Starletele politice ne agresează în fiecare zi cu bădărănia, opulenţa de neam prost, autosuficienţa în materie de economie sau sfoiagul ideilor livrate în absenţa măcar a brumei de originalitate sau de efort pentru găsirea unei căi reale de comunicare cu poporul. Televiziunile şi-au făcut parcă un proiect din cultivarea unor nulităţi normate de staffurile partidelor în funcţie de turuiala şleampătă la tv, singurul mod de a-şi promova imaginea şi de a-şi ţine electoratul în priză. Din ce în ce mai săraci, la propriu şi la figurat, spectatorii aleg să joace şi ei rolul de figuranţi la urne. Este răspunsul tăcut al poporului invocat, transformat într-o masă amorfă, mânuită abil de politicienii care se tot rotesc la putere.
Agresivi în limbaj pe cât de săraci sunt în argumente fundamentate judicios, clănţăii trimişi de partide să facă figuraţie pe la tv risipesc până şi cea mai slabă speranţă că vreun proiect politic ne va oferi şansa de a rezista onorabil în faţa crizei economice. Pur şi simplu, la provocările unei perioade critice se răspunde cu o atitudine plină de dispreţ faţă de interesul public, neîncadrabilă în nicio normă de responsabilitate. Ideea de a construi repugnă celor mandataţi de către atât de des invocatul electorat. Mânuirea bâtei sau sudalma sunt mult mai profitabile pentru candidaţi şi echipele lor de zgomote. Bârfoteca naţională se porneşte în fiecare seară, de poţi jura că suntem o populaţie care se hrăneşte cu spectacole deplorabile, cu personaje care îşi terfelesc reciproc imaginea şi se duelează, în direct, prin schimburi de flegme. Onoarea şi profesionalismul sunt, pentru dânşii, desuete şi anulate din start. Cine este frivol, are arţag şi nu manifestă nicio apetenţă pentru logică este promovat drept vector de imagine şi obţine imediat beneficii, sub forma unor dregătorii pentru care nu are nicio calificare.
Agenda politică dă pe dinafară de teme parazitare, propunând publicului nu soluţii pentru depăşirea crizei, ci dezbateri puerile despre tunurile bugetare ale miniştrilor sau afacerile fratelui preşedintelui. Nici agenda mass-media nu diferă de aceea a propagandiştilor de partid, jurnaliştii transformându-se în răspândaci de ocazie, cu simbrie sau nu. Despre orice fleac tabloidizat discutăm cu aplombul unora care trăiesc într-o lume de basm. Dacă vreun moralist atrage atenţia asupra decăderii a ceea ce numim impropriu clasă politică, este repede taxat drept slab sau vândut fie unor adversari politici neidentificaţi, fie unor moguli. Totuşi, într-o Românie-tabloid, cine mai face efortul de a cântări lucrurile şi vorbele?
În tot acest vacarm, pus în slujba interesului electoral, este aproape imposibil să se mai facă auzite vocile autentice, ultimele răbufniri ale oamenilor simpli, obligaţi să suporte povara unei justiţii corupte, a guvernanţilor incompetenţi şi a unor politicieni întreţinuţi, mai uşori în moravuri decât curvele de pe centură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu