Schimbarea stăpânilor a dus la mazilirea servitorimii de partid, unsă pe criterii politice în cele mai nepotrivite funcţii. Politizarea structurilor administrative este o plagă pentru România. În ciuda tuturor relelor ce se propagă din cauza nesăbuinţei de a numi nişte neica nimeni în posturi cu mult prea importante pentru pregătirea sau capacitatea lor de a conduce, continuăm să ne scufundăm în mocirlă.
Cei dinainte au politizat şi au practicat nepotismul cu o frenezie ce a anunţat trecerea lor în opoziţie. Omizile mediocrului Tăriceanu au fost înlocuite cu lipitori roşii şi portocalii. Nicio posibilitate de a agonisi de pe urma statului şi de a scoate profit din dregătoria ocupată nu este ratată de tagma profitorilor organizaţi în turme de prădători. Dacă-i întrebi de pregătire sau de argumentele pentru care ar fi mai potriviţi decât cei pe care-i schimbă, ridică din umeri. Uneori, când simt că sunt încolţiţi sau că nu ai suficient curaj să le baţi obrazul, devin agresivi şi-ţi sar la gât.
Democraţia mioritică este o junglă în care toate javrele râioase şi jigodiile tupeiste se cred lei. Însă menirea lor este de a acumula, de a se umfla, de a toca din banul public şi de a-şi asigura prosperitatea în dauna fraierilor majoritari. Parvenitismul este o boală ce se transmite prin partide mai repede decât gripa porcină.
Fiecare nou-numit director îşi deşartă căruţa cu neamuri şi plătitorii de şpagă în instituţia ce le-a fost pusă la dispoziţie. Când a terminat de satisfăcut toate cererile şefilor, înţelegând prin asta fie numirile acoliţilor acestora, fie răsplata financiară pentru scaunul ocupat, lipitoarea începe să-şi “rezolve” toate rubedeniile şi să încaseze şpaga pentru cei care vor să parvină. Sistemul clientelar se amplifică de la o guvernare la alta. Din rău în mai rău.
Corozivă şi maladivă, practica numirilor pe alte criterii decât profesionalismul şi calităţile de administrator a dus la situaţia ca instituţiile statului să funcţioneze anapoda, în detrimentul celor care plătesc impozite pentru a le întreţine.
Dar la ce te poţi aştepta de la armata de troglodiţi puşi pe furtişaguri şi mânăreli în numele servirii partidului? Mafioţii au onoarea lor şi codul propriu pe care-l respectă sau plătesc doar cu viaţa. Ăştia nu şi-ar da nici, pardon, mucii pentru ţară. Se cred nemuritori, descurcăreţi în orice împrejurare, folosindu-se de păienjenişul de rubedenii sau şefi corupţi pe care-i pot îndupleca în schimbul unei şpăgi. Spre ce ne îndreptăm? Spre domnia lipitorilor şi spre cangrena instituţiilor statului, sub povara jafului organizat de găştile numite partide!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu