Chiar şi cei mai optimişti dintre cetăţenii români îşi văd năruite speranţele. Da, avem nişte guvernanţi incapabili, de o lipsă de profesionalism nocivă. Conjunctura economică a făcut ca incapacitatea lor profesională şi lipsa de moralitate să fie scoase cu putere la suprafaţă. Într-un interviu acordat jurnaliştilor francezi, directorul FMI a spus că soluţiile sugerate au fost de impozitare a bogăţiei şi de protejare a celor vulnerabili. A fost surprins când Boc şi Băsescu i-au aşezat în faţă planul tăierilor din salariile bugetarilor, pensii, ajutoare de şomaj, burse, indemnizaţii de creştere a copiilor...
Nici trusoul pentru nou-născuţi nu va mai fi acordat şi nu se vor mai da nici sumele pentru constituirea familiilor. În schimb, nu vor fi majorate taxele pentru autoturismele de teren (m-am tot întrebat ce plăcere bolnavă au cei care se plimbă cu jeep-ul printr-un oraş aglomerat...), nici pentru jocurile de noroc sau pentru un număr mai mare de proprietăţi. Nu este o viziune socialistă sau stângistă, după cum nu cred că decizia Guvernului Boc este una de dreapta. Pur şi simplu, este vorba de principiul solidarităţii sociale, de care habar nu au nici premierul şi nici preşedintele.
Motive de optimism nu avem nici din partea opoziţiei. Vi se pare că discursul fleşcăit al lui Geoană sau cel al imberbului Ponta reprezintă o speranţă pentru cineva? Căderea Guvernului Boc şi înlocuirea cu unul alcătuit din fripturiştii PSD şi PNL nu reprezintă o alternativă. De fapt, cele trei partide s-au tot rotit pe la guvernare în ultimii 10 ani. Le putem mulţumi printre dinţi pentru că ne-au adus la faliment. Toate compromisurile politice şi hoţomăniile dregătorilor mai mici sau mai mari puşi în funcţie se răsfrâng în sărăcia de astăzi. Tot felul de directoraşi au fost instalaţi doar pentru a jefui statul şi a mai rotunji conturile şefilor de partid. În judeţe, foamea de bani publici i-a determinat pe liderii de filiale de partid să-şi trimită piţifelnicii la furat. Treceţi în revistă numele celor numiţi în funcţii de conducere în serviciile deconcentrate, cei fără o legătură directă sau profesională cu respectivele instituţii, şi aveţi lista aproape completă cu cei trimişi la furat. De fiecare dată când sunt arătaţi cu degetul, şefii politici au replica şablonardă: “Şi ceilalţi au făcut la fel, ei au făcut politizare!”
Soluţiile nu sunt nici în geanta extremistului teleghidat C. V. Tudor sau în traista ghiolbanului Becali. Sunt prea gălăgioşi pentru a fi luaţi în seamă chiar şi în situaţie de criză. Niciodată nu au venit cu soluţii adevărate. Procesele pe stadioane sau inteligenţa cultivată în saivan sunt bune doar de livrat pe OTV, nu şi celor care suferă de foame.
Cine va specula actuala situaţie din ţară? Şi în cine îşi va pune masa de nemulţumiţi restul de speranţă? Mă tem de deciziile mulţimii, mai ales când profitorii au la dispoziţie instrumente de manipulare variate. Cei mai mulţi dintre cei disperaţi nu aşteaptă programe economice, ci apariţia “salvatorului neamului”. Care va fi numele său?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu