O umbră în cenuşa din Colectiv

Este risc asumat să faci bilanțul lui 2015 când știi că minusurile acoperă în mod dramatic realizările. Şi nu ne uităm înapoi doar la ceea ce s-a petrecut în țară, ci şi la felul în care trăiesc românii oriunde s-ar afla ei. În mod paradoxal, România şi Republica Moldova au străbătut o perioadă prelungită de criză politică. Pare pur şi simplu că dihonia domnește şi destramă încercările de a construi pe temelia stabilității şi a durabilității unor programe de dezvoltare a celor două societăți.

 

În timp ce în România schimbarea s-a produs ca efect al protestelor de stradă, urmând ca în 2016 să se tranșeze disputa prin sorții electorali, alegerile de peste Prut au arătat că se poate merge din rău în mai rău, în timp ce curg declarațiile optimiste. Marile scandaluri de corupție şi arestările spectaculoase nu au avut darul de a întări încrederea în funcționarea justiției, ci mai degrabă au întărit convingerea cetățenilor că dreptatea se face doar pe jumătate în timp ce politicienii rămân prizonierii unui sistem care-i iubește pe corupți. Puțin sau aproape deloc nu se recuperează din ceea ce s-a furat, în timp ce indivizii condamnați revin în sistem pentru a-şi proteja clanurile.

Strada pare a avea răspunsuri potrivite la marile provocări ale anului care se încheie, chiar dacă așteptările rămân considerabile din partea unei clase politice mereu restanțieră în faţa cetățenilor. Chișinău şi București au părut unite prin amploarea protestelor celor care s-au săturat să fie trași pe sfoară. Tragedia din Clubul Colectiv, soldată cu 63 de victime şi cu sute de râniți, rămâne simbolul lui 2015. Prin schimbările radicale pe care le-a produs şi prin valul de emoție generat în rândurile românilor. Ar fi putut să fie anul prin care clasa politică să se schimbe atât la București, cât şi la Chișinău. Departe de a se realiza această dorință exprimată la toate nivelurile, din stradă şi până la Președinție!

Parlamentul de la București a modificat în rău codul electoral, prin alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin şi desemnarea președinților de consilii județene de către consilieri, iar pe final de an au fost acordate pensii speciale pentru demnitari şi pentru cei aleși la nivelul administrației locale şi județene. Decizii care pot afecta nu doar echilibru sistemului de pensii, ci şi relația dintre cetățean şi ales. Corupția generalizată este devoalată de dosarele instrumentate de DNA şi DIICOT. Se confirmă ceea ce vocea poporului reclama tot mai puternic. Neîncrederea în Parlamentul României a fost alimentată chiar prin decizii de tipul celor de mai sus, ba chiar s-a amplificat din cauza împiedicării justiției de a-şi face treaba. Unii senatori se miruiau pentru a se feri de instituţiile statului de parcă venea holera şi nu procurorii.

La Chișinău, fractura dintre partide este atât de mare încât te întrebi ce s-ar putea face dacă scorurile electorale lasă mereu situația în coadă de pește. Proruşii își fac planuri de o apropiere tot mai puternică de Putin în timp ce harta României Mari este ruptă de un parlamentar agresiv. Băncile sunt prădate în timp ce parlamentarii aruncă premierii peste bord. Tabloul are tușe caraghioase, dar şi tragice. Nivelul de trai a continuat să scadă fără ca un ajutor consistent să vină dinspre Uniunea Europeană sau România. Speranțe pentru anul viitor? Doar dacă ne încăpățânăm să credem că traseul proeuropean va fi urmat în ciuda oricăror încercări ale Rusiei de a deturna Basarabia de la drumul firesc de reunificare cu țara mamă sub umbrela UE.

Performanțele economice surprinzătoarea înregistrate în 2015 nu au darul de a ne bucura peste putință. Negocierile Guvernului Cioloș cu sindicatele sunt extrem de dure, iar acordul pare un compromis cu durabilitate până în luna mai. Prea puțin pentru a umple sacul de așteptări pe care cetățenii le au în privința standardului vieţii. Românii nu părăsesc scepticismul în partide şi politicieni până nu vor simți că le merge ceva mai bine decât luna precedentă. Mă tem că în incendiul din Colectiv s-au făcut scrum orice argumente pentru care să considerăm 2015 un an bun. Momentele de solidaritate au fost spulberate de acuzații la adresa sistemului corupt care ucide.

Miniștri iresponsabili, medici înfrânți de bacteriile intraspitaliceşti, pompieri mituiți de patroni inconștienți şi, peste toate, valul de ură la adresa bisericii şi a preoților. Iluzia că anul viitor poate fi altfel decât cel care se încheie nu se poate metamorfoza în absența oricărui efort din partea celor aleși să reprezinte electoratul. Ori nu se pricep, ori nu vor. În cenușă, umbra păsării Phoenix este încă vizibilă, dar nu se întrevăd motivele pentru care am putea fi optimiști. 2016 nu se anunță deloc un an liniștit. Dimpotrivă, temerile legate de insecuritatea cetățeanului şi de derapaje majore de la democrație sunt tot mai mari. Rămâne să vedem dacă acestea se vor adeveri sau mintea cea de pe urmă ne va salva de la perpetuarea declinului democrației. Este provocarea anului în care vom intra peste câteva ore.

Mihai FIRICĂ