Arestarea lui Sorin Ovidiu Vântu, tatăl FNI - sistemul naţional prin care au fost ţepuiţi sute de mii de români, a pornit corul de bocitoare. Excesul de arestări preventive şi tergiversările proceselor, un sistem prin care tocmai justiţia a pervertit ideea de justiţie în România, a fost blamat public de mulţi comentatori politici, printre care mă număr şi eu.
Însă cazul lui Vântu iese din matriţa arestărilor şi derularea unui circ mediatic finalizat cu eliberarea celui care se transformă brusc într-un erou naţional. Din arest până în vârful preferinţelor publicului mioritic nu este decât un pas. Numai că Vântu nu este vizat de o acuzaţie care să nu aibă legătură cu prăbuşirea FNI şi despăgubirea investitorilor, aşa că valul de simpatie pe care unii jurnalişti din trustul său sau din cel al vecinilor de la Antene vor să-l stârnească este periculos pentru sănătatea morală a societăţii româneşti. Să nu vi se pară prea mult spus. Chiar nu ne dăm seama către ce ne îndreptăm dacă aceia bănuiţi de infracţiuni, nevinovaţi până la sentinţa definitivă şi irevocabilă a justiţiei sunt prezentaţi drept victime politice ale aceluiaşi Mare Cârmaci?
Apariţia stenogramelor din rechizitoriul SOV - Popa nu lasă loc de interpretări. Dincolo de procedurile judiciare şi de eventualul proces pentru favorizarea infractorului Nicolae Popa (originar din satul Ţepeşti din Vâlcea), condamnat în dosarul FNI la o pedeapsă de 15 ani de închisoare, Vântu are de răspuns la întrebări pe care publicul le ridică, şi nu tocmai retoric. A finanţat Vântu un infractor pentru ca acesta să se poată ascunde? Are o răspundere morală faţă de cei 300.000 de păgubiţi prin prăbuşirea controlată a FNI? Cum se justifică discursurile populiste, găzduite de televiziunea sa, şi maniera stridentă de mânuire a trustului său media în scopuri strict personale? Evident, justificarea unei răzbunări politice este o scuză pe cât de facilă, pe atât de ridicolă.
Înregistrările convorbirilor audio, aflate în rechizitoriul întocmit pentru reţinerea şi, ulterior, arestarea lui Vântu, scot la iveală o faţă urâtă a relaţiilor dintre aceşti întovărăşiţi în fapte penale. Pur şi simplu Vântu urmărea relaţiile intime ale fetei lui Popa! Din stenograme aflăm că SOV l-a ţinut la curent pe fugar despre aventurile amoroase ale fiicei, împărtăşind din experienţa personală, ba chiar lăsând să se înţeleagă că se va ocupa de fericirea de alcov a tinerei. Scabros şi edificator, inclusiv pentru cine mai credea că SOV este doar o victimă politică, pe o scenă în care viaţa l-a aruncat spre a fi un capitalist care duce România în paradis. Nu, se vede treaba că este un oportunist care ştie doar să-şi ducă toate câştigurile, legale sau nu, în paradisuri fiscale. Ceva îmi spune că, spre deosebire de alte “victime politice”, Vântu nu va beneficia de empatia publicului, obosit deja de a-şi pune speranţe în atâţia vânzători de iluzii.
Însă cazul lui Vântu iese din matriţa arestărilor şi derularea unui circ mediatic finalizat cu eliberarea celui care se transformă brusc într-un erou naţional. Din arest până în vârful preferinţelor publicului mioritic nu este decât un pas. Numai că Vântu nu este vizat de o acuzaţie care să nu aibă legătură cu prăbuşirea FNI şi despăgubirea investitorilor, aşa că valul de simpatie pe care unii jurnalişti din trustul său sau din cel al vecinilor de la Antene vor să-l stârnească este periculos pentru sănătatea morală a societăţii româneşti. Să nu vi se pară prea mult spus. Chiar nu ne dăm seama către ce ne îndreptăm dacă aceia bănuiţi de infracţiuni, nevinovaţi până la sentinţa definitivă şi irevocabilă a justiţiei sunt prezentaţi drept victime politice ale aceluiaşi Mare Cârmaci?
Apariţia stenogramelor din rechizitoriul SOV - Popa nu lasă loc de interpretări. Dincolo de procedurile judiciare şi de eventualul proces pentru favorizarea infractorului Nicolae Popa (originar din satul Ţepeşti din Vâlcea), condamnat în dosarul FNI la o pedeapsă de 15 ani de închisoare, Vântu are de răspuns la întrebări pe care publicul le ridică, şi nu tocmai retoric. A finanţat Vântu un infractor pentru ca acesta să se poată ascunde? Are o răspundere morală faţă de cei 300.000 de păgubiţi prin prăbuşirea controlată a FNI? Cum se justifică discursurile populiste, găzduite de televiziunea sa, şi maniera stridentă de mânuire a trustului său media în scopuri strict personale? Evident, justificarea unei răzbunări politice este o scuză pe cât de facilă, pe atât de ridicolă.
Înregistrările convorbirilor audio, aflate în rechizitoriul întocmit pentru reţinerea şi, ulterior, arestarea lui Vântu, scot la iveală o faţă urâtă a relaţiilor dintre aceşti întovărăşiţi în fapte penale. Pur şi simplu Vântu urmărea relaţiile intime ale fetei lui Popa! Din stenograme aflăm că SOV l-a ţinut la curent pe fugar despre aventurile amoroase ale fiicei, împărtăşind din experienţa personală, ba chiar lăsând să se înţeleagă că se va ocupa de fericirea de alcov a tinerei. Scabros şi edificator, inclusiv pentru cine mai credea că SOV este doar o victimă politică, pe o scenă în care viaţa l-a aruncat spre a fi un capitalist care duce România în paradis. Nu, se vede treaba că este un oportunist care ştie doar să-şi ducă toate câştigurile, legale sau nu, în paradisuri fiscale. Ceva îmi spune că, spre deosebire de alte “victime politice”, Vântu nu va beneficia de empatia publicului, obosit deja de a-şi pune speranţe în atâţia vânzători de iluzii.
Un comentariu:
Sper sa isi faca instantele abilitate treaba foarte bine si sa il inchida definitv pe acest infractor pe nume SOV
Trimiteți un comentariu