Bătălia electorală a început şi în Dolj. La propriu. Nişte bannere au fost sfâşiate, iar nişte afişe au fost jupuite. PSD ţipă şi reclamă, PD-L ţipă şi reclamă. Liberalii vociferează şi ei în stilul senatorului Mario, adică de sub masă sau pitiţi după vreun frate mai mare, că nu se ştie niciodată când va veni vremea să pupi mâna pe care ai muşcat-o în campanie. Încă nu am avut scandaluri şi bătăi electorale, dar nu-mi fac iluzii că meciurile de pugilat sătesc vor întârzia prea mult. Ştiu nişte băieţi care vor să parvină şi cum altfel se pot remarca dacă nu prin folosirea ciomagului sau a pumnilor? Bani de cotizat la greu pentru funcţii nu prea au şi, din raţiuni stric carieriste, ies la suprafaţă energiile negative din activiştii de partid.
Dacă trec în revistă caftelile politice petrecute în Dolj prin campaniile electorale, observ, fără răutate, că victimele au beneficiat de recompense din partea partidului. Un tânăr înjunghiat a fost numit director, un activist cu antecedente penale foarte urâte (prin Italia, dădea cu pumnul în bătrâne şi le fura genţile) a ajuns şi el om de încredere în echipa unui ministru, ba chiar odrasla unei primăriţe cotonogite de adversarii politici a beneficiat de recunoştinţa partidului, fiind miluită cu o funcţie publică. În general, nicio faptă de arme nu rămâne nerecompensată de şefii de filiale. După ce au lipit afişe, au împrăştiat găleţi electorale şi pliante, iar ca suprem efort au transportat bătrâni la secţiile de votare, propagandiştii sunt urcaţi în dregătorii pentru care nu au nicio pregătire.
M-am săturat să tot aud justificarea imbecilă “merita, că a muncit în campanie!” Au muncit aceşti învârtiţi doar cu pumnul şi parul, că majoritatea dintre ei nu ştiu să lege două vorbe despre ceea ce au de făcut după ce sunt numiţi directori. Treaba asta este valabilă şi la social-democraţi, şi la pedelişi, şi la liberali. Doljul a fost căpuşat de trepăduşii de partid şi de rubedeniile şefilor. Nu aţi reuşit să umpleţi structurile de conducere ale instituţiilor publice decât cu nulităţi profesionale şi obediente, başca rubedeniile din dotare, omenite prin aranjamente făcute pe spatele angajaţilor oneşti. Efectele se văd doar când te loveşti de incompetenţa lor stridentă sau dau buzna peste tine din ecranele televizoarelor. Vă reprezintă aşa cum meritaţi aceşti băieţi, care “muncesc în campanie”!
P. S.: Emoţiile l-au dominat pe Croitoru, premierul desemnat şi refuzat de Parlamentul României, mai ales când şi-a ţinut discursul, vorbind de “privilegiile nemăritate”. Într-adevăr, încercarea de a-l pune impune în fruntea Guvernului a fost chiar o glumă proastă. Fraţilor, care vă sacrificaţi ca ţărişoara asta pe care o mulgeţi să aibă un premier, fie el şi de conjunctură?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu