Încotro? O zi care ne-a schimbat felul de a fi europeni

O tragedie cumplită a lovit Belgia. Inima Europei, Bruxelles, orașul care aspiră ca titlul de Capitală a Uniunii Europene să-i fie acceptat de către fiecare cetățean de pe acest continent, a fost scufundat în teroare, sânge și lacrimi. Zeci de morți și sute de răniți într-o dimineață de marți (cât cinism să alegi o zi de mați doar pentru a face de neutilizat celebrul slogan "Dacă e marți, e Belgia") au făcut exploziile declanșate de teroriști sinucigași. Cine e vinovat că sistemul n-a putut preveni răzbunarea celulei din jurul lui Abdeslam după capturarea teroristului? De marți, aeroportul Zavestem și stația de metrou Maelbeek sunt pete negre în memoria colectivă. Au fost transformate în scena unor măceluri terifiante de către Ibrahim el Bakraoui, fratele său și complici. Abia după atentate aflăm că Turcia l-a expulzat pe terorist de două ori în timp ce autoritățile belgiene doar l-au monitorizat. Slăbiciune, eroare sau nefuncționalitate a sistemului european de securitate?

Doar o întâmplare a făcut să nu mă aflu foarte aproape de locurile în care s-au produs atentatele. Sosisem în Bruxelles doar cu o zi înainte de explozie. În dimineața fatidică de marți urma să fac deplasarea cu un grup de jurnaliști către Parlamentul European și să avem mai multe întâlniri cu oficiali ai instituțiilor europene pentru a dezvolta dialoguri pe tema valului de refugiați. Împreună cu un coleg jurnalist, intenționam să plecăm înaintea grupului și să folosim metroul, una dintre stațiile prin care urma să trecem fiind și Maelbeek. Informația despre exploziile de pe aeroport ne-a făcut să rămânem mai multe minute pentru a afla ce se întâmplase.
La scurt timp am aflat că metroul a fost următoarea țintă. Străzile din Bruxelles erau deja străbătute de zeci de mașini de poliție, pompieri, ambulanțe în timp ce din aer s-a declanșat o supraveghere susținută de elicoptere. Aflam veștile cu o repeziciune uluitoare. Sute de oameni fugeau îngroziți dintr-un aeroport fumegând, în timp ce primele imagini cu trupuri mutilate și forțele speciale interveneau în forță. M-au izbit aceste imagini nu atât prin duritate, din cauză că nu era prima dată când vedeam corpuri ciopârțite de bombe, ci rapiditatea cu care au fost făcute publice. Era total diferit de ceea ce se petrecuse la Paris. De acolo nu au ieșit în public imagini cu trupuri ciuruite sau cu atentatorii care se aruncau în aer, în timp ce...

Vă invit să citiți textul integral pe JURNAL ROMÂNESC