Sper ca poeziile mele, din care am ales sa transcriu aici una, sa va bucure si sa va lasati cuprinsi de aerul sarbatorilor de iarna.
Nimic de repetat
o gheară în gât
răceala din umăr și gata am înțeles
jocul s-a sfârșit
nu se mai poate repeta nimic
au rămas câteva cuvinte înrămate
un călăreț aruncat din șa la turnir
afară frunzele tăiau razant aerul
de după storurile lăsate am primit amândoi
parcul pustiu
urmele sărutului și atingerea palmei mărunte
căldura de care nu m-am mai putut despărți
de ce scriu toate acestea și
de ce așa de târziu mă întreb
în parc toamna rupe filă cu filă
un jurnal uitat pe o bancă
Mihai Firică
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu