Un lider politic a avut cinismul de a pune pe masa alegătorilor două opțiuni: ori ne lăsați să furăm în continuare, variantă în care aruncăm și comunităților din resturi, ori vreți justiție și strângem toți punga din cauză că blocăm administrațiile. Înghesuiți pe scările DNA, politicienii autohtoni își ocupă timpul cu astfel de cugetări otrăvitoare, aruncate din mers în farfuria cetățenilor.
Alegerile locale au arătat predispoziția alegătorilor de a merge pe mâna unor politicieni veroși, cu o notorietate negativă sau chiar având condamnări penale, decât să opteze pentru candidați mai puțin cunoscuți care nu le spun nimic. Sau, mai bine zis, care nu pot să le spună nimic din cauza unei legi electorale care a blocat campania electorală. Între două runde de alegeri, este bine să ne grăbim cu concluziile pentru a înțelege la ceea ce trebuie să ne așteptăm în toamnă, la parlamentare.
Partidele parlamentare au promovat candidați doar pe criterial performanțelor electorale și au ignorant criteriile de integritate. Așa se explică de ce atâți primari sau consilieri cu problemele în justiție au fost realeși. Primarul de la Baia Mare a fost reales deși se afla în arest, cel de la Râmnicu Vâlcea fost ales deși avea două condamnări penale și nici nu avea dreptul să candideze, fapt demonstrat ulterior de judecători, sau chiar au fost propulsați în sondaje din cauză că alegătorii i-au văzut încătușați, după cum s-a petrecut cu cel de la Craiova. Noii veniți nu au avut nicio șansă în fața mașinăriilor de partid și al candidaților care au folosit toate resursele, multe din acestea ilegale, pentru a câștiga. Dacă ne-am opri doar la acest aspect, concluzia după alegerile locale ar conține și o previziune sumbră pentru România. Aceea potrivit căreia ne îndreptăm spre sucombarea administrației locale. Lipsită de profesioniști integri, suprapopulată cu performeri electorali cărora nu le pasă de justiție sau de morală, că doctrinar ei nu pot fi plasați decât în zona cleptomaniacilor. Furtul din bugetele localităților este o regulă aplicată de majoritatea celor realeși în funcții, cu excepții rare, în numeroase cazuri fiind vorba de adevărate bombe cu ceas care oricând pot declanșa alegeri anticipate.
Partea pozitivă a alegerilor constă într-o relativă corectitudine la urne, în ciuda suspiciunilor care supraviețuiesc pe baza legendelor urbane. O campanie mult prea liniștită, de multe ori atât de plictisitoare încât și prezentarea unor proiecte viabile pentru comunități era sufocată de dezinteres, care nu a stimulat prezența la vot. Legislația electorală a fost modificată pentru a conserva capitalul electoral al partidelor mari, aflate la adăpostul pozițiilor parlamentare, care nu au dorit să împartă din resursele administrației locale cu noile formațiuni. Apariția noilor partide s-a produs foarte târziu printr-un mecanism creat tocmai de legiuitori. Deciziile judecătorilor și înscrierea în registrul partidelor a fost un drum de calvar din cauza numeroaselor contestații depuse în instanță de anonimi plătiți de partidele parlamentare și a legislației stufoase. Aparent simplu să fondezi un partid cu trei membri dar aproape imposibil să-l înregistrezi în timp util pentru ca electoratul să-l cunoască și să capete încredere în acesta până la alegerile locale. Excepția s-a numit Uniunea Salvați Bucureștiul, liderul acestei formațiuni, Nicușor Dan, având notorietate ca și candidat iar formațiunea fiind botezată după ONG-ul cu același nume. Efectul electoral s-a văzut în poziționarea pe locul secund în capitală a lui Nicușor Dan și USB. Așadar, mulți dintre cetățeni ar fi vrut să aleagă noi politicieni dar nu au avut alternative.
Nu mai puțin de 40 de formațiuni au primit verdictul târziu sau încă-l așteaptă din partea justiției pentru a fi trecute în Registrul partidelor. Asta arată că partidele au făcut jocurile pentru a-și conserva fiefurile trediționale.
Dezamăgirea cetățenilor față de administrațiile locale a produs o slabă prezență la urne. Așa se explică de ce mulți primari în funcție au fost realeși prin mobilizarea propriului electorat în timp contracandidații au strigat inutil la o masă electorală deziluzionată. Lipsesc proiectele de anvergură prin care comunitățile locale să progreseze, banii din bugete se duc pe lucrări de maximă necesitate sau pe festivaluri și amenajări de parcuri. Prea puțin pentru a recâștiga încrederea cetățenilor dar suficient pentru un joc de imagine care asigură „nemurirea” corupților în funcție. Se va schimba ceva semnificativ până la alegerile parlamentare din toamnă? Greu de crezut, mai ales că legislația împiedică accederea formațiunilor locale sau regionale în Parlament.
Necunoscute rămân doar partidele-balama, cele care vor asigura majoritățile pentru constituirea viitorului guvern. Anunțul-ofertă al politicienilor de la alegerile locale, prin care electoratul a fost cumpărat ieftin, se va reauzi. Dacă tot cu aceleași rezultate urmează să aflăm în funcție de eventuala modificare a legislației electorale, la presiunea Curții Constituționale, sau a mobilizării societății civile, adică a oamenilor care înțeleg că a merge pe mâna actualelor partide din parlament ne poate duce spre un previzibil faliment. Moral și financiar, în egală măsură!
Mihai FIRICĂ (JURNAL ROMÂNESC)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu