Repetăm greşelile de acum 20 de ani! Nu este un semn de inteligenţă. Scenele de un incredibil prost-gust de la aşa-zisa şedinţă a CES (Consiliul Economic şi Social, adică paravanul după care se ascunde, mai nou, premierul). Replici ţâfnoase şi comportament de primate predispuse la hârjoneală în public, de puteai jura că ne-am întors în 1990, la celebrele spectacole de circ ale Consiliului Frontului Salvării Naţionale! Patroni aroganţi şi semidocţi, încolţiţi de sindicalişti vindicativi şi de reprezentanţi ai unui Guvern de incapabili corupţi. Da, este tabloul unei elite reşapate, neputincioase şi iresponsabile. Ar trebui să ne fie frică de zilele ce vor urma, dacă respectiva adunătură este chemată să scoată ţara la liman.
Dialogul surzilor s-a instaurat în absolut toate straturile societăţii. Puterile în stat nu pot să transmită decizii, premierul Boc refuză să mai apară în public, preşedintele caută ţapi ispăşitori pentru falimentul naţional, în timp ce opoziţia strigă, dar nu oferă decât aşa-zise soluţii anticriză. Liberalii vor micşorarea taxelor şi reducerea personalului din sectorul bugetar, prefăcându-se că uită că nu au luat aceste măsuri vreme de patru ani, cât s-au aflat la guvernare, ba chiar au accentuat erorile pentru care suntem obligaţi să suferim acum. Ponta şi tovarăşii săi îşi redescoperă timbrul populist, cerând alte măsuri decât tăierea pensiilor, de parcă nu partidul lor a fost cel care îşi aroga meritul creşterii sumelor pentru pensionari, în ciuda faptului că fondurile de asigurări sociale erau din ce în ce mai mici. Demagogii sunt la mare preţ. Politicienii încearcă să obţină capital de imagine din greşelile adversarilor. Din păcate, toţi actorii principali ai scenei politice - PDL, PSD şi PNL - sunt vinovaţi pentru situaţia din prezent. În mod curios, când tocmai partidele extremiste ar trebui să profite de nemulţumirile populaţiei, Vadim şi Becali tac mâlc. Dovada că aceşti băieţi vocali sunt controlaţi precum nişte roboţei pentru uzul serviciilor secrete, nu-i aşa?
Actul final: în vacarmul scenei, actorii par a-şi fi uitat replicile şi strigă doar să umple spaţiul. De undeva, din spatele ferit al cortinei, se aude un ultim îndemn salvator: Emile, mai dă-le doi lei! Dar, dacă tot este să ne întoarcem în timp, parcă am auzit replica aceasta, uşor modificată, în scena balconului, în care Nicolae Ceauşescu a dat ultima reprezentaţie cu public. Mă tem că, dacă se vor repeta scenariul de acum 20 de ani, nici cu elicopterul nu se mai putea fugi de furia mulţimii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu