Craiova suferă din cauza birocratizării culturii și a mediocrității manageriale

Rep.: Vineri, 11 decembrie 2015, juraţii au deliberat: Craiova nu este pe lista scurtă a oraşelor calificate în finala pentru Capitala Europeană a Culturii din 2021. Acum, stând strâmb dar judecând drept, raportat la „bilele negre“ pe care cam toată lumea le ştia, nu cumva cineva le-a vândut craiovenilor timp de vreo doi ani de zile iluzii la kilogram în privinţa şanselor într-o astfel de competiţie?

Mihai Firică: Juriul nu cred că a avut ca prioritate analizarea dosarului Craiovei, ci toate cele 14 candidaturi în ansamblu. Nu văd de ce ne-am plasa în centrul atenției când nu s-a petrecut asta. Sigur, din postura noastră de craioveni ni se pare că a căzut cerul. N-o luați chiar așa. De altfel, vedeți că echipa care și-a asumat până acum meritele și beneficiile candidaturii, amanetând chiar și un scontat succes, a trecut repede peste eșec. Nu și-a asumat nimeni nereușita, dându-se fie vina pe arbitraj, adică pe juriul care nu-i iubește pe regățeni, fie pur și simplu pe ghinion.

S-a creat un orizont de așteptare supradimensionat, dovadă fiind și impactul nesemnficativ asupra unor orașe europene care au deținut acest titlu. Bilele negre de care vorbiți erau și încă mai sunt în bagajul nostru încă de acum 25 de ani. Culturnicii locali și-au făcut mult prea mult numărul iar acum decontăm toată comunitatea tot ceea ce ține de birocrația, incompetența, autosuficiența, mediocritatea și impostura din zona culturală a Craiovei. Nu s-a putut recupera ceea ce s-a risipit în decenii de incoerență și provincialism desuet. Treceți în revistă doar directorimea ultimelor decenii de la nivelul instituțiilor de cultură din Bănie, plus bugetele de oameni săraci ai sudului și aveți explicația de ce toată agitația în jurul dobândirii unui titlu pompos a fost risipă de bani, prea mare chiar și pentru un oraș de mai mari dimensiuni, dar și de energie. Și e resursă de dezamăgire și atacuri în prezent.

Rep.: Practic, la ce criterii a şchiopătat Craiova pe parcurs, după startul lansat cu surle şi tobe în această competiţie?

Mihai Firică: Parcurs, spuneți? Păi, s-a pornit în zig-zag, schimbându-se sloganul, sigla, conceptul, ba chiar și filmulețele de prezentare. Craiova nu poate fi ușor identificată pe harta culturii contemporane și asta o spun cu regret, deși unii patriotarzi locali vor strânge din pumni. Vă rog să-l întrebați de un bucovinean, moldovean, dobrogean sau ardelean care sunt cuvintele pe care le asociază cu Bănia și o să vreți să încheiem aici dialogul. Spun asta din postura jurnalistului căruia nu cred că i se poate reproșa că nu a susținut candidatura orașului natal. Dimpotrivă, mi s-a reproșat că, vezi Doamne, am susținut demersul actualului primar de parcă o candidatură a urbei era legată strict de numele Olguței Vasilescu. Vedeți, aici s-a greșit, cu politizarea excesivă, de o parte și de cealaltă.

Rep.: Nu cumva a fost supralicitată capacitatea unor instituţii de cultură de a obţine „puncte“ în această competiţie, în vreme ce altele s-au mulţumit cu minima rezistenţă şi formalismul birocratic ? Hai, ca să mă fac acum şi avocatul diavolului, un confrate jurnalist sintetiza cam aşa: Filarmonica voastră este mai mult decât o locomotivă, dar nu are… vagoane ! A prins viteză şi a luat-o la sănătoasa şuierând zdravăn, dar de una singură…

Mihai Firică: Corectă observația confratelui jurnalist deși nu-i știu numele… Filarmonica Oltenia a crescut prin diversificarea programelor, a artiștilor invitați, un exemplu fiind Stagiunea Europa. Cu astfel de proiecte de anvergură și viziune europeană s-ar fi putut câștiga competiția. Restul, doar la stadiul de vagoane. Trist, însă surpriza neplăcută a fost Teatrul Național din Craiova, absent din acest proiect. Susținere decât formală, mai mult prin minunatul om Emil Boroghină, și domnia sa venind mai bine zis dinspre Festivalul Shakespeare. Să nu vorbim doar despre instituțiile de cultură. Unde au fost uniunile de creație și de ce nu s-a auzit vocea mediului universitar? Nu este o întrebare retorică. Răspunsurile sunt aşteptate de la ambele tabere. Am spus la vremea cuvenită aceste lucruri, atât public dar şi celor care făceau programul de oraş candidat Dar, nu-i așa, cine sunt eu?

Rep.: Nu vreau să închei într-un registru pesimist, dar se pune, totuşi, întrebarea: ce va fi după momentul de vineri, 11 decembrie 2015?

Mihai Firică: Instituțiile de cultură craiovene vor continua să-și îmbunătățească programele, sunt convins de acest lucru. Ar fi făcut-o și fără candidatură. Tinerii manageri vor să demonstreze că au urcat o treaptă față de predecesori, indiferent de erorile pe care le fac sau de lipsa de viziune în echilibrarea echipelor cu care lucrează. Mi-ar plăcea să văd majorate bugetele instituțiilor care sunt finanțate de primărie și consiliul județean că vor crește anul viitor. Ar fi un semn de normalitate și voi cere public să se suplimenteze bugetele.

În altă privință, nu cred că am ieșit îmbogățiți după aventura de oraș candidat la titlul de capitală europeană a culturii: Craiova nu are o identitate vizuală, nu are o strategie de dezvoltare culturală, autoritățile nu-și propun să construim un palat al culturii. Referitor la acest ultim punct să știți că e greșit să transformăm un centru multifuncțional destinat afacerilor în altceva. Total neproductiv și ilegal pe deasupra. Cu excepția Teatrului Colibri, celelalte instituții au nevoie de sedii şi de săli noi, de bani mai mulți pentru salarii și fonduri pentru colaboratori. Este nevoie de bani pentru instrumente noi, costume, spaţii de expoziţii, ateliere de creaţie. Vedeți în ce spațiu liliputan își desfășoară activitatea Casa de Cultură „Traian Demetrescu” din Craiova. O rușine! Lipsa de resurse îi împinge pe tinerii care vor să creioneze proiecte de anvergură la caricaturizarea actului cultural, improvizații și realizări liliputane. Aceste lipsuri ies în evidență și arată dramatic: Craiova suferă din cauza birocratizării culturii și a mediocrității manageriale. Trebuie să reconstruim din temelii statutul oamenilor de cultură, să-i repunem pe creatori în fruntea comunităţii, nu cum sunt acum, mai mult toleraţi de autorităţile care au alte priorităţi… de partid. Dar parcă am stabilit că e vorba de un blitzinterviu, așa că mă opresc aici, deocamdată.

A consemnat Cristian VOICU (Ora de Dolj - Ora de stiri)