul de minciuni, pentru ca a doua zi să aducă un certificat medical din care reiese, surprinzător, că nu poate face respectivul test. În ciuda acestei “abilităţi juridice”, oricine îşi poate da seama de cinstea “doamnei de fier” din Primăria Craiova. Brusc, imediat după ce a explodat cazul Solomon şi au descins în Craiova procurorii de la DNA Piteşti, şi-a căutat de sănătate şi secretarul Primăriei, intrând într-un concediu medical...

Cea care îşi impune mai de fiecare dată autoritatea prin ridicarea tonului şi remarci deplasate la adresa consilierilor locali, protejată de primar, recurge acum la tertipuri discutabile şi aruncă, prin astfel de gesturi, o umbră asupra instituţiei pe care o reprezintă încă. Iată un fragment mai mult decât elocvent din rechizitoriu: “Martora N. M., secretarul Primăriei Municipiului Craiova, cea care a semnat şi autorizaţia de construcţie a H. P., deşi a acceptat testarea, în vederea detectării comportamentului simulat, este indubitabil faptul că a fost o acceptare formală, deoarece a doua zi după ce a acceptat şi urma să fie supusă testării a prezentat un certificat medical întocmit în preziua testării, din care rezultau afecţiuni care împiedicau efectuarea testării psihologice.” O atitudine duplicitară, jenantă, care mă scuteşte de alte comentarii la adresa unui funcţionar plătit şi din impozitele pe care le plătesc. Aşadar, de ce tace Nicoleta Miulescu, cea care a semnat alături de primar. Guralivă, aşa cum o ştie o lume întreagă, mai că ne-am fi aşteptat să protesteze alături de salariaţii Primăriei Craiova sau să facă necesarele declaraţii aşteptate de opinia publică. Este adevărat, nu ne-am aşteptat să demisioneze din funcţie după acest scandal, însă ar fi fost un gest de onoare, unul “bărbătesc”, după cum ştiu că-i place să i se spună. Nu a fost cazul…

luni, 12 aprilie 2010

Cine plăteşte pentru susţinerea lui Gutău?

Condamnarea lui Mircia Gutău pentru corupţie şi încarcerarea sa au ras câteva miliarde de lei din buzunarele contribuabililor, bani necesari organizării de alegeri anticipate pentru funcţia de primar al Municipiului Râmnicu Vâlcea. Cine mai ştie câte găuri în bugetul local o mai fi lăsat fostul primar? Doar procurorii vor stabili... Alte dosarele grele sunt întocmite pe numele lui Gutău (în cel despre locurile de joacă este scandalos de clar modul de operare!). În urmă cu mai bine de un an, stârnind mânia unui cor de aplaudaci ai fostului primar din Râmnci Vâlcea, am riscat o previziune sumbră pentru viitorul său. S-a confirmat în proporţie de sută la sută ceea ce am prezis că se va întâmpla.

Oricât au încercat unii să minimalizeze sau să deturneze sensul celor scrise de mine, adevărul a ieşit la suprafaţă. Iată ce scriam despre Gutău, cel care savura recâştigarea funcţiei de primar, încă din primul tur, cu un scor incredibil de mare: „Scump mai costă naivitatea de a-l realege pe un individ ţinut luni în şir în arest şi judecat în două dosare grele! Poate că va fi chiar nevoie de alegeri anticipate, pe care nu Gutău le va suporta din buzunarul său. Chiar dacă suntem obligaţi să-l considerăm pe Gutău nevinovat din punct de vedere juridic, nefiind condamnat definitiv, nu putem să ignorăm murdărirea imaginii Râmnicului de un politician cu tupeu, care nu demisionează pentru a se pune la dispoziţia justiţiei, ci se cramponează de putere. Cu atât mai mult riscă el şi, mai ales, cei din PD-L, care-l susţin în ciuda numeroaselor dovezi de corupţie. Cine va suporta costul politic al eventualei condamnări a lui Gutău?” (12 februarie 2009) Limpede, nu? Parcă pentru a le face în ciudă pupincuriştilor de serviciu, care păreau vexaţi că le spune cineva adevărul din ograda lor, condamnarea lui Gutău şi vacantarea funcţiei de primar se înscriu perfect în scenariul imaginat de mine cu mai bine de un an în urmă. Sper, din toată inima, ca iresponsabilii din PDL, care l-au susţinut până în pânzele albe pe primarul corupt, să plătească preţul politic.

Din bun-simţ şi din respect pentru râmniceni, PDL nici nu ar fi trebuit să desemneze un candidat la primărie. Ar fi fost un semn de normalitate şi de revenire la responsabilitate politică. La o adică, de ce să-ţi asumi concuderea unei intituţii când există atâte suspiciuni legate de tentaţia de a a scunde anumite probe şi de a influenţa martori cheie în viitoarele dosare de corupţie din Primaria Râmnicu Vâlcea. Nu s-a întâmplat aşa, ba chiar s-a recurs la o desemnare total nefericită. Sunt convins că am dreptate şi de această dată, sperând în luciditatea electoratului chemat prematur la urne, şi sunt dispus să primesc încă un val de înjurături din partea armatei de postaci portocalii.

Un articol mizerabil: victima poartă vina călăului, cu ajutorul ,,jurnalistului,,...

Am citit, cu scârbă, un articol publicat în presa craioveană de un coleg de breaslă... Am fost coleg cu el şi nu credeam că va ajunge până aici. Am subliniat câtva pasaje tendenţioase, care nu pot fi acoperite de justificări rezonabile. Cred că este limpede că intenţia sa este alta decât a informa publicul. Oricum, mai observ că medicii de la IML ţin cont, înainte de a scrie concluziile raportului, de relatările martorilor şi de ceea ce au auzit pe la radio că i s-a întmplat decedatului...

,,Misterul morţii lui Pavel Rentea
Medicii legişti de la IML Craiova încearcă să stabilească dacă bunicul care a decedat după ce a fost bătut pentru că traversa prea încet pe trecerea de pietoni a suferit infarctul fatal înainte sau după conflictul cu şoferul-agresor.

Gigi Cosmin Drăgan a fost arestat. Va rămâne încă patru săptămâni în spatele gratiilor. Instanţele doljene au admis cererea procurorilor de la Parchetul Tribunalului Dolj privind arestarea preventivă a învinuitului pentru ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice. Mai rămâne însă de lămurit acuzaţia de lovituri cauzatoare de moarte.

Cauza infarctului

Cheia rezolvării principalului cap de acuzare din acest dosar ţine de răspunsul pe care trebuie să-l dea medicii legişti de la Institutul de Medicină Legală Craiova la o dublă întrebare: care a fost etiologia infarctului care i-a provocat decesul lui Pavel Rentea şi în ce moment s-a produs infarctul?
Practic, infarctul miocardic reprezintă o insuficienţă de vascularizare a inimii. În momentul în care celulele cardiace nu mai primesc oxigen, începe un proces de necroză a ţesutului, pe care legiştii încearcă să-l cuantifice, pentru a stabili în jurul cărei ore s-a produs infarctul. Determinarea acestui moment pare să fie deosebit de dificilă şi din cauza faptului că Pavel Rentea mai suferise un infarct (ale cărui cicatrice de proporţii au fost descoperite de legişti la autopsie) şi, în plus, suferea de ateroscleroză. Practic, potrivit legiştilor de la IML Craiova, fluxul de sânge la nivelul inimii era la limită, orice mic efort putând să-l ducă sub această limită.
Potrivit medicilor legişti, infarctul lui Rentea putea fi provocat de una din următoarele trei cauze: loviturile primite din partea agresorului, un efort fizic puternic (cum ar fi, spre exemplu, cel făcut de victimă în momentul în care se lupta cu Drăgan) sau o emoţie puternică (precum cea produsă de enervarea în urma schimbului de replici cu şoferul).
Cea mai puţin probabilă sursă generatoare a infarctului - până în momentul de faţă - pare să fie aceea a loviturilor primite, deoarece legiştii au găsit pe corpul victimei, la autopsie, doar două mici escoriaţii (zgârieturi) în zona ochiului stâng, plăgi care, dacă Rentea ar fi trăit, nu ar fi necesitat îngrijiri medicale.
Cauze generatoare ale infarctului ar fi, cel mai probabil, lupta lui Rentea cu Drăgan sau enervarea - soldată cu o puternică ridicare a pulsului - generată de conflict.

Momentul infarctului

Legiştii sunt convinşi că implicarea într-un conflict precum cel cu Gigi Cosmin Drăgan îi putea provoca un infarct lui Pavel Rentea. Totuşi, medicii legişti vor să se lămurească în primul rând dacă infarctul a fost suferit în timpul conflictului cu şoferul de BMW şi nu mai înainte. Există martori care susţin că l-au văzut pe Pavel Rentea mergând foarte încet, cu nepoţica de mână, chiar înainte de întâlnirea cu Drăgan, ceea ce îi face pe medicii de la IML Craiova să se întrebe dacă infarctul nu a survenit cumva înainte de conflictul cu şoferul agresiv, fiind provocat de efortul fizic produs, spre exemplu, de o plimbare prea îndelungată sau de ajutarea nepoatei la deplasarea cu bicicleta. Pentru a încerca să stabilească momentul şi cauza infarctului, specialiştii IML Craiova au recoltat mai multe probe din diferite ţesuturi şi organe. Cele mai importante sunt însă cele patru probe de ţesut luate chiar din inimă, ce vor fi supuse unor investigaţii complexe la microscop.
Concluziile mult aşteptatului raport de expertiză medico-legală ar putea să rezerve şi surprize atât anchetatorilor, cât şi opiniei publice. Nu este exclus ca legiştii să spună că nu pot determina nici în urma examenelor complementare histo-patologice dacă există sau nu vreo legătură de cauzalitate - probată ştiinţific - între agresiune şi deces. Altă variantă este ca raportul de expertiză medico-legală să nu se pronunţe cu claritate asupra unei asemenea legături de cauzalitate, ci să dea mai multe variante cu privire la momentul şi etiologia infarctului. Această din urmă situaţie va adânci şi mai mult misterul în acest caz, în loc să aducă lămuriri, punându-l pe procuror într-o situaţie şi mai neclară decât în prezent.
ADRIAN DINU - GdS,,

PS: (!!! ha ha, medicii îşi pun întrebări după ce au auzit că ar fi spus martorii ?!)

sâmbătă, 10 aprilie 2010

La Parlamentul European de la Bruxelles, europarlamentarii au aplaudat «Schimbarea la faţă a Craiovei»

“Rădăcinile româneşti ale Europei” este genericul sub care, la Parlamentul European din Bruxelles, s-a desfăşurat una dintre cele mai eficiente acţiuni de promovare a valorilor româneşti şi a imaginii Craiovei, eveniment organizat, miercuri, în capitala Belgiei de către europarlamentarii Marian Jean Marinescu, vicepreşedinte al Grupului Partidului Popular European (PPE), şi Sebastian Bodu. Prezenţa numeroasă a liderilor grupurilor din Parlamentului European, a ambasadorilor acreditaţi şi, mai ales, a aproape tuturor europarlamentarilor PDL, a făcut ca Sala “Yehudi Menuhin” să fie gazda unei seri româneşti de succes. Cu sprijinul europarlamentarului Marinescu, volumul “România şi Vechea Europă” a putut fi editat de scriitorul craiovean Constantin Barbu şi lansat într-o companie selectă. Fără a face o enumerare care ar risca să fie mult prea lungă şi de a face omisiuni din neatenţie, remarcăm şi de această dată prezenţa discretă a comisarului european pentru Agricultură, Dacian Cioloş, cel care a primit entuziasmat lucrarea prezentată. În cele aproape 300 de pagini ale cărţii, autorul a selectat o serie de documente şi scrieri originale (Eminescu, Dimitrie Cantemir, Noica, Cioran, Vasile Pârvan, Şora), care demonstrează că România este vatra a ceea ce istoricii numesc Vechea Europă. Tradiţia şi vocaţia europeană a României sunt demonstrate prin voinţa de a construit o punte de legătură şi de dialog cu Europa, prin poarta deschisă de Parlamentul European şi celelalte instituţii ale Uniunii Europene.
Din nefericire, din partea municipalităţii Craiova nimeni nu a considerat oportun să participe le eveniment, însă consilierul local Dan Cherciu a făcut ca măcar o instituţie din Cetatea Băniei să fie prezentă printr-un reprezentant, mai ales că la eveniment au luat parte importanţi oameni de afaceri şi politicieni din comisiile economice ale Parlamentului European.

Revista INTERVIEW, număr special bilingv

Lansat în cadrul serii româneşti de la Parlamentul European din Bruxelles, numărului special al revistei craiovene INTERVIEW a avut ca temă “Schimbarea la faţă a Craiovei”, subiect abordat în materiale ample şi în interviuri cu personalităţi locale, precum şi în analize ale unor evoluţii ale presei confruntate cu criza economică. Pentru a asigura o circulaţie cu adevărat europeană, numărul a fost realizat într-o grafică originală şi a fost tradus integral în engleză. Filmul documentar “Schimbarea la faţă a Criovei”, realizat de jurnalistul Tiberiu Pătru, a primit aplauzele europarlamentarilor şi a fost proiectat pe întreaga durată a manifestării. Revista a avut ataşat câte un DVD, acesta conţinând filmul subtitrat în engleză. Marian Jean Marinescu a remarcat utilitatea acestui demers jurnalistic şi cultural prin care ne putem prezenta în faţa occidentalilor:

“Nu este vina celor din Occident, care nu ne-au putut cunoaşte vreme de aproape o jumătate de secol. Gândiţi-vă că majoritatea celor care conduc instituţiile europene şi fac politică la vârf în Europa Occidentală nu au învăţat la şcoală despre noi decât că eram o ţară prizonieră în spatele Cortinei de Fier. Eforturile noastre vor trebui să fie înzecite pentru a ne prezenta lucrurile autentice şi patrimoniul valoros al Românei, ca o contribuţie la edificarea unei Europe unite.”

Stolojan a dansat la concertul trupei «Amadeus»

Finalul evenimentul l-a constituit concertul formaţiei de muzică clasică “Amadeus”, îmbinarea între prezentările de carte sau dialogurile pe teme istorice şi ritmurile antrenante ale celor patru fete stârnind alte ropote de aplauze. Chiar şi Teodor Stolojan a simţit nevoia să valseze câteva minute după ce Sebastian Bodu, în rol de anfitrion, a dat startul unui concert ritmat. La finalul evenimentului, după ce a împărţit zeci de exemplare ale volumului “România şi Vechea Europă”, europarlamentarul Marinescu a remarcat faptul că felul în care Craiova a fost prezentată, prin materiale şi participanţi, este similar cu modul de promovare al marilor oraşe europene: “Craiova a fost prezentată în acelaşi fel în care o fac marile capitale europene. Un oraş în care, mai ales după ce vezi filmul documentar, ţi-ar plăcea să trăieşti!”

marți, 6 aprilie 2010

Piranha la volan

Incidentul tragic în urma căruia un bătrân şi-a pierdut viaţa după ce a fost lovit cu pumnii de un şofer a fost principala ştire de sărbători despre Craiova. Nimic nou! Dacă nu erau pumni, erau săbii sau pistoale. Celelalte amănunte despre incident nu au făcut decât să confirme faptul că şablonul folosit de fiecare dată când este vorba despre Craiova nu este chiar aşa de exagerat.

