luni, 29 martie 2010

Lecţia lui Mile Cărpenişan

Decesul lui Mile Cărpenişan a lăsat un gol imens printre jurnaliştii de război. De fapt, cred că el a fost printre cei puţini care se încadrează în această categorie elitistă, un soi de jurnalism făcut de unii care pun pasiunea mai presus decât propria siguranţă.

Mile nu a fost nici pe departe un sfânt. Nu de puţine ori mi-am exprimat rezervele faţă de relatările sale despre anumite subiecte din Timişoara şi, în general, despre felul lacrimogen al corespondenţilor de la Antena 1 de a impresiona prin mimica falsă, pătrunşi de emoţie mai ceva decât personajele despre care relatau. Aceeaşi frunte încreţită şi sprâncene ridicate precum vedeai la mai toate relatările de la “Observator”. Chiar glumeam pe seama acestui gen actoricesc, şablonard menit să impresioneze, utilizat şi de Mile, spunând că seamănă din ce în ce mai mult cu Loredana Chimoiu, un etalon al mimicii studiate şi al relatărilor panicarde. În fine, toate acestea s-au dus. În urma lui Mile Cărpenişan rămân doar acele relatări memorabile din Belgradul asediat de aviaţia americană, când un bănăţean sfida moartea şi îşi făcea meseria cu adevărat. El a schimbat imaginea jurnalistului român, dispus să rişte pentru a înfăţişa realitatea dintr-o altă perspectivă, mult apropiată de cetăţeanul simplu, aflat într-un oraş sub asediu.

Înaintea lui a fost doar Călin Mitici, un alt jurnalist dispărut prematur (august 2009), un corespondent de război cu care TVR şi-a spălat multe pete profesionale. Cei doi nu au putut fi egalaţi, în ciuda maimuţărelii lui Adelin Petrişor, un trişor ordinar când vine vorba de înfruntarea pericolelor, că acest vânător de premii a fost mai mereu o portavoce oficială, transmiţând adesea din locuri mai sigure decât Piaţa Victoriei. Ce să-i faci, unii mor din cauze ciudate, după ce scapă din zonele de conflict, alţii îşi spun jurnalişti doar pentru că relatează despre chiloţii sau blonda lui Botezatu.

La emisiunea “Acces Direct” de la Antena 1, din “eroare”, a fost utilizată fotografia unui blogger, în locul celei din care ar fi trebuit să ne zâmbească, pentru ultima dată, Mile Cărpenişan - jurnalistul prematur dispărut dintre noi. Aflu că Dan Voiculescu a fost revoltat de eroarea foştilor săi angajaţi, aflaţi acum sub papucul fiice Domniei sale, concediindu-l pe vinovat. Domnule Dan Voiculescu, ce pretenţie puteţi avea de la o emisiune de tip gunoi şi de la un realizator de două parale? Cultivi gunoi, gunoi vei avea!

Mădălin Ionescu a coborât mai jos decât Dan Diaconescu sau Capatos. Este absurdă pretenţia de a cere profesionalism de la cei care-şi imaginează că, livrând gunoi pe gustul celei mai sărace (din punct de vedere intelectual) categorii de public, poţi avea o audienţă-record! Domnule Dan Voiculescu, dacă tot vreţi să vă credem pe cuvânt când vă indignaţi de erorile salariaţilor, de ce nu scoateţi de pe post o emisiune ordinară, în care subiecte preluare din vidanja societăţii sunt utilizate pentru a face rating?

Când renunţi la un jurnalist ca Mile Cărpenişan şi investeşti în vedete siliconate sau reprofilezi “cititori de prompter” în showmeni gen Mândruţă sau Stoicescu nu faci decât să-le dai dreptate celor care s-au săturat de promiscuitatea livrată de televiziunile mogulilor şi stau cu ochii pe Animal Planet, National Geografic sau History. Măcar acolo n-au parte de vedetismele răsuflate şi de găunoşii care îşi folosesc trusturile pentru a stoarce doar profit politic.

Niciun comentariu: