Vinovaţii fără vină

Aşa cum am avut „revoluţie” fără terorişti şi corupţie fără corupţi avem şi criză politică fără băieţi răi şi doar cu îngeraşi care se dau loviţi când îi privesc procurorii în ochi. Cine se face vinovat de ratarea obiectivelor strategice şi de agravarea problemelor în care se zbat românii? Se pare că nimeni nu-şi asumă nicio eroare, nimeni nu vrea să aibă vreo pată pe biografie şi cam toţi politicienii arată cu degetul către adversar. După două guvernări care de multe ori au adus ţara pe marginea prăpastiei prin incompetenţă şi iresponsabilitate, ne-am dat repede seama că echipa încropită de Ponta nu face decât să prelungească agonia şi să afunde şi mai mult România în mocirlă. Dar de ce să le spunem acestor neîmpliniţi că fac erori când ei comit fărădelegi cu feţele îngheţate precum asasinii cu simbrie?

Criza politică declanşată o dată cu schimbările la foc automat ale USL pentru preluarea controlului asupra Camerei Deputaţilor, Senatului, Monitorului Oficial, Avocatului Poporului şi suspendarea preşedintelui a fost prelungită prin contestarea referendumului pentru demiterea lui Băsescu. Guvernul USL a organizat referendumul, a comunicat cifra alegătorilor, a fixat prin lege pragul de validare, iar când absenteismul a dat calculele peste cap au curs contestaţiile tot dinspre cei care au avut acces nelimitat la pârghiile puterii. Aşa ceva este greu de înţeles şi de acceptat în ciuda scopului de a scote din scenă un personaj odios ca Băsescu. Din simplul motiv că toate costurile sunt aruncate pe umerii celor mulţi şi ei chiar nu au nicio vină pentru ceea ce se petrece acum.

Cineva spunea că mai important decât să stabilim vinovăţii şi să cerem tăieri de capete este să stabilim unde ne aflăm. Bun, o luăm pe calea creştinească şi iertăm cu nemiluita, la foc automat, aşa cum am făcut vreo 20 de ani. Aderarea Schengen a fost amânată în ciuda “sentimentului lăuntric” al lui Andrei Marga, ministru de Externe înlăturat într-un mod ruşinos pentru a-i face loc lui Corlăţean. Moneda naţională s-a depreciat vertiginos şi BNR a cheltuit aproape două miliarde de euro pentru a menţine leul în viaţă. Scăderi masive la Bursa de Valori Bucureşti. Credibilitatea României pe plan internaţional a fost făcută ţăndări. Lista poate fi completată şi alte „erori” vor veni pe bandă rulantă. Câţiva miniştri au fost înlocuiţi, iar alţii şi-au dat demisia. Nu opoziţia este de vină şi nici Băsescu. A arunca vina la nesfârşit pe celălalt este o perseverare în neputinţă şi arată limpede că nici actuala formula guvernamentală nu are instinctul binelui. Speranţele au fost repede risipite tocmai când mulţi credeau că schimbarea va aduce nu doar feţe noi, ci şi un mod responsabil de a arăta mai multă preocupare pentru cei mulţi. Nu ne-au trebuit decât două-trei luni ca să ne dăm seama că vinovaţii nu au vină iar de suportat vor suporta tot cei fără vină, cetăţenii traşi pe sfoară când de unii, când de alţii, într-un joc stupid şi periculos de-a democraţia originală.