Și unul dintre poemele din grupaj:
New York de pe Jiu
îmi număr pașii cadența silențioasă după o zi
perfectă
o zi ca oricare alta
orașul limbut amuțește seara
aidoma vietăților din parcul bibescu –
trăsurile de altă dată le auzi doar în somnul
cu ochii deschiși
spre dimineață
oamenii din orașul meu nu mai visează sunt
concreți
cine e prins riscă să fie aruncat din
melancolie direct în șanț
spectacolul vieții nu are final
totul se rostogolește trepidant
apoi vine seara asurzitor de tăcută
liniște așadar în imensul platou de filmare
un oraș de câmpie cu margini incerte
în care legendele despre subterane sunt mai
gustate de public
decât poveștile din bronx harlem fața luncii
sau valea roșie
filmele americane sunt proaste (asta a spus
marele scriitor încă în viață!)
că sunt ușor de înțeles că n-au farmec
intelectual
și nici măcar nu te pun pe gânduri
și din cauză că nu se toarnă în Bănie
undeva pe lângă umbra calului lui michael the brave
cum ne-au botezat hollywoodienii viteazul
în orașul meu de pe coasta estică a europei
nu ne plac filmele cu happy-end dar fără
speranță
Un comentariu:
bravo, felicitari!
Trimiteți un comentariu