Cum trăiesc bine nişte şmecheri într-o gaură neagră

Unde se risipesc banii contribuabililor şi de unde îşi extrag “seva” anumiţi profitori ai sistemului care face posibil un soi de parazitism perpetuu? Dacă despre sistemul birocratic de stat sau despre cel al administraţiei locale nu mai încape nicio îndoială în ceea ce priveşte nocivitatea supradimensionării, în direcţia regiilor autonome lucrurile au rămas oarecum în penumbră. Criza economică nu a făcut altceva decât să arate cât de antieconomice sunt aceste structuri hibride, nici bugetare, dar nici private. Cele mai multe sunt instrumente în mâna primarilor, care, mai devreme sau mai târziu, sfârşesc prin a fi o pacoste pe capul administraţiilor locale. Mă voi rezuma la o sumară descriere a situaţiei de la Regia Autonomă de Transport Craiova, una dintre vestitele găuri negre pentru bugetul local, loc în care s-au îngropat sume enorme doar spre profitul unor directori sau puternici din Primărie. Adevărul este că au apărut mai multe dosare penale, dar cine să le mai urmărească în instanţă şi cine mai are naivitatea că pierderile vor fi recuperate?

După o perioadă prelungită, în care s-a mers în pierdere, în distonanţă cu salariul nesimţit de mare - pentru un astfel de caz - al fostei conduceri, RATC a trecut “pe plus” după numirea lui Virgil Boboc ca director general. Au scăzut consumurile de combustibil, nu s-au mai achiziţionat piese care nu erau necesare şi, după cum mulţi recunoşteau pe la colţuri, se fura mai puţin. Salariile au crescut, iar primele investiţii s-au văzut într-un nou pavilion administrativ şi în autobuze noi. Paradoxal, orientarea politică a managerului Boboc era alta decât a primarului Antonie Solomon, mai mult decât atât, şeful regiei era considerat un produs al şcolii de cadre comuniste. În preajma alegerilor locale, pretextând o pensionare inevitabilă, directorul general s-a retras discret. RAT Craiova a redevenit o gaură neagră imediat după plecarea fostului director Virgil Boboc. Practic, în luna următoare s-au înregistrat din nou pierderi.

Un anume Marian Teodorescu, protejatul secretarului Primăriei Craiova (controversata Nicoleta Miulescu), a fost recompensat cu un scaun prea mare pentru el. Salariile au scăzut, investiţiile au fost blocate (cu excepţia unui contract dubios, de achiziţionare a unor rable din Italia), iar calitatea transportului pentru craioveni a redevenit mizerabilă.

Criza economică şi contextul economic local nu pot fi invocate drept scuze, din cauză că, în momentul în care a reînceput degringolada, nu exista nici criza sau nimic altceva care să-l absolve pe Teodorescu de un management găunos. La o adică, oricât de subiectiv aş fi, rămân cifrele, care arată incontestabilul faliment. Peste 20 la sută din autobuzele RAT Craiova stau în garaj, din cauză că lipsesc piesele de schimb! Managementul directorilor Marian Teodorescu şi Năstase Şutru, cei care au primit zeci de milioane pentru a adânci şi mai mult RAT Craiova în datorii şi a majora... pierderile, îşi arată adevărata faţă.

Cunosc destul de bine situaţia din regia craioveană, la care am ocupat funcţia de manager PR, o perioadă în care imaginea acestei regii s-a îmbunătăţit semnificativ. Am încetat colaborarea pentru a mă dedica unui nou proiect în mass-media şi, în plus, din cauză că nu puteam să mă expun public drept purtător de cuvânt al unor “manageri” agramaţi şi rău-intenţionaţi. Ceea ce se întâmplă acum nu înseamnă decât pierderea locurilor de muncă pentru sute de angajaţi oneşti şi diminuarea veniturilor pentru restul de peste 800... Paradoxal, câtorva figuri sinistre de la RAT Craiova le merge (încă) bine!