joi, 30 decembrie 2010

«Ziua infamiei» la români - 30 decembrie 1947

Comemorarea republicii impuse cu ajutorul tancurilor Armatei Roşii

30 decembrie 1947 rămâne, pentru cei mai mulţi dintre români, o adevărată zi a infamiei, reprezentând data la care puterea comunistă de atunci, sprijinită direct de Armata Roşie de ocupaţie, a dat o lovitură de stat şi a instaurat un regim republican dictatorial.

Majestatea Sa Regele Mihai şi Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta a României

Vreme de mai bine de patru decenii de dictatură comunistă şi încă două decenii de rătăcire prin tranziţie, sfârşitul fiecărui an aduce nu doar bucuria sărbătorilor de iarnă, ci şi amărăciunea comemorării republicii. Nu este o simplă ironie menită a atrage atenţia asupra unui fapt istoric trist, care a deturnat România de la istoria sa firească, întrerupând brutal tradiţia şi rostul instituţiei monarhice, ci şi un semn de întrebare pentru cei care astăzi ignoră necesitatea reaşezării în matca firească. Regele Mihai a rămas un simbol, în ciuda minciunilor utilizate sistematic, a încercărilor eşuate de a compromite toate elementele care aminteau de regimul monarhic, ba chiar de încercările brutale de intimidare a celor care susţin adevărul istoric.

Puterea comunistă nu a reuşit să-i împiedice pe români să-şi respecte Regele chiar şi când Majestatea Sa se afla în exilul forţat, aşa cum nu au avut succes nici urmaşii acestora de după 1989, primii ani de democraţie post-decembristă fiind marcaţi de repetatele încercări ale noii puteri de a-i refuza dreptul legitim de a reveni în ţară. Timpul a lucrat în favoarea Regelui şi a Casei Regale. În prezent, nimeni nu-şi mai poate imagina că Regele Mihai poate fi ţinut departe de ţara în care a revenit şi, după atâţia ani în care proprietatea privată a fost călcată în picioare, drepturile Majestăţii Sale de cetăţean român mai pot fi nesocotite. Din nefericire, prea mulţi dintre politicienii de astăzi nu-şi asumă proiectul restauraţiei.

Istoria unei zile ruşinoase

Numeroşi reprezentanţi ai societăţii civile, membri ai exilului românesc, intelectuali veritabili, printre care istorici de renume şi specialişti în drept, au atras atenţia că România îşi poate recupera adevăratul loc în Europa doar prin recuperarea istoriei nefalsificate. Într-un apel lansat public şi adresat autorităţilor, aceştia susţineau necesitatea unei decizii prin care monarhia să-şi reintre în drepturi.
Adevărata istorie era prezentată succint şi, pentru a oferi cititorului posibilitatea de a cântări, lăsăm textul să vorbească de la sine: “În ziua de 30 decembrie 1947, Palatul Elisabeta a fost înconjurat de unităţi militare fidele comuniştilor, iar Garda Regală a fost dezarmată. Petru Groza şi Gh. Gheorghiu - Dej l-au silit pe Majestatea Sa Regele Mihai I să abdice, şantajându-l cu executarea a peste 1.000 de studenţi anticomunişti, ţinuţi sub arest. Sub ameninţarea anihilării fizice, Regele a semnat documentul de abdicare, pentru Sine şi urmaşii Săi. Prin faptul că abdicarea s-a făcut sub presiunea şantajului, actul este lovit de nulitate. În plus, comuniştii au nesocotit faptul că Regele nu putea acţiona decât în nume propriu, şi nicidecum pentru instituţia Monarhiei ca atare. Aşadar, convingerea că prin semnătura smulsă Regelui s-a abolit implicit şi Monarhia a fost complet aberantă. În şedinţa Adunării Deputaţilor, convocată în grabă după abdicare, ar fi urmat ca aceasta să fie confirmată, prin adoptarea Legii nr. 363, care proclama Republica Populară Română şi abroga Constituţia din 1923. La acea şedinţă nu s-a atins cvorumul necesar pentru asemenea decizii, doar 60 de deputaţi fiind prezenţi.
Aşadar, abolirea Monarhiei nu a fost niciodată aprobată de Parlamentul României. Mai mult, modificarea formei de guvernământ ar fi trebuit să fie confirmată de majoritatea populaţiei ţării, printr-un referendum. Aşa cum Regele Carol I fusese adus pe tronul României în urma unui plebiscit la care obţinuse o covârşitoare majoritate favorabilă, tot aşa şi abolirea Monarhiei ar fi trebuit să fie confirmată printr-un referendum. În deceniile care au urmat, nu s-a ţinut cont de faptul că Monarhia nu fusese, de fapt, abolită de drept şi că peste Regatul României nu se putea suprapune altă formă de stat, oricare ar fi fost ea.
În concluzie, din punct de vedere pur juridic, Monarhia nefiind abolită realmente, România este până în ziua de azi un Regat, iar Majestatea Sa Regele Mihai I este Suveranul de drept al acestei ţări.”

Nevoia de curaj şi luciditate

Astfel de atitudini sunt asumate din ce în ce mai des atât individual, cât şi colectiv, prin apeluri şi organizări de evenimente care să conducă la un deznodământ firesc. Mişcările promonarhiste susţin necesitatea restauraţiei şi redefinirea instituţională a României, mai ales în contextul integrării în Uniunea Europeană şi al sincronizării cu numeroasele democraţii consolidate prin aportul caselor regale. Nu este întâmplător că societăţile în care modernitatea şi tradiţia se împletesc armonios, oferind stabilitate democratică şi prosperitate economică, au drept şefi de stat monarhi, lucru de necontestat în spaţiul european din care România face parte şi din punct de vedere instituţional. Familia Regală a României poate oferi stabilitatea, recunoaşterea internaţională şi garanţia unui stat responsabil faţă de cetăţean însă depinde de fiecare român în parte ca opţiunea pentru viitor să capete forma instituţională a monarhiei.

duminică, 26 decembrie 2010

Sfântul Întâi Mucenic şi Arhidiacon Ştefan - tuturor celor sărbătoriţi, un gând curat şi LA MULŢI ANI!


Greu este astăzi a crede că cineva este gata a muri pentru Hristos. Greu este astăzi a crede că cineva poate într-adevăr să vadă Împăraţia lui Dumnezeu în clipa în care se săvârşeşte din viaţă.


Sfântul Ştefan a putut vedea pe Dumnezeu încă viu fiind şi a fost capabil să moară ucis cu pietre doar pentru că mărturisea pe Hristos împotriva tuturor opreliştilor şi vocilor care spuneau contrariul.

"Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stînd de-a dreapta lui Dumnezeu."

Sfânta Scriptură ne spune că Ştefan este întaiul mucenic al lui Hristos. Uciderea sa cu pietre a reprezentat începutul lungului şir de suferinţe trupeşti la care au fost supuşi creştinii în veacurile ce au urmat.

În Faptele Sfinţilor Apostoli (VI, 1-15; VII) ni se spune despre alegerea lui Ştefan şi a altor 6 diaconi.

"Şi a placut cuvântul înaintea întregii mulţimi, şi au ales pe Ştefan,

bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt, şi pe Filip, şi pe Prohor, şi

pe Nicanor, şi pe Timon, şi pe Parmena, şi pe Nicolae, prozelit din

Antiohia." (Faptele Sfintilor Apostoli, VI, 5)
Diaconia este prima treaptă a preoţiei. Iniţial diaconii slujeau la masa credincioşilor pentru ca mai târziu să devină ajutorul preoţilor în biserică.

În capitoulul VII este prezentată pe larg toată seria de acţiuni care duc la uciderea cu pietre – lapidarea – a Sfântului Ştefan.

"Şi scoţându-l afară din cetate, îl bateau cu pietre. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul.
Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!

Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicând acestea, a murit." (Faptele Şfintilor Apostoli, VI, 58-60).
De unde provine prenumele Ştefan? -În greacă Stephanos Στέφανος inseamna "coroană" sau "cunună de lauri".

27 DEC. - TUTUROR CELOR SĂRBĂTORIŢI LE UREZ LA MULŢI ANI! MI SE UMPLE INIMA DE BUCURIE CĂ ÎN RÂNDUL CREŞTINILOR CARE POARTĂ NUMELE ACESTUI SFÂNT SE AFLĂ ŞI FIUL MEU, ŞTEFAN ALEXANDRU !

vineri, 24 decembrie 2010

Mesajul Majestății Sale Regelui Mihai I de Crăciun 2010

Români,


Pentru câteva minute, vă spun bun găsit din liniștea căminului nostru de la Săvârșin. Am trecut cu toții printr-un an greu, cu destule suferințe și nemulțumiri. Dar, în viața multora dintre noi au existat și motive de bucurie și speranță.

Felicit pe cei care au reușit performanțe economice, mai ales micii întreprinzători și companiile mijlocii. Felicit pe tineri și pe profesorii din universități, licee și școli, care au continuat munca lor importantă, în ciuda greutăților. Felicitări celor din agricultură, care au reușit să meargă mai departe, deși rămași fără resurse și încurajare. Felicit funcționarii publici, diplomații, militarii, oamenii de artă, pentru stăruința lor de a-și face datoria, deși puternic încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional.
Sunt mâhnit pentru toate momentele prin care mamele, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă.
România are nevoie de infrastructură și de instituții respectate. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Școala este o piatră de temelie a societății. Universitățile răspund administrativ față de guvernare, dar au nevoie să fie libere din punct de vedere organizatoric și științific.
Regina și cu mine, alături de Familia noastră, am mers în orașele și comunele țării, încurajând profesii, inițiative, organizații și instituții. Am făcut în anul care se încheie multe vizite internaționale, în care am susținut interesele fundamentale ale României.
Suntem cu gândul la militarii români din teatrele de operații. Sunt mândru de sutele de mii de români aflați la lucru în străinătate, pentru o viață mai bună și mai demnă. Ei ajută mult familiile lor și România.
Toate guvernele europene au acum greutăți. Criza economică obligă la măsuri impopulare. Totuși, există multe feluri de a micșora asprimea consecințelor pentru populație. 2011 va fi poate ceva mai bun, dar vor exista dificultăți, drept pentru care țara trebuie să fie protejată.
Sper ca anul viitor să aducă respect și etică în instituții, simț al datoriei și altruism în viața publică. Valorile și competența ar trebui să fie criteriile noastre. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor publice și în regulile lor!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Mihai R

Mesaj preluat de pe blogul ASR Principele Radu


Bunul Dumnezeu să ocrotească România şi pe Majestatea Sa Regele! Urări şi gânduri frumoase pentru Familia Regală şi tuturor creştinilor!
Crăciun Fericit!

Mihai Firică

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Cu maestrul Dan Puric - "Despre REGĂSIRE"

Maestrul Dan Puric a avut generozitatea de a-mi acorda un interviu care va fi difuzat luni (20 decembrie 2010), ora 18.00, la Oltenia 3TV Craiova. Despre REGĂSIRE...

Aşa cum m-am angajat în faţa telespectatorilor, încerc să aduc oameni cu adevărat valoroşi în cadrul emisiunii PE MÂINILE CUI ?!, cu care voi dialoga despre subiecte cu adevărat importante.

Regăsirea adevăratei identăţi şi a valorilor generate de Monarhia Românească sunt lucruri despre care Dan Puric vorbeşte pentru toţi cei care mai cred că nu este totul pierdut, că puterea credinţei învinge ticăloşia birtaşilor şi că demnitatea ne poate reda calea de la care am fost forţaţi să ne abatem.

Am realizat interviul chiar în cabina sa de la Teatrul Naţional din Bucureşti. Trebuie să-i mulţumesc colegului şi prietenului Ionuţ Şerban pentru filmarea extraordinară realizată, reuşind să arate că nu este cu nimic mai prejos decât mânuitori ai camerei de filmat de oriunde. Le mulţumesc şi prietenilor preot Marcel Selişte Răduţ şi Gheorghe Duduială care vor fi alături de mine după difuzarea în premieră a interviului cu maestrul Puric.

Cei care nu pot urmări la TV emisiunea le pot spune că, în curând, voi multiplica în multe exemplare DVD-ul (foto: grafica DVD-ului) conţinînd înregistrarea. În plus, intreviul va fi disponibil şi pe youtube !

Acest interviu vă rog să-l consideraţi un cadou, un zâmbet şi un gând frumos prilejuit şi de Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului Iisus Cristos, pe care vi le dăruiesc împreună cu maestrul Dan Puric.

Mihai Firică

INTERVIUL INTEGRAL PE YOUTUBE

vineri, 10 decembrie 2010

Minciunile lui Ion Iliescu

Ion Iliescu vorbeşte despre ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989 cu o detaşare care nu are cum să nu te pună pe gânduri. Nu fac nicio referire la vârsta sa respectabilă - singurul element care a mai rămas astfel când se face referire la respectivul personaj -, ci la necesara jenă când vine vorba de provocarea unor tragedii în numeroase familii de români.


La Craiova, în cadrul unui simpozion croit parcă tocmai pentru a-l reşapa pe venerabilul bolşevic, acesta a mai adăugat un lucru stupid la avalanşa de declaraţii menite a-i rezerva (iluzie deşartă!) un loc rezonabil în istorie: “(…) unii spun că cică revoluţia s-a terminat la ora 12, când a plecat Nicolae Ceauşescu. Total fals. Păi ăla abia a fost momentul declanşator al Revoluţiei din 1989 (…)” Nimic mai fals decât o astfel de aserţiune pe care nu mă feresc s-o clasific drept minciună ordinară.

Adică, după gândirea reducţionistă a lui Iliescu, protestele de la Timişoara nu fac parte din ceea ce ne-am obişnuit să denumim drept “Revoluţia română”, ci dintr-un scenariu ceauşist, al provocărilor de sorginte externă. Nici protestele bucureştenilor din noaptea de 21 spre 22 decembrie nu fac parte din filmul lui Iliescu, ci au fost simple întâmplări care pot fi consemnate drept secundare. Doar că atunci au fost ucişi foarte mulţi protestatari de către cei împotriva cărora niciun disident bolşevic nu a avut vreo intenţie să se opună. Oare de ce consideră fostul şef al statului că evenimentele revoluţionare încep abia după fuga din clădirea fostului Comitet Central al PCR? Răspunsul arată că “liber-cugetătorul care bate orice record la făcut cruci” se legitimează pe sine abia prin apariţia la TVR Liberă, moment în care Ceauşeştii erau fugăriţi în apropiere de Târgovişte.

Minciunile fostului preşedinte sunt aidoma ţesăturii păianjenului care îşi aşteaptă liniştit prada. Meşteşugite, ticluite îndelung, după metode învăţate în tinereţea moscovită, ticăloşiile debitate nu fac altceva decât să se ridice aidoma unui munte de gunoaie pe mormintele celor ucişi în urmă cu 20 de ani. Să ne întrebăm ce ar fi fost acum Ion Iliescu dacă nu apărea la TVR chiar în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989? El, Silviu Brucan şi Nicolae Militaru au apărut în faţa românilor drept nişte înţelepţi candizi, care luptaseră cu Ceauşescu spre binele românilor, nu-i aşa? Cocoţaţi pe tribuna publică fără niciun drept moral, respectivii au blocat orice posibilitate de a se adresa unui public larg celor care într-adevăr doreau o schimbare radicală.

Chiar în primul discurs la televiziunea publică, Iliescu vorbea de o întinare a idealurilor socialiste. Bietul de el, nici nu-şi dădea seama că scenariul doborârii lui Ceauşescu şi de rotire a cadrelor PCR luase o altă turnură tocmai prin sacrificiul celor care credeau că revolta anticomunistă avea să învingă. Din păcate, scorul era favorabil la pauză, că la final au venit băieţii instruiţi ai lui Iliescu şi au confiscat totul. Chiar şi iluzia că putem să respirăm liber într-o ţară care pare pe veci blestemată prin a fi condusă de comunişti şi de urmaşii lor deghizaţi.

luni, 6 decembrie 2010

Conf. univ. dr. Radu Buziernescu, manager Professional Consulting: “România a căzut atât de jos încât orice pas greşit poate însemna prăbuşirea”


Mihai Firică: Cât de mult consideraţi că a afectat criza zona Olteniei şi în special Craiova?
Radu Buziernescu: Cu excepţia Chinei şi a altor câteva ţări, criza a afectat toate statele lumii, pe unele mai mult, pe altele care au luat măsuri corecte anticriză, mai puţin. Din păcate România a fost grav afectată, iar zona Olteniei şi oraşul nostru au resimţit din plin efectele crizei economice şi financiare. În Craiova, în ultimii doi ani, sute de firme au fost radiate, alte sute au intrat în faliment sau reorganizare judiciară, mii de oameni şi-au pierdut locul de muncă, iar nivelul de trai a scăzut simţitor.

M.F.: În ce proporţie au fost utilizate resursele locale şi regionale pentru atenuarea efectelor recesiunii economice?
R.B.: Resursele locale şi regionale au un rol mai puţin important în atenuarea efectelor unei recesiuni economice. Cel mai important rol ar trebui să îl aibă statul, care prin măsurile luate de guvern ar trebui să reducă efectele crizei. Din păcate însă, la noi, guvernul în loc să ia măsuri urgente de revigorare a economiei şi de încurajare a investiţiilor, a preferat cea mai simplistă măsură, şi anume de a creşte TVA-ul de la 19% la 24% şi de a înăsprire a fiscalităţii. Pe termen scurt măsura şi-a atins scopul, majorarea TVA şi a accizelor au fost principalele motoare ale creşterii veniturilor statului pe ultimele trei luni, în timp ce încasările din impozitul pe profit şi venit au scăzut simţitor; însă, o economie sănătoasă se bazează pe venituri din profituri şi muncă şi mai puţin din consum, care poate fi dereglat în cazul unei crize. Majorarea TVA-ului a dus imediat la creşterea galopantă a inflaţiei spre 8% şi la o majorare inevitabilă a preţurilor.

O măsură elementară, pe care ar fi trebuit să o ia guvernul pentru a da un imbold revenirii economiei, era să reducă arieratele până la eliminare, să ramburseze datoriile de trei miliarde de euro către mediul de afaceri si să injecteze în acest mod bani pe piaţă. (să nu uităm că statul s-a împrumutat de 20 miliarde de euro din care cea mai mare parte i-a aruncat pe salarii şi dobânzi). O astfel de măsură ar fi dezgheţat imediat economia şi ar fi rezolvat şi problema credibilităţii faţă de investitorii străini care au de recuperat bani din România.

În astfel de momente de criză guvernul ar trebui să ia măsuri urgente pentru creşterea ratei de absorbţie a fondurilor de coeziune care este doar de 10%, practic, suntem singurul stat din UE, care a aderat după anul 2004, aflat în poziţia de plătitor net, cu un sold negativ de 500 milioane euro în perioada 2007-2009. Din păcate, la noi, statul nu asigură nici măcar finanţarea minimă necesară absorbţiei fondurilor europene.

Revenind la întrebarea dumneavoastră privind utilizarea resurselor locale şi regionale în atenuarea efectelor crizei, trebuie notat totuşi că, atât Consiliul Judeţean Dolj, cât şi Primăria Craiova, în plină criză au făcut eforturi deosebite şi au atras numeroase fonduri băneşti în derularea unor investiţii importante pentru zonă. Consiliul Judeţean Dolj a modernizat drumuri judeţene, spitale, dispensare, instituţii de cultură, la fel ca şi Primăria Craiova care a atras numeroase investiţii de zeci de milioane de euro  pentru oraş.

M.F.: Cum credeţi că va arăta România (şi, implicit, Oltenia) după depăşirea crizei?
R.B.: Deşi cea mai mare parte din statele UE dau semne evidente de ieşire din criza şi de o uşoară creştere economică, Germania deja a declarat oficial ieşirea din criză, ţara noastră se confruntă cu serioase probleme economice, financiare, sociale şi din păcate politice.
România a căzut atât de jos încât orice pas greşit pe care îl mai face poate însemna prăbuşirea. Singura ei şansă este să se ridice prin măsuri urgente de revigorare a economiei şi de sprijinire a mediului de afaceri. Deja din vara acestui an, am observat la o bună parte din firmele din zonă, care au activitate în anumite domenii o oprire din cădere şi chiar o uşoară creştere. Din păcate, lipsa măsurilor adecvate anticriză, eternele lupte politice şi venirea iernii frânează optimismul oamenilor de afaceri care trebuie să ia masuri dure şi să muncească dublu în această perioadă ca să reziste. Sper ca după criză, din vara anului viitor să avem un mediu de afaceri mai sănătos şi mai curat, cu firme întărite şi călite. Sper ca din aceasta criza să fi învăţat toţi din propriile greşeli: şi statul şi băncile, şi mediul de afaceri şi populaţia.

M.F.: Care vor fi modificările majore, produse de criză, în domeniul pe care-l reprezentaţi?
R.B.: Domeniul în care activez eu este fiscalitatea. Dacă până acum fiscalitatea din ţara noastră era lipsită de predictibilitate, legislaţia fiscală este haotică, criza a bulversat-o şi mai mult, astfel încât investitorii autohtoni dar mai ales cei străini, sunt derutaţi complet. Legile sunt schimbate de la un an la altul, impozitele se modifică şi de mai multe ori pe an, birocraţia şi corupţia proliferează. România a ajuns una dintre ţările cu o fiscalitate excesivă, cu un TVA de 24%, aproape de maximul admis, cu contribuţii sociale exorbitante de 44%, accize ridicate în devans şi taxe locale mari. Pentru un mediu de afaceri sănătos care să urnească economia este nevoie de impozite moderate, de legi clare, coerente şi stabile, de un aparat fiscal exemplar.

( Interview )

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Bruxelles in 10 imagini

Bruxelles este aidoma unei cutii cu figurine de ciocolată, aşezată sub un brad împodobit cu simplitatea necesară bunului gust, dăruită oricărui oaspete sau locuitor al său. Dantelăria albă, aşezată peste oraş de câteva zile de ninsoare, a făcut ca Bruxelles să arate parcă şi mai mult că rafinamentul se dobândeşte în mulţi ani de educaţie, muncă şi înţeleaptă cârmuire. În 10 imagini, am încercat să vă împărtăşesc bucuria celui care descoperă că basmele copilăriei pot fi retrăite!