Ştiu că este relativ uşor ca, de pe margine, să comentezi cum alţii dau rateuri. Şi mai ştiu că, extrăgând filonul esenţial din filozofia urbană recentă, iarna este altceva decât vara. Dar, când comentezi dintr-o maşină blocată de nămeţi, dintr-o staţie de autobuz în care nu ajunge niciun fel de mijloc de transport sau dintr-o gară din care nu mai pleacă niciun tren, parcă lucrurile se schimbă, nu-i aşa?
Plăteşti impozitele (dacă nu eşti şmecher sau nu ai spate politic), adică dai un ban şi încerci să vezi dacă merită. După cum se vede treaba, nu-şi merită banii aceşti aleşi ai poporului. România este o ţară înzăpezită la propriu şi la figurat. O ninsoare mai zdravănă i-a trimis în vacanţă pe elevii de primară şi gimnaziu. Un viscol de intensitate medie a blocat toate autostrăzile - adică ambele, că noi suntem europeni doar pe hârtie, celelalte fiind proiecte viitoare. Aceasta este realitatea, restul sunt doar justificări şi motive puerile, scornite pentru a acoperi neglijenţa şi incompetenţa. Unde se duc banii din impozite şi de ce se plăteşte acea rovinietă? Taxele şi impozitele locale se scurg prea repede în buzunare fără a topi şi zăpada de pe trotuare şi străzile oraşelor?
Ţara pare lovită de o nenorocire când “ninge ca-n poveşti”. Străzile secundare din marile oraşe sunt troienite mai rău decât satele cele mai izolate. Ieri, ambulanţele n-au putut străbate zone din Craiova, situaţia nefiind diferită nici în alte localităţi în care n-a suflat viscolul. Pur şi simplu a nins şi cineva trebuia să o înlăture. Nici în capitală nu s-a circulat mai bine, majoritatea primarilor aflându-se pe frontul disputelor interne din propriile partide. Cam aşa stau lucrurile când vine vorba de servirea celor care te-au ales şi în slujba cărora legea spune că te găseşti timp de cel puţin un mandat. Cât despre Ministerul Transporturilor nici nu poate fi vorba că îşi mai pune cineva speranţe în capacitatea unei structuri cvasipolitizate şi clientelare de a face mare brânză. Oricâţi directori ar schimba Radu Berceanu şi oricâte sancţiuni ar livra spre eşaloanele inferioare, nimic nu se schimbă. Metehnele trec de la o generaţie de directori la alta. Lipsa de bun-simţ nu se capătă prin decret şi nici măcar prin încredinţarea mandatului de către alegători. Ce ar trebui să facem? Nu rezolvăm nimic dacă nu plătim impozitele.
Probabil că singura soluţie, inedită şi eficientă, ar fi să-i dăm în judecată pe primari şi pe ministrul Transporturilor. Şi nu doar pentru că drumurile rămân înzăpezite sau că trenurile nu mai ajung la destinaţie. Ci şi pentru gropile din asfalt, existente în toate anotimpurile şi în toată România. La rândul nostru, că tot ne jupoaie prin taxe şi impozite cheltuite aiurea, nu ar trebui să le impunem taxa pe nesimţire?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu