COMUNICAT DE PRESĂ: România – un viitor „paradis” al sexului ieftin şi drogurilor legale?

Asociaţia EURO-AGORA - asociaţie înfiinţată în scopul promovării valorilor democratice universale şi valorilor culturale tradiţionale româneşti în spaţiul politic, cultural şi economic românesc şi european - a luat act de propunerile cuprinse în Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice, document asumat şi de domnul Traian Băsescu, Preşedintele României, prin care se încearcă acreditarea ideii că acceptarea “răului cel mai mic”, reprezentat de legalizarea drogurilor uşoare şi a sexului comercial, poate fi o rezolvare a derapajelor de la starea de normalitate. Asociaţia EURO-AGORA respinge categoric astfel de opinii şi propuneri contrare moralei creştine şi imposibil de acceptat de cetăţenii României.

Atragem atenţia asupra faptului că legalizarea prostituţiei şi a consumului de droguri va avea efecte nocive asupra moralităţii societăţii româneşti, oricum supusă de peste o jumătate de secol la pervertire prin promovarea falselor valori şi a dispreţului faţă de solidaritatea socială şi munca onestă. Criza economică nu trebuie să devină o justificare pentru prăbuşirea în prăpastia crizei morale şi nu poate fi rezolvată prin măsuri imorale. Eventualul câştig economic produs de “comerţul cu sex” şi de consumul de droguri “legale” va genera grave fenomene sociale, precum creşterea infracţionalităţii şi accelerarea degradării vieţii de familie, pentru a căror combatere statul va fi nevoit să aloce fonduri bugetare mult mai mari decât acest presupus profit economic.

Considerăm că drepturile omului sunt încălcate flagrant prin acceptarea ca normalitate, cu o acoperire aparent legală, a unor tratamente degradante pentru o fiinţă umană, aşa cum sunt practicarea prostituţiei şi consumul de droguri. Cerem clasei politice, reprezentanţilor partidelor politice, parlamentarilor şi celor aleşi sau numiţi într-o funcţie de demnitate publică să respingă astfel de false soluţii pentru problemele cu adevărat îngrijorătoare constituite de prostituţie şi consumul de droguri. Ne exprimăm speranţa că acele grupuri de interese care doresc transformarea României într-o atracţie exotică pentru consumatorii de “turism sexual” nu vor reuşi să-şi impună voinţa în faţa instituţiilor statului.

Avem credinţa că atitudinea Bisericii Ortodoxe Române, biserica majoritară şi păstrătoarea moştenirii spirituale a poporului român, va fi respectată de opinia publică şi de cei direct vizaţi. Susţinem observaţiile şi propunerile oneste privind înlăturarea inechităţilor sociale şi discriminarea unor categorii socio-profesionale pe care le conţine Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice, însă respingem categoric orice încercare de a impune aşa-zise soluţii care pot afecta grav societatea în ansamblul său şi pe fiecare cetăţean în parte.

Asociaţia EURO-AGORA adresează liderilor organizaţiilor neguvernamentale, reprezentanţilor instituţiilor administraţiei publice locale şi centrale şi membrilor clerului cultelor din judeţul Dolj apelul de a participa la o dezbatere publică serioasă şi argumentată cu privire la prostituţie şi consumul de droguri, singura modalitate democratică de a găsi soluţii morale şi eficiente de rezolvare a acestor grave probleme sociale.



Asociaţia Euro-Agora Craiova
Centru de presă
coordonator Mihai Firică

Surprize pentru beregata lui Geoană

Pe adresa social-democraţilor sosesc din ce în ce mai multe pachete cu cadouri-surpriză. De la Iaşi, Constantin Simirad le-a trimis un cadou otrăvit, fiind primul preşedinte de Consiliu Judeţean din PSD care a anunţat că-l va susţine pe Traian Băsescu. Vor mai fi şi alţi pesedişti care nu vor merge pe mâna lui Geoană, iar cine se îndoieşte de acest lucru înseamnă că nu are habar de şerpăria roşie. Octav Cozmâncă, omul care ani de-a rândul a făcut jocurile în PSD după cum i se dicta de către Ion Iliescu, a fost exclus. Motivul invocat ar fi că a vorbit despre “privatizarea partidului” şi i-a acuzat pe anumiţi lideri ai formaţiunii că derulează afaceri dubioase şi au acumulat averi ilicite. Este limpede că nici votul lui Cozmâncă nu-l va obţine Mircea Geoană, ci mai degrabă Sorin Oprescu, un candidat independent, dependent de strategiile ţesute de oameni proveniţi din PSD.

Alte cadouri înaintea alegerilor prezidenţiale i-ar putea fi trimise lui Geoană tocmai de la Cluj, unde grupul Rus - Dâncu - Puşcaş numai de susţinere pentru candidatul PSD nu se pregăteşte. Declaraţiile recente ale celor din “Grupul de la Cluj”, recunoscut după strategia de a profita de pe urma rezultatelor obţinute de alte filiale social-democrate, în timp ce ei se situau la coada clasamentului intern, par a certifica încă un judeţ pierdut din start de candidatul PSD. Clujul nu-l iubeşte pe Geoană şi nici nu sunt şanse ca situaţia să se schimbe, de vreme ce o colaborare subterană există între amintitul grup şi oamenii lui Emil Boc.

Sunt trei cazuri izolate, inevitabile în preajma oricărei bătălii electorale? Mă tem că nu. În locul prezidenţiabilului social-democrat nu aş risca un pariu când vine vorba de fidelitatea lui Miron Mitrea şi a oamenilor pe care acesta poate să-i influenţeze. Atacurile dure la adresa lui Geoană n-au încetat nici după episodul din Senat, când Mitrea jura că nu-i va da drumul până nu-l va răpune (politic vorbind): “Cu Geoană am probleme! Mi-am băgat dinţii în beregată şi nu-i mai scot. La următoarea şedinţă mai atac o dată, şi mai atac o dată, şi mai atac o dată! Până îl rup!” Fabulos! Cu un aşa buldog politic lângă tine, vopsit în tovarăş de nădejde, nici nu te mai poţi gândi să câştigi alegerile prezidenţiale, ci doar să scapi întreg. Şi nici măcar asta nu cred că-i va reuşi lui Mircea Geoană.

Traiane, unde sunt ţepele?

Preşedintele Băsescu a ţinut un lung discurs în Parlamentul României. Prea lung pentru gustul unora, prea scurt pentru al altora. Aproape poţi să-i identifici pe susţinători şi pe contestatari în funcţie de treaba asta. Mie nu mi s-a părut nicicum. L-am ascultat cu indiferenţă şi cu o oarecare nostalgie. Pe alocuri îmi amintea de campania electorală din 2004. Atunci, după ciudata retragere a lui Stolojan, electoratului i s-a oferit alternativa la guvernarea PSD prin sancţionarea celor care folosiseră puterea în mod discreţionar. Îmbogăţiţii pe seama bugetului şi baronii locali simţeau o ameninţare de moarte când candidatul Alianţei DA, marinarul Traian Băsescu, vorbea de ţepele din Piaţa Victoriei. Mulţimea se şi vedea invitată la spectacolul sângeros de pedepsire a jefuitorilor neamului. Într-un fel, execuţiile pe stadioane promise de Vadim Tudor sau haiducirea la scară naţională promisă de Becali prindeau contur într-o formă la care nici nu visaseră cei doi lătrăi patriotarzi. Băsescu era izbăvitorul de dominaţia răului, care ameninţa să surpe destinul european al României - un soi de balaur cu două capete: Năstase preşedinte, Geoană premier. Cât de naivi sunt românii când aleg “răul cel mai mic” şi lasă basmele populare să le întunece raţiunea!

Abuzurile săvârşite în mandatul Guvernului Năstase, cu fostul premier cap de listă pe răbojul răufăcătorilor, şi tăcerea complice a lui Ion Iliescu, tartorul baronilor locali şi ai mafiei clientelare de partid, nu pot fi contabilizate. S-a furat la greu şi la scară naţională. Jaful organizat de Năstase şi acoliţii săi a provocat mai mult rău României decât toţi premierii care l-au precedat. Dar ce s-a ales de dosarele în care Adrian Năstase a fost acuzat? Unele au ajuns foarte târziu în instanţă şi au fost blocate prin tertipuri avocăţeşti. Monica Macovei, DNA şi Daniel Morar au regizat un spectacol pentru mass-media, folosindu-se de nenumăratele ocazii în care fostul premier era chemat să dea declaraţii în faţa procurorilor. În timp ce ni se arăta că justiţia lucrează şi peştele cel mare a ajuns în năvod, exact aceiaşi oameni îi asigurau liniştea, tergiversând anchetele. DNA a lucrat pentru Traian Băsescu, dar nu spre a-l acuza pe Năstase, ci pentru a livra un vinovat niciodată condamnat. Cazul “Moştenirea de la mătuşa Tamara” era atât de clar şi de simplu de instrumentat încât tergiversarea anchetei arată cât de preocupaţi au fost Macovei şi Morar pentru a-l proteja pe Năstase şi de a-l folosi drept păpuşă în sceneta inamicului public numărul unu.

Traiane, unde sunt ţepele? Marii rechini nu au fost condamnaţi. Nu se simt nici măcar ameninţaţi. Bilanţul unui preşedinte justiţiar se reduce la împlinirea visului de aur reprezentat de o majoritate parlamentară şi un Guvern alcătuit din PSD şi PD-L - o mare ţeapă! Traiane, unii spun că ţepele ar fi Elena Udrea, EBA, Roberta Anastase, Plăcintă, Ridzi… Îmi pare rău, dar nu-i pot contrazice!

Cine nu-l vrea pe Henry Ford în Craiova?

Importanţa lansării producţiei Ford la Craiova a fost estompată de întâmplări aluvionare evenimentului principal. Relatările jurnaliştilor au surprins în prim-plan mai mult personajele politice decât vedeta momentului, primul Ford Transit Connect de Bănie. A contat mai mult că Geoană nu a urcat pe scenă lângă Băsescu sau că Tăriceanu s-a ales cu o mângâiere pe creştet din partea celui care, vreme de patru ani, i-a dat cu bâta în cap. Informaţiile de can-can politic au părut mai vandabile decât cele care vorbeau despre importanţa economică a unui fapt pozitiv petrecut în plină recesiune. Ar fi facil să dăm vina pe jurnalişti şi să ignorăm apetenţa politicienilor pentru spectacolul de gang şi atacurile grosolane. Reprezentanţii Ford receptau bâlciul politic şi vânzoleala susţinătorilor lui Băsescu şi ai lui Geoană ca pe un preţ pe care trebuie să-l plătească băştinaşilor neciopliţi. Dovezile noastre că înţelegem să fim parteneri cu unul dintre cel mai dinamic jucător din domeniul construcţiilor auto se reduc la discursuri. De drumul expres s-a ales praful, iar promisiunile de construire a unei infrastructuri decente sună a gol.

În noianul de neseriozităţi cu care înţelegem să ne tratăm partenerul, dincolo de perdeaua de amabilităţi mai mult sau mai puţin oficiale, îşi face locul neîncrederea. Aproape că lipsesc până şi acele semnale pozitive atât de necesare unui parteneriat care s-ar dori derulat pe mulţi ani. Şi, totuşi, parcă nu ar fi târziu să fim altfel. Anul trecut, după preluarea uzinei din Craiova de constructorul american, consilierul local Lucian Mincu a avut iniţiativa de a boteza strada pe care se află chiar Ford Craiova cu numele Henry Ford. Evident, ca să nu ne dezminţim apucăturile tribale, imediat s-au găsit destui care să pună tălpi şi s-o dea cotită: ba că ar fi costuri inutile pentru schimbarea cărţilor de identitate, ba că nu ar trebui să dăm numele unei străzi după un “actor american”. Aşa că iniţiativa de a saluta venirea americanilor în Craiova şi cinstirea fondatorului Companiei Ford Motors nu a stârnit decât comentarii răutăcioase şi s-a stins sub un strat de indiferenţă.

De pe margine, câţiva s-au opus dintr-un motiv bine întemeiat şi concludent pentru cât de mică este lumea lor: nu avuseseră ei iniţiativa şi li se părea normal ca şi capra vecinului Mincu să moară! Alţii, pitiţi după scuza tembelă a disciplinei de partid, se pregăteau să voteze contra propunerii lui Mincu. În cele din urmă s-a terminat mandatul de consilier, amânându-se şi rebotezarea străzii cu numele lui Henry Ford. Îi sugerez lui Lucian Mincu să depună un proiect de hotărâre şi, în ciuda clevetelilor, să-şi susţină iniţiativa, fie şi numai pentru a trimite un semn de normalitate şi de a arăta că ne preţuim partenerii cel puţin pe măsura dorinţei noastre de a fi respectaţi.

Sondajul online, inca cinci zile...

Am mai prelungit cu inca cinci zile perioada in care se poate vota in sondajul cu teme alegerilor prezidentiale. Nu sunt rezultate cu mult diferite de cele din sondajul anterior. Dar pentru a preintampina sau pentru a oferi un raspuns celor cu comentarii rautacioase sugerez tuturor sa reciteasca textul ROMANIA DIN BLOGOSFERA !

O pacoste pentru dascăli

Şcoala va începe cu o zi de grevă. O grevă originală, din cauză că, de la o vreme, ne-am cam obişnuit ca mai toate lucrurile să capete forme ciudate. Luni, senatorii şi deputaţii vor chiuli de la locul de muncă, urmând să facă băi de mulţime la festivităţile organizate cu ocazia noului an şcolar. Numai că şi dascălii vor fi în grevă, mulţi dintre ei boicotând întâlnirile la care aleşii neamului intenţionează să ofere muritorilor obişnuitele discursuri îmbălsămate de atâţia ani. Dacă aş avea naivitatea să cred în decenţa parlamentarilor, aş putea spera că situaţia actuală din educaţie şi tratamentul degradant la care sunt supuşi profesorii i-ar putea ţine departe de şcoli pe vânătorii voturi.

Efectul aşa-zisei reforme în educaţie s-a rezumat la un şir de schimbări anapoda, la politizarea excesivă şi la deprofesionalizare prin subfinanţare. Dacă Guvernul liberalilor a făcut cheltuieli excesive pentru reabilitatea unităţilor de învăţământ, proces în urma căruia multe firme ale clienţilor politici s-au umflat ca broscoiul care înghite devize umflate artificial, cel de acum a ieftinit coliva.

Înainte de alegerile parlamentare, Ecaterina Andronescu s-a luptat pentru mărirea salariilor în învăţământ de puteai jura că are mai mult curaj decât tiza sa Ecaterina Teodoroiu. După alegeri, parcă s-a metaformozat într-o stropitoare, plângând de mila profesorilor pe care i-a lăsat cu ochii în soare. Şi dacă nu era suficient cât de prost a manageriat aşa-zisul plan de reformă, în Legea unică de salarizare s-a pregătit fixarea dascălilor pe una dintre treptele inferioare. Merită să fie primiţi politicienii la festivităţi, nu-i aşa?

Dar poate că sacrificiul financiar o fi servind la modernizarea învăţământului de către aceşti “specialişti”. Ieri, agenţiile de presă au furnizat o ştire ce face praf orice brumă de încredere în competenţa echipei Boc: «Consiliul Legislativ a avertizat Guvernul că cele trei legi pe care vrea să-şi asume răspunderea sunt pline de erori, dezacorduri gramaticale, articole indicate greşit şi menţionează instituţii cu altă titulatură decât cea reală.» Ce ar mai putea fi de adăugat?

Să mai scriu iar că Ecaterina Andronescu este o pacoste pentru învăţământul pe care l-a ambramburit? Că specialiştii Guvernului Boc se pricep doar la împachetat fum şi murat dude? Că excesul de nepoate şi şoferi pe post de consilieri dăunează grav mediei coeficientului de inteligenţă de la nivelul Executivului? Poate ar mai fi de spus că blestemata dorinţă de a pune laolaltă PSD şi PD-L este scump plătită şi că partidele din actuala coaliţie guvernamentală amplifică efectele crizei prin care trece România. Dar şi asta am mai spus-o în urmă cu câteva luni, când mi-a fost clar că într-un an electoral este greşit să-ţi faci iluzii deşarte şi să-ţi pui speranţele într-un sistem depăşit, ce împinge pe post de premier un pigmeu obedient şi nepriceput.

Un proiect amânat

Retragerea candidaturii la Preşedinţie a Principelui Radu nu m-a luat prin surprindere. Afirm deschis că era omul cel mai potrivit să conducă România. Calităţile sale, pornind de la prestanţă şi echilibru până la principiile enunţate în program şi în toate documentele elaborate de acesta de-a lungul carierei sale publice, îmi întăriseră convingerea că, într-adevăr, instituţiile statului trebuiesc remodelate. Nu oamenii care le conduc vremelnic, mai bine sau mai prost, ci sistemul şi relaţionarea pe baze constituţionale. Puţini sunt cei care i-au acordat sprijinul şi destul de puţini, procentual vorbind, poate că l-ar fi votat.

Nu sunt dezamăgit de această renunţare, deoarece am înţeles că mai presus de propriile păreri sunt mai puternice raţiunile ce au determinat luarea deciziei, cunoscute publicului sau nu. Şi nu sunt dezamăgit din cauză că am mai trecut printr-o experienţă similară, în 1990, când alţii au fost preferaţi în locul lui Ion Raţiu. Nu-i aşa că ar trebui să ne ruşinăm numai şi pentru faptul că ne-am lăsat atât de uşor minţiţi? Vă vine să râdeţi de minciuni gen “bordelurile din Franţa ale lui Radu Câmpeanu” sau “moşierii lui Coposu şi Raţiu”? Şi nu sunt dezamăgit pentru că speranţa mea este alimentată de perseverenţa arătată de Principele Radu în atâtea situaţii în care s-a pus la dispoziţia ţării. Sunt dezamăgit că reformarea instituţiilor fundamentale ale ţării întârzie nepermis de mult, precum şi de lipsa unei perspective că lucrurile se vor schimba în viitorul apropiat.

“România Altfel” este o idee într-atât de generoasă încât nu poate fi ignorată de cei responsabili. Candidatura Alteţei Sale Regale Radu a adus o viziune de perspectivă pentru întreaga societate românească, echilibru şi eleganţă pe o scenă politică marcată de discursuri revanşarde, lipsa programelor şi a caracterelor. Am fi avut nevoie de un om care să nu folosească arsenalul degradant la care recurg aproape toţi politicienii. În absenţa sa, vom fi nevoiţi să alegem “răul cel mai mic”. Pledez pentru implicare, nu pentru un anumit candidat, aşa că voi sfătui pe oricine să-şi exercite votul, indiferent de dezamăgirile provocate de politicieni.

Poate fi şi altfel? Cu siguranţă, da. Casa Regală a României reprezintă o zonă altfel decât suntem obişnuiţi să vedem, din nefericire, în jurul nostru. Timpul va lucra în favoarea Casei Regale şi pentru aşezarea României pe o direcţie pe care, deocamdată, nu a regăsit-o. Viitorul va dovedi că proiectul regândirii unor instituţii pe model european, servind cetăţeanul român, este valabil, iar proiectul “România Altfel” se va realiza.

,,Despre democratie,, cu Cristian Parvulescu, la TVR3

Impact - 1.06.2009 - Despre democraţie cu Cristian Pârvulescu, la TVR3.
Un dialog cu unul dintre puţinii politologi care îşi respectă statutul.

http://www.youtube.com/watch?v=-ZFE4vbB6UI

http://www.youtube.com/watch?v=FijOacxlEqA&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=KIULcPC1e6Y&feature=related

Din motive tehnice am postat doar linkurile inregistrarii emisiunii. In curand, clipurile video.

Schimbari de candidati, un nou sondaj online

Schimbarile survenite in ultima perioada in lista de candidati la Presedintie, candidaturi mai mult sau mai putin asumate oficial, ma determina sa lansez un nou sondaj online. Se va putea vota pe parcursul a zece zile, in perioada 3-13 septembrie a.c.

România - tabloid

Starletele politice ne agresează în fiecare zi cu bădărănia, opulenţa de neam prost, autosuficienţa în materie de economie sau sfoiagul ideilor livrate în absenţa măcar a brumei de originalitate sau de efort pentru găsirea unei căi reale de comunicare cu poporul. Televiziunile şi-au făcut parcă un proiect din cultivarea unor nulităţi normate de staffurile partidelor în funcţie de turuiala şleampătă la tv, singurul mod de a-şi promova imaginea şi de a-şi ţine electoratul în priză. Din ce în ce mai săraci, la propriu şi la figurat, spectatorii aleg să joace şi ei rolul de figuranţi la urne. Este răspunsul tăcut al poporului invocat, transformat într-o masă amorfă, mânuită abil de politicienii care se tot rotesc la putere.

Agresivi în limbaj pe cât de săraci sunt în argumente fundamentate judicios, clănţăii trimişi de partide să facă figuraţie pe la tv risipesc până şi cea mai slabă speranţă că vreun proiect politic ne va oferi şansa de a rezista onorabil în faţa crizei economice. Pur şi simplu, la provocările unei perioade critice se răspunde cu o atitudine plină de dispreţ faţă de interesul public, neîncadrabilă în nicio normă de responsabilitate. Ideea de a construi repugnă celor mandataţi de către atât de des invocatul electorat. Mânuirea bâtei sau sudalma sunt mult mai profitabile pentru candidaţi şi echipele lor de zgomote. Bârfoteca naţională se porneşte în fiecare seară, de poţi jura că suntem o populaţie care se hrăneşte cu spectacole deplorabile, cu personaje care îşi terfelesc reciproc imaginea şi se duelează, în direct, prin schimburi de flegme. Onoarea şi profesionalismul sunt, pentru dânşii, desuete şi anulate din start. Cine este frivol, are arţag şi nu manifestă nicio apetenţă pentru logică este promovat drept vector de imagine şi obţine imediat beneficii, sub forma unor dregătorii pentru care nu are nicio calificare.

Agenda politică dă pe dinafară de teme parazitare, propunând publicului nu soluţii pentru depăşirea crizei, ci dezbateri puerile despre tunurile bugetare ale miniştrilor sau afacerile fratelui preşedintelui. Nici agenda mass-media nu diferă de aceea a propagandiştilor de partid, jurnaliştii transformându-se în răspândaci de ocazie, cu simbrie sau nu. Despre orice fleac tabloidizat discutăm cu aplombul unora care trăiesc într-o lume de basm. Dacă vreun moralist atrage atenţia asupra decăderii a ceea ce numim impropriu clasă politică, este repede taxat drept slab sau vândut fie unor adversari politici neidentificaţi, fie unor moguli. Totuşi, într-o Românie-tabloid, cine mai face efortul de a cântări lucrurile şi vorbele?

În tot acest vacarm, pus în slujba interesului electoral, este aproape imposibil să se mai facă auzite vocile autentice, ultimele răbufniri ale oamenilor simpli, obligaţi să suporte povara unei justiţii corupte, a guvernanţilor incompetenţi şi a unor politicieni întreţinuţi, mai uşori în moravuri decât curvele de pe centură.

Rezultate sondaj on-line alegeri prezidenţiale: Antonescu câştigă primul tur!

Rezultate finale ale sondajului on-line pe care l-am postat pe blogul personal: Crin Antonescu 29 la sută, Traian Băsescu 18 la sută, Principele Radu Duda 18 la sută, Mircea Geoană 12 la sută, Gigi Becali 4 la sută, CV Tudor 2 la sută, alţi candidaţi 4 la sută, “alt candidat” 1 la sută. Cei care nu votează sunt 12 la sută.

Fără a avea pretenţia de eşantionare sociologică sau alte explicaţii mai mult sau mai puţin sofisticate asemănătoare cu cele utilizate de ,,institute profesioniste”, rezultatele confirmă prăpastia dintre România reală şi cea virtuală, de dincolo de bloguri. Comentarii se pot face foarte multe...

România din blogosferă

Manipularea prin sondaje este folosită la greu de strategii partidelor. Lipsa de programe şi de soluţii pentru transformarea Preşedinţiei într-o instituţie respectabilă determină echipele de zgomote ale principalilor doi candidaţi să recurgă la aburirea electoratului, indiferent de costuri. Posibilii candidaţii la alegerile prezidenţiale sau diverse figuri publice sunt folosite într-o prestidigitaţie de care nu ştii dacă-ţi vine să râzi sau s-o laşi nebăgată în seamă, într-atât sunt de stridente făcăturile prin care electoratul este mânat dintr-o parte în alta ca o turmă.

Distanţa dintre Băsescu şi Geoană se măreşte şi se micşorează, în funcţie de cine comandă aşa-zisele sondaje de opinie. Rând pe rând, candidaţi apropiaţi de profilul lui Crin Antonescu sunt introduşi în schemă doar pentru ca “Obama de România” să fie cotat mai puţin decât PNL. De Principele Radu, ce să mai spun! Bătaia de joc capătă proporţii uriaşe când vine vorba de comicii vestiţi ai scenei politice, adică Vadim şi Becali. De la un sondaj la altul dispar sau apar, aproape alternativ. Imediat după ce Vadim este creditat cu aproape 10 procente, în următorul figurează doar Becali, la rândul său căţărat pe culmi de popularitate imaginară.

În blogosferă, lucrurile stau altfel. Sondajele on-line nu-i lasă vreo şansă lui Geoană, plasat cel mult pe locul patru, însă îi oferă principelui Radu iluzia că românii ar alege un preşedinte care să se situeze deasupra patimilor şi intereselor de partid. În mai toate sondajele amplasate pe bloguri sau site-uri cu conţinut din cel mai divers, Crin Antonescu este favoritul principal. Nu spun că utilizatorii internetului ar fi mai inteligenţi sau mai altfel decât masele electorale pe care se bazează performerii, că doar piţipoancele şi cocalarii fac ravagii, dar parcă este o ruptură între România lui Băsescu şi Geoană şi cea de dincolo de monitoarele computerelor.

Dacă ar vota doar internauţii, bătălia din turul doi s-ar da între Antonescu şi Radu Duda. Dar cum se va vota clasic, adică folosindu-se metodele obişnuite de cărăuşie a electoratului la urne şi miluirea votanţilor cu plase doldora de-ale gurii, performeri vor fi Băsescu şi Geoană. Să ne mutăm în blogosferă, nu?

P.S.: În Craiova, joia se opreşte apa. Cică se tot fac lucrări şi revizii. De parcă s-ar munci doar joia… M-am săturat de explicaţii tembele, de incompetenţa şi nesimţirea unora care sunt plătiţi din bani publici ca să ne lasă pe uscat. Tot blogosfera rămâne soluţia?

Chiar în mă-sa, tovarăşe Iliescu?

Ion Iliescu: “Dă-o-n mă-sa de guvernare!” Alo, tovarăşu’, dar poporului nu ai ceva să-i transmiţi, nu găseşti locuri în care să-i bagi pe cei care te-au ales şi reales drept şef al statului? Acesta este limbajul public pe care liderul de onoare al PSD îl foloseşte cu o nonşalanţă care contrastează supărător cu vârsta sa. Nu aş spune şi cu pregătirea sa, din cauză că şcoala de partid nu reprezintă decât un soi de spoială de educaţie însuşită forţat. Şi când te gândeşti că acest bătrânel ţâfnos, amintind în derapajele sale nervoase de nebunia activiştilor comunişti, încă face jocurile în PSD!

Niciodată n-am văzut în Iliescu decât un fel de intelectual descins din marea masă a activiştilor troglodiţi şi brutali ai Partidului Comunist Român. Singur şi-a făcut un titlu de glorie din acuzaţiile pe care Nicolae Ceauşescu, un alt intelectual de tip comunist, i le adusese din cauza deviaţionismului intelectualist al mai tânărului său discipol. Anii de după 1989 nu l-au transformat pe Ion Iliescu. Ca şef al statului sau ca preşedinte, nu s-a ridicat mai sus de condiţia sa de comunist luminat, un fel de exemplar hibrid, rămas izolat după distrugerea rezervaţiei din Est, adică “fostul lagăr al blocului comunist”. În timp ce ţările din jurul nostru îşi alegeau lideri din noul val de politicieni, noi ne lăsam duşi de nas de cel pe care sistemul foştilor securişti şi nomenclaturişti ni-l oferise drept dar otrăvit. Rând pe rând, ni s-au fluturat pericole naţionale inexistente, prezentate ca atare de aparatul propagandistic, având drept de lance televiziunea publică: moşierii, regele Mihai, ungurii, ruşii, intelectualii, societatea civilă, studenţii, foştii legionari… Nu s-a construit nimic şi nu s-a reformat nimic. În toţi anii în care Iliescu s-a aflat la cârma ţării ni s-a inoculat doar ură împotriva unor categorii sociale sau profesionale, ni s-a cultivat învrăjbirea cu minorităţile şi vecinii României sau s-a aplicat strategia murdăririi celor care puteau să ameninţe poziţiile profitorilor “tranziţiei”.

Foşti lideri ai opoziţiei democratice din anii ’90, precum Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu sau Ion Raţiu, au fost împroşcaţi cu noroi de aparatul de propagandă care-l servea pe Iliescu. În câteva rânduri, pentru a băga “frica-n burghezi şi moşieri”, au fost chemaţi minerii lui Miron Cozma să-i toace pe opozanţi. Acesta este Ion Iliescu şi acesta este tabloul ruşinos al faptelor sale. Exemplul său a fost urmat de cei care “au performat” în politică, precum semianalfabetul “Gagăl-guglăl”, preşedintele-jucător cu ansamblul ţigănesc sau de atâţia oameni de succes care micţionează pe jurnaliştii găozari sau pe procurorii DNA. Să ne mai mire că venerabilul Iliescu înjură ca un bulibaşă? Noi am votat pentru astfel de personaje sinistre să ne conducă, să ne beştelească dacă nu le facem pe plac şi să urineze în capul nostru drept argument al supremaţiei lor. Am primit ce am votat!

Să mimăm că trăim bine!

Privesc descumpănit cum iresponsabili de rang înalt îşi bat joc de misiunea publică pe care o au. Interesul lor este strict electoral, legat de viitoarea campanie pentru alegerile prezidenţiale, sau financiar. Buzunarul propriu sau al clanului de partid este alimentat prin transferul de la bugetul public. Pentru ochii publicului, se interpretează partituri năroade, rupte parcă din piesele lui Caragiale. Se mimează munca şi responsabilitatea. Prefăcătoria atinge cote hilare când vine vorba de responsabilitate şi vigilenţă în cheltuirea banului public. Ghiţă Pristanda este amuzant când numără steagurile, justificând furtişagul prin “famelie mare”. Cei de acum, când anunţă zeci de mii de concedieri ridicând din umeri şi aruncând vina pe criză, sunt monstruoşi. Tipătescu este un prefect simpatic, încornorându-şi chiar şeful de filială de partid. Prefecţii contemporani sunt acuzaţi cu probe că au furat zeci de hectare de terenuri agricole şi au cheltuit sume enorme pe achiziţii halucinante.

Mai are cineva puterea să creadă măcar o iotă din ce spune Emil Boc? În rol de păpuşă gonflabilă, acest individ turuie despre responsabilitate şi chibzuinţă în timp ce miniştrii săi sunt acuzaţi cu probe pentru tunurile date bugetului naţional. În timp ce Emil Boc ţine discursuri despre măsuri anticriză şi anunţă un reviniment al economiei (aşa cum a făcut-o în timpul campaniei electorale pentru europarlamentare), miniştrii săi află deciziile imaginare ale şefului lor de la televizor. Cum să mai crezi în personaje toante, încurcate în sforile cu care sunt controlate, când minciunile sunt atât de stridente? Nu a cerut, în mod expres, premierul ca miniştrii să nu plece în vacanţă? Nu a fost luat în seamă, cei mai mulţi membri ai cabinetului fiind în concediu. Cocoţat pe vârfuri spre a fi mai impozant, şeful Guvernului se încruntă la televizor şi jură că echipa sa merge ca unsă. Simultan, oamenii de imagine ai PD-L şi PSD se înjură la televizor, interpretând dublul rol de putere şi opoziţie doar ca să nu lase culoar pentru alţii.

Conduşi de mimi iresponsabili şi scamatori care fac să dispară sute de mii de euro din fonduri publice prin achiziţii de pixuri, brichete, perdele sau scene, ne mai întrebăm de ce educaţia este considerată un moft, iar moralitatea ceva desuet. Dacă mai suportaţi asta, nu aveţi decât să vă prefaceţi că-i credeţi. Haideţi să mimăm că trăim bine! Să ne prefacem fericiţi şi dispuşi să asigurăm perpetuarea în funcţii a troglodiţilor neruşinaţi şi a rubenedeniilor numeroase precum neamul şobolănesc. Să mimăm şi noi responsabilitatea şi, invocând criza sau mai ştiu eu ce, să-i votăm tot pe cei din alianţa contra naturii şi a neruşinării.

Ce-i doare pe bucureşteni de milionul lui Solomon?

Presa bucureşteană nu poate dormi din cauza că bugetul Craiovei nu se cheltuieşte după principiile de piaţă adaptate la criza economică. Primarul Solomon s-a ales cu un perdaf de la angajaţii unora care sunt acuzaţi chiar de către preşedintele României că s-au abonat la banul public, subvenţionând maşinăriile de propagandă tocmai din tunurile date bugetului naţional. Cum necum, Craiova a ajuns în paginile ziarelor din Capitală şi în buletinele de ştiri ale televiziunilor patronate de Vântu şi Voiculescu. Cică un milion de euro pentru ornamentele care vor împodobi Bănia în perioada sărbătorilor de iarnă şi de Paşti este prea mult în vremuri de criză. Ştiriştii au asezonat relatările “de la faţa locului” cu informaţii despre fântâni arteziene şi alte cheltuieli, pe care ei le consideră nejustificate, plus alte comentarii slobozite cu nonşalanţă dezarmantă.

Bun, dacă se opreau la difuzarea informaţiei ca atare şi fără adaosul supărător de “noutăţi” fumate demult în presa locală, respectivii ar fi trecut repede prin decor. Numai că ştirea ca atare a fost preluată şi tocată de “specialişti” chemaţi în emisiuni în rol de inchizitori care recită după ureche. Dintr-o dată, de parcă s-ar fi dat o spargere la Banca Naţională a României, criza avea epicentrul în Craiova, unde se aruncă banii publici pe ornamente. De la un bocitor de serviciu, care vroia să lase impresia că este inteligent, am aflat cum că prefectul de Dolj n-ar mişca în front, fiind pus în funcţie de Antonie Solomon, care ar fi şi preşedintele PSD Dolj. Ce face, cum să treacă Solomon de la PD la PSD şi să devină şi preşedinte? După o astfel de “chiflă” de presă mi-a fost limpede că băieţii erau fie în pană de subiecte, fie primiseră o comandă urgentă şi urechiştii o executau orbeşte. Imediat am mutat pe Animal Planet şi am încercat să-mi alung din minte imaginea cu Robert Turcescu, justiţiarul din debaraua lui Vântu, revenind pe platourile de filmare din Primăria Craiova. Parcă-l şi vedeam cum ţine piciorul pe grumazul lui Solomon şi-i cerea primarului să dea poporului înapoi acel milion de euro, plus dobânda şi comisionul pentru deplasarea carului TV la Craiova.

Dacă este justificată cheltuirea unui milion de euro pentru împodobirea Craiovei sau cât ar fi rezonabil doar craiovenii o pot spune. În ecuaţia de mai sus, cred că doar opinia lor contează. Dacă Solomon şi consilierii care au aprobat investiţia respectivă au greşit vor fi sancţionaţi prin vot. Dar a declanşa o campanie de presă de trusturile la care au ajuns şi o parte din banii subtilizaţi de Ridzi sau din alte tunuri mi se pare încă o măgărie a băieţilor din presa bucureşteană. Episodic, suntem puşi toţi la zid, din motive mai mult sau mai puţin temeinice, şi executaţi mediatic de unii care găsesc mai repede un bancomat decât Craiova pe hartă.