Câteva clarificări necesare

"Paul Lambrino - clarificări necesare

    Justiția din România admite recunoașterea pe teritoriul țării a unei ... erori judiciare portugheze! (confundarea anulării cu desfacereacăsătoriei și, implicit, insinuarea că în răstimpul de la oficiere la anulare căsătoria ar fi fost legitimă – de aici rezultând un copil legitim, fiindcă s-a născut la mai puțin de 300 de zile - 285 – de la desfacere).

     Anularea înseamnă că perfectarea căsătoriei a fost ilegală. 

     Desfacere înseamnă divorț, după o perioadă de legalitate.

    În acest caz, folosirea termenului de „divorț” este neîntemeiată și falsifică total datele problemei. Justițiile din țările republicane nu pot opera în Statutele Caselor Regale, dinăuntru sau dinafara acelor țări.

    Căsătoria principelui Carol al II-lea cu Zizi Lambrino a fost anulată.Statutul Casei Regale nu permitea această căsătorie. Din acest motiv, Mircea Grigore Lambrino și urmașii lui nu au nici un titlu princiar. Chiar lui Carol al II-lea, în momentul renunțării la tron și al părăsirii României, nu i s-a permis să folosească titulatura de principe. Deși, el era unul autentic. Lui Paul Lambrino nici o instanță regală (singura care poate face acest lucru) nu i-a acordat vreodată vreun titlu princiar. Și l-a luat singur. Gest fără valoare.

     Nu se poate constata decât ceea ce se cunoaște și Istoria deja a statuat: că Mircea Grigore Lambrino este fiul biologic al lui Carol al II-lea și, drept consecință, Paul Lambrino îi este nepot biologic. Până aici nu este nimic de comentat sau de contestat.

     Justiția română constată că Paul Lambrino are dreptul să fie succesor al moștenirii tatălui și bunicului său. „Moștenirea” pe care i-o acordă, de fapt, ÎCCJ, prin decizia sa, nu este altceva decât masa succesorală mobilă sau imobilă a lui Carol al II-lea, cu alte cuvinte averea bunicului. O avere și o moștenire care, din nefericire pentru domnul Lambrino, nici nu prea există. 

    La 31 august 1918, în timpul primului război mondial, Carol al II-lea și-a abandonat unitatea militară pe care o comanda, pentru a se căsători cuIoana Maria Valentina Lambrino („Zizi“ Lambrino, 1898-1953), fiica unui general român. Căsătoria morganatică a fost anulată prin sentința Tribunalului Ilfov în 1919, dar relaţia dintre Carol și Zizi a continuat, iar la 8 ianuarie 1920 s-a născut Mircea Grigore Carol Lambrino. Acesta nu a fost, însă, niciodată recunoscut oficial de Carol al II-lea, singurele referiri găsindu-se în două scrisori de amor trimise lui Zizi Lambrino. De altfel, relaţia cu aceasta s-a stins înainte de nașterea copilului, de care Carol al II-lea nu a fost niciodată interesat.

    Carol al II-lea a mai avut, de asemenea, un fiu, Silviu, cu o elevă de pension, Maria Martini. Casa Regală a reușit, însă, să „îngroape” această afacere, oferind elevei un soț și o rentă îndestulătoare.

     Se știe puțin despre existența unei convenții intervenite între părţi, la 14 iulie 1921, adică la un an și jumătate de la pronunțarea hotărârii de anulare a căsătoriei și la șase luni de la nașterea copilului Mircea-Grigore. Casa Regală plătea, cum se spune, „oalele sparte” de principele neascultător, în 40 de rate semestriale, timp de 20 de ani. Documentul, un contract comercial perfect, era menit să acopere juridic orice eventualitate litigioasă. În contul Ioanei Lambrino, la o mare bancă pariziană, se transfera un capital de 2.200.000 de franci, din care beneficiara trebuia să primească semestrial o rentă de 5%, adică 110.000 de franci francezi, capital care-i va fi asigurat, ei şi băiatului rezultat din această căsătorie, un trai mai mult decât decent. Ce i se cerea în schimb?

     „Dna. Jeanne Lambrino se obligă a nu ridica nici un fel de pretențiuni și a nu face nici un alt act vexatoriu sau dăunător pentru vreunul dintre membrii Familiei Regale, oricare ar fi el. Dna. J. Lambrino se declară, încă, răspunzătoare de orice alt asemenea act, care s-ar comite, fie de către un membru al familiei sale, fie chiar de către o persoană străină, când autorul actului ar comite cu ajutorul informațiunilor date de dânsa sau sub inspiraţiunea sa. În caz de abatere de la aceste îndatoriri, oricare ar fi ea, sau de comiterea din partea altuia a unui act, de care este astfel răspunzătoare, dna. J. Lambrino va fi decăzută din toate drepturile nerealizate încă, care decurg din prezenta convențiune.”

      Mircea Grigore Carol Lambrino, fiul nelegitim al lui Carol al II-lea și al lui Zizi Lambrino, nu a fost recunoscut niciodată de Carol al II-lea și nici de Casa Regală a României, ca făcând parte din familie, fiind născut după anularea căsătoriei celor doi. În 1921, după căsătoria lui Carol al II-lea cuPrințesa Elena a Greciei, sub presiunea autorităților române, Zizi Lambrino s-a stabilit în Franţa, împreună cu copilul, într-o vilă cumpărată de Familia Regală special pentru ea la Neuilly. A primit renta anuală de 110.000 de franci francezi, bani de care a avut parte până la abdicarea forțată a Regelui Mihai, la 30 decembrie 1947.   "