Derbedeul Cosmin Drăgan, cel care l-a lovit cu pumnii pe bătrânul decedat, a fugit de la locul faptei şi n-a dat semne că i-ar păsa de soarta aceluia pe care l-a lovit şi a decedat. Evident, procurorii au ridicat din umeri şi au motivat că l-au lăsat în libertate pentru că nu s-a stabilit o legătură de cauzalitate între infarct şi loviturile de pumn. Sincer, nici nu mă aştept să caute cineva cum s-au petrecut faptele, mai ales că purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, Magda Bădescu, s-a pronunţat deja: “Deocamdată, nu se poate stabili dacă şocul cauzat de cearta cu şoferul i-a provocat infarctul, care a dus la deces.” Păi, s-au lămurit lucrurile, dacă aproape toată lumea ştie că a fost vorba de câteva lovituri cu pumnul încasate de bătrân şi doar purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj vorbeşte de o “ceartă”, nu-i aşa?

Circumstanţele în care s-a petrecut fapta sunt de ţinut minte. Cocalarul de 1,89 metri şi 22 de ani a lovit un bătrân de 62 de ani, care-şi ţinea nepoţica de mână, pentru că acesta traversa prea încet o alee dintre blocuri. Agresiunea s-a petrecut sub ochii unui copil de şase ani! Un păcat săvârşit în Vinerea Mare! La ce i-au folosit forţa şi tinereţea acestui individ? Doar pentru a-şi revărsa furia pe un individ mai slab, că, în alte condiţii, dacă ar fi traversat strada câţiva tipi musculoşi, nu cred că temperamentul i-ar mai fi jucat feste şi ar fi aşteptat cuminte în maşină!

Să ne întrebăm oare de ce s-au înmulţit agresiunile şi de ce din ce în ce mai mulţi şoferi se comportă în trafic de parcă ar fi într-o competiţie pentru supravieţuire, ceilalţi fiind priviţi ca duşmani de moarte? Spune un sociolog: “Trăim într-o lume din ce în ce mai agresivă, pentru că populaţia e din ce în ce mai numeroasă. Este la fel ca într-un acvariu: când numărul peştilor creşte foarte mult, aceştia încep să se mănânce între ei.” Explicaţiile sociologilor nu-i mai folosesc la nimic bietului craiovean lovit animalic de masculul alpha cu BMW.

Mass-media promovează subcultura şi pseudomodele, reflectând ceea ce se întâmplă în societate: succesul este asigurat prin agresivitate şi mojicie, prin tupeu şi sfidarea legii. Modelul este cocalarul manelist, cu lanţ la gât şi maşină cu volan pe dreapta, dacă se poate şi cu antecedente penale. Nu trebuie să capeţi respect pentru realizări profesionale, ci trebuie să inspiri teamă sau admiraţie pentru că furi şi nu eşti prins. Sau, dacă se întâmplă să cazi în plasă, să ieşi cât mai repede la suprafaţă după decizii scandaloase ale justiţiei. În cele din urmă, de ce ne mai întrebăm de ce ni se întâmplă ceea ce ni se întâmplă dacă un procuror vede o simplă “ceartă”, când pe toate posturile TV era descrisă scena în care bătrânul a fost lovit cu pumnii?

PS: Arestarea bătăuşului s-a făcut mai mult după amplificarea scandalului în presă. Revolta craiovenilor împotriva pasivităţii procurorilor a atins cote periculoase. Dar, de fapt, ce probează măsura arestării preventive? Este limpede: procurorii craioveni sunt fie neprofesionişti, fie laşi!

vineri, 2 aprilie 2010

UN PAŞTE FERICIT!

Sfânta Sărbătoare a Învierii Mântuitorului nostru Iisus Christos să reverse asupra tuturor sănătate, pace, belşug şi bucurii. Fie ca lumina din noaptea sfântă să vă călăuzească pe drumul vieţii !

Fiţi mai buni, mai îngăduitori şi cu sufletul pregătit pentru a primi lumina Învierii şi prietenia celor din jur!



UN PAŞTE FERICIT!

joi, 1 aprilie 2010

Teo, îţi ţin pumnii!

Teo Trandafir candidează pentru un loc în Parlamentul României. Da, este o ştire de pus pe prima pagină, şi nu de expediat pe la rubricile mondene. Chiar dacă nu este vorba de intrarea pe scena politică a unui teoretician al doctrinelor politice sau un laureat al premiului Nobel pentru economie, pasul făcut de jurnalistă merită salutat. Evident, am înregistrat aceleaşi opinii negative din partea unora care s-au vexat că a dat presa pe politică şi nu s-ar pricepe. La o adică, de ce un ziarist nu s-ar descurca din postura de parlamentar, primar sau consilier local, dar ar fi apt un inginer, profesor sau avocat? “Uite, ne trădează şi Teo, se bagă în politică” sau “ce mai vrea şi ziarista asta, nu-i lasă pe politicieni” sunt reacţii tembele. Chiar şi cei care o susţin din simpatie sau noii săi colegi de partid nu cred că ştiu că ea a absolvit Literele, Secţia arabă - engleză. Prestaţia sa în platourile de televiziune şi succesul o recomandă mai mult decât orice altceva.

Îmi place să cred că, după ce ne-a făcut să zâmbim de atâtea ori, Teo nu ne va face de râs şi se va lua în serios în noul său rol. Sunt sigur că va câştiga alegerile pentru Colegiul 19, chiar dacă acesta face parte din sectorul 4 al capitalei, pe care agramatul Piedone l-a câştigat pentru PC.
Notorietatea şi simpatia publicului nu sunt, de cele mai multe ori, suficiente pentru a avea succes în politică. Mulţi scriitori celebri, jurnalişti, actori sau mari sportivi au fost refuzaţi de un electorat care a mers pe mâna unor anonimi, sfidând orice logică şi orice normă socială. Nu doar la noi, ci şi în democraţiile tradiţionale. Poate doar la americani lucrurile stau altfel...

Oare este mai potrivită contracandidata sa? Liliana (Chervasuc) Mincă a ieşit în evidenţă doar prin istericalele de la câteva emisiuni pe la tomberonul lui Dan Diaconescu şi prin mahalagismul pe care l-a adus în emisiunile la care era invitată. Demisă de la conducerea Loteriei Române după scandaluri repetate şi proasta imagine pe care o făcea, Mincă a fost instalată de PC la conducerea Agenţiei de Control al Exporturilor. Ce legătură o fi între loterie şi exporturi rămâne de aflat de la candidata lui Piedone, însă experienţa de dactilografă şi secretară sigur o va ajuta pe Mincă să numere voturile cu care va câştiga Teo. Orăcăielile unora că o jurnalistă se alătură portocaliilor pentru privilegii sau chestii pe care le ştiu ei din culise nu fac decât să demonstreze că, în lipsă de argumente, unii folosesc tonomatele pe post de tunuri cu salivă. Câţiva s-au repezit s-o urecheze pe Teo că-şi trădează electoratul, dar îşi scuipă-n sân că sunt forţaţi să susţină o insă vopsită strident, uşor agramată şi înzestrată cu voce de tractorist. Lupta electorală se va da între o femeie care alege să intre în politică, folosindu-şi zestrea de popularitate, şi o tabără de politruci specializaţi în şuşanele economice, utilizându-l pe Piedone (în ce manieră a făcut rost de un permis de şofer!) ca berbece pentru impunerea unei individe fără relief drept politician de mucava.