Gata şi campania electorală. Duminică votăm! Adică ar trebui să alegem 33 de reprezentanţi ai poporului român în Parlamentul European. Mai exact, avem teoretic această posibilitate. Cei mai mulţi dintre alegători vor evita cabinele de vot, preferând odihna, distracţia în aer liber, călătoriile sau orice altceva decât să pună ştampila, pentru a legitima un grup expediţionar mioritic. Cine poate să-i acuze pe absenteişti că n-au spirit civic sau că nu-şi bat capul cu o problemă de care, oricum, politicienii şi-au bătut joc?
Utilizând scuza penibilă, potrivit căreia electoratul nu este atras de teme europene, candidaţii şi reprezentanţii partidelor au abordat subiecte pe cât de spectaculoase, pe atât de inutile. Aproape nimic despre iniţiative legislative în Parlamentul European, însă chestiuni precum pensiile, salariile profesorilor ori numirile politice au părut mai atractive de dezbătut. Au lipsit dezbaterile de idei, dar au abundat petrecerile câmpeneşti şi bâlciurile, peste toate suprapunându-se o campanie prezidenţială deşănţată. Dar cel mai mult s-a vorbit despre pipiţa siliconată şi despre seria sa de gafe publice. Scaunul electric va rămâne simbolul acestei campanii penibile, dar reprezentative pentru nivelul submediocru al politicienilor noştri.
Finalul campaniei electorale a dus la pervertirea mesajelor europene, abandonate în favoarea sudalmelor neaoşe. Taberele şi-au aruncat cu noroi în cap, s-au porcăit în direct şi s-au acuzat de toate relele la mitingurile electorale. PD-L i-a acuzat pe corupţii şi antieuropenii de la PSD, de parcă n-ar fi tovarăşi de guvernare şi pe “lăcustele” PNL, echipa de zgomote a lui Geoană a săpat tuneluri prin nisip, pentru a torpila din interior guvernarea lui Boc, în timp ce liberalii au tunat împotriva pipiţelor devenite vedete politice şi împotriva Alianţei maro. Cam în acest fel vor să-i atragă partidele pe alegători. Doar cu scandal şi limbaj de mardeiaşi.
Apropo: cineva îmi atrăgea atenţia că, în ultimul timp, păcătuiesc prin folosirea unui limbaj nepotrivit, care nu concordă cu stilul personal. Poate că exagerez uneori, este adevărat, însă-i transmit pe această cale că porcăriile scoase pe gură de colegii săi sunt demne de un closet public. La fel şi actele de guvernare, însă asta sper că a înţeles-o demult. Când îşi va atenţiona şi tovarăşii de partid pentru lătrăturile exprimate public şi, mai ales, când vor reveni la normal, abia atunci voi crede în sinceritatea indignării sale. Altfel, am s-o consider o ameninţare voalată şi un motiv de dispreţ. Aşadar, finalul de campanie arată jalnic.
Clănţăii agresivi sunt scoşi din menajeria partidelor şi trimişi pentru a mâna, spre secţiile de votare, turma de electori fidelizaţi prin pomeni electorale. Vă mai arde să votaţi? Poftiţi pe scaunul electric!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu