Lecţia poloneză

Polonezii au dat lumii întregi o lecţie de demnitate. La apariţia polemicilor legate de locul înhumării cuplului prezidenţial decedat în urma accidentului aviatic de la Smolensk, mulţi locuitori ai Cracoviei au considerat că locul lui Lech Kaczyński nu este lângă regii Poloniei. Totul s-a stins printr-un compromis: trupurile au fost înmormântate în pridvorul Catedralei Wawel, iar sâmbătă şi duminică s-au desfăşurat ceremoniile funerare. În absenţa liderilor lumii, opriţi de norul de praf emanat de un vulcan din Islanda, şi dincolo de toate suspiciunile privind un anumit boicot tacit al unora care, se pare, au găsit o scuză plauzibilă pentru a nu fi martorii unui gest de frondă din partea unui popor demn şi unit în faţa unei tragedii.


Drapelul Poloniei a fluturat peste mulţimea impresionantă, care a umplut piaţa din faţa Catedralei Sfânta Maria din Cracovia, ochii întregii lumi lăcrimând pentru cele 96 de victime dispărute în urma unui accident, asupra căruia se vor face speculaţii mulţi ani. Probabil că niciodată nu vom şti cu adevărat de ce s-a întâmplat şi nici nu vom afla cum ar fi evoluat relaţiile dintre Polonia şi Rusia după ceremonia de la Katyn. De foarte multe ori, istoria nu lasă loc decât la variante oficiale, şlefuite de aparate de propagandă şi specialişti în comunicare. Repet, reacţia polonezilor a fost ca o lecţie de demnitate predată lumii întregi, prin solidaritate, decenţă şi o durere colectivă, păstrată în limitele decenţei. Nu au existat nici excesele frivole specifice latinilor, nici mustrările scrâşnite din partea unui popor încercat dur în mai multe momente ale istoriei. Cum am fi reuşit noi să ne păstrăm cumpătul şi să gestionăm un eveniment de o asemenea anvergură? Mă tem să caut cu adevărat un răspuns neechivoc.

Prefer mai degrabă să-mi reamintesc de frumuseţea Cracoviei. Un oraş ca un imens muzeu în aer liber, cu oameni parcă mai frumoşi decât în mari oraşe ale lumii, care ştiu că aparţin unui spaţiu în care s-a luptat mereu pentru libertate. Cracovienii ştiu că Polonia a rezistat în istorie prin regii săi, înmormântaţi pe Colina Wawel în Castelul Regal. Figura Papei Ioan Paul al II-lea este nelipsită în acest mare centru universitar. Dacă faci o plimbare în cea mai mare piaţă medievală din Europa, pe oricare dintre marile bulevarde străjuite de edificii monumentale sau prin cartierul evreiesc, vei înţelege de ce acest oraş atrage anual mai mult de şapte milioane de turişti.

Şi vei mai înţelege că, fără îndoială, solidaritatea şi respectul pe care cetăţenii de rând l-au arătat unor politicieni pe care i-au contestat de multe ori provin dintr-o înţelegere superioară a solidarităţii. La o adică, polonezii s-au salvat din comunism prin mişcarea iniţiată de sindicatul Solidaritatea (Solidarność), nu-i aşa?