Ţara cu viză de flotant

Nu cunosc un lucru mai stabil în această ţară decât provizoratul. Dacă vrei ca perpetuarea să atingă cu aripa sa catifelată, precum aripa unui fluture de sticlă, oameni, evenimente… lucruri, nu ai decât să spui că este “provizoriu”. De exemplu, flotanţii sunt de cursă lungă. Fie că sunt acei părinţi disperaţi, care fac orice pentru a-şi înscrie odraslele la o şcoală mai bună, fie că ne referim la alegătorii cu viză de flotant, avem de-a face strict cu proiecte de lungă durată. Aşadar, provizoriu are o cu totul cu totul altă semnificaţie când vine vorba de România. Dar câte cuvinte nu au ajuns să cântărească altfel la noi decât oriunde?

Ştiu că am fost poetic în primul paragraf al editorialului, asumându-mi ingratul rol de a provoca prin “metafore” aşezate acolo doar pentru a provoca. Nu puteam să folosesc tocmai cuvintele potrivite pentru a nu vă brutaliza printr-un limbaj uşor catalogabil drept injurios. De multe ori, din ce în ce mai des, aud în jurul meu cum oamenii îşi varsă năduful. Rând pe rând, sunt luaţi la înjurat printre dinţi, toţii aleşii, adică “provizorii”, de la preşedinte şi premier, până la primar şi liota funcţionărească. Toţi îşi doresc să scape de ei, că doar “sunt trecători”, cu mandate limitate. Să mă revolt împotriva sistemului? La ce bun? Provizoratul istoric, ca să citez titlul unei cărţi, este ceva care va trece de la sine, nu-i aşa? În jurul meu, toate revoluţiile se sting odată cu înjurătura scăpată printre dinţi, cu frică.

Să te faci frate cu Dracu este tot o chestiune provizorie. Doar până treci puntea sau până este el schimbat din funcţie şi vine alt şef. Nu ai decât să aştepţi şi să-ţi verşi năduful printre dinţi. Nu este tocmai definiţia vitejiei însă asigură supravieţuirea. Adică trebuie să fii şmecher chiar şi cu preţul rahatului înghiţit zilnic de la preşedinte şi premier, până la primar şi ceilalţi enumeraţi mai sus. “O să-i şmecherim şi trece şi asta”, că doar aşa spun cei mai mulţi. Trucuri ieftine de şmecheri care aleg doar în treacăt, sau “provizoriu” cum le place să spună, să-şi amintească de demnitate. Un popor de flotanţi, cu o ţară cu viză de flotant în Uniunea Europeană, condus de nişte chiriaşi ai istoriei.