miercuri, 30 martie 2016

Încotro? O zi care ne-a schimbat felul de a fi europeni

O tragedie cumplită a lovit Belgia. Inima Europei, Bruxelles, orașul care aspiră ca titlul de Capitală a Uniunii Europene să-i fie acceptat de către fiecare cetățean de pe acest continent, a fost scufundat în teroare, sânge și lacrimi. Zeci de morți și sute de răniți într-o dimineață de marți (cât cinism să alegi o zi de mați doar pentru a face de neutilizat celebrul slogan "Dacă e marți, e Belgia") au făcut exploziile declanșate de teroriști sinucigași. Cine e vinovat că sistemul n-a putut preveni răzbunarea celulei din jurul lui Abdeslam după capturarea teroristului? De marți, aeroportul Zavestem și stația de metrou Maelbeek sunt pete negre în memoria colectivă. Au fost transformate în scena unor măceluri terifiante de către Ibrahim el Bakraoui, fratele său și complici. Abia după atentate aflăm că Turcia l-a expulzat pe terorist de două ori în timp ce autoritățile belgiene doar l-au monitorizat. Slăbiciune, eroare sau nefuncționalitate a sistemului european de securitate?


Doar o întâmplare a făcut să nu mă aflu foarte aproape de locurile în care s-au produs atentatele. Sosisem în Bruxelles doar cu o zi înainte de explozie. În dimineața fatidică de marți urma să fac deplasarea cu un grup de jurnaliști către Parlamentul European și să avem mai multe întâlniri cu oficiali ai instituțiilor europene pentru a dezvolta dialoguri pe tema valului de refugiați. Împreună cu un coleg jurnalist, intenționam să plecăm înaintea grupului și să folosim metroul, una dintre stațiile prin care urma să trecem fiind și Maelbeek. Informația despre exploziile de pe aeroport ne-a făcut să rămânem mai multe minute pentru a afla ce se întâmplase.
La scurt timp am aflat că metroul a fost următoarea țintă. Străzile din Bruxelles erau deja străbătute de zeci de mașini de poliție, pompieri, ambulanțe în timp ce din aer s-a declanșat o supraveghere susținută de elicoptere. Aflam veștile cu o repeziciune uluitoare. Sute de oameni fugeau îngroziți dintr-un aeroport fumegând, în timp ce primele imagini cu trupuri mutilate și forțele speciale interveneau în forță. M-au izbit aceste imagini nu atât prin duritate, din cauză că nu era prima dată când vedeam corpuri ciopârțite de bombe, ci rapiditatea cu care au fost făcute publice. Era total diferit de ceea ce se petrecuse la Paris. De acolo nu au ieșit în public imagini cu trupuri ciuruite sau cu atentatorii care se aruncau în aer, în timp ce...

Vă invit să citiți textul integral pe JURNAL ROMÂNESC

 

vineri, 18 martie 2016

Un poem, tuturor celor care sarbatoresc Ziua Mondiala a Poeziei

Pentru voi toti, prieteni, de Ziua Mondiala a Poeziei (21 martie), cand nu ne vom putea intalni sa citim dar vom fi impreuna, oriunde ne vom gasi, aceste poezii din revista Timpul. In mod special, un poem tuturor celor care sarbatoresc acesta zi speciala prin dragoste, prin citit si prin efortul de a asculta emotiile poetilor.


Biografii sterpe, iubiri pe sfert

a plecat cu bucata sa de aur spre orașul bogat
să vezi marginile gropilor recent săpate
nu poți fi decât un nătărău altfel
salvat iarăși de iepurele uriaș
bun doar pentru o șaorma cu varză
cu de toate ne-ar putea completa inginerul de sunet
cel care adună forța vântului și ne cere să ascultăm
tăcuți
până ne dă sângele pe nas

chirciți de după perdele sfâșiate dimineața

câteva imagini sfărâmate din seara trecută am fost împreună
am rămas singuri și goi
în mijlocul drumului ca iepurii speriați de prea multă dragoste
de impetuosul sentiment al iubirii

miros de carne tânără dinspre tarabe

praf și pulbere pe biografia stearpă
urme adânci pe ziduri
bine gândit îți spui
o bucată de carne în formă de inimă nu-i totuși o inimă
pe grupuri ne-au ordonat iubiți
ritmic
faceți dragoste din ce în ce mai mulți
asta ne va folosi la ceva
aventura ne va fi de folos

tresar de sub o blană de iepure uriaș

miercuri, 9 martie 2016

Despre lucrurile care ne unesc

Imi place sa cred ca oamenii au nevoie de dialog, de a cunoaste lucruri frumoase despre ceilalti pentru a se intelege pe sine, pentru a forma o comunitate care impartaseste idei, aspiratii si proiecte comune.
Am creat o pagina speciala pe Facebook pentru activitatea mea ca scriitor, separat de "profil". Mi-a sugerat asta un prieten si observ dupa primele reactii ca a fost o idee buna. Asadar, mai multe despre mine, cartile, articolele si poeziile mele gasiti cu un simplu click pe Mihai Firica scriitor.


Scrisul este o vocatie, un fel de a fi, de a ma impartasi celor din jur. Prin carti, lumea s-a salvat, s-a apropiat de absolut prin visare si credinta.