Jenant, doamnă!

Doamna Ecaterina Andronescu are o idee fixă și basta! Nu s-a inventat chirurgie într-atât de performantă încât să-i extragă din minte doamnei ministru teza potrivit căreia BAC-ul este pentru tot poporul, indiferent dacă performezi sau nu. Doamna Andronescu ține morțiș să fie populară și recurge, ca mulți dintre colegii domniei sale, la populisme pe cât de ieftine, pe atât de periculoase la adresa calității educației din sistemul de învățământ. Dacă mai multe generații nu reușesc să sară ștacheta înseamnă că proba de bacalaureat trebuie coborâtă la un nivel cât mai jos sau chiar desființată. Recent, s-au pus bazele unui așa-zis bacalaureat profesional, un fel de hârtie care nu ajută la nimic, eventual decât la oferirea unui răspuns formal, spre a evita o situație jenantă între interlocutori, de genul “da, am luat BAC-ul”. Și cam atât.

,,Garantat Vaghelie,, - o fi vorba de o garanție morală sau științifică?

Unde este culpa ministrului Andronescu. Haideți să ne amintim un episod din 2011 când, împreună cu parlamentarii Titus Corlățean și Cristian Dumitrescu, stimabila doamna propunea nici mai mult nici mai puțin decât adoptarea unei legi care să permit înscrierea elevilor care nu promovaseră examenul de bacalaureat direct la facultate. Scandalul iscat în mediul universitar și reacția opiniei publice a făcut ca Ecaterina Andronescu și cei doi susținători ai săi să abandoneze respectivul proiect de lege. Tentația de a recurge la populisme a unei persoane provenite de la vârful sistemului universitar românesc este scandalos. Dorința de a parveni în politică pare a depăși orice obstacol în cazul său. Dacă tot privim în urmă nu ne face plăcere să privim acel slogan “garantat Vaghelie” pus lângă fotografia Ecaterinei Andronescu. După cum nu este ușor de înțeles de ce a acceptat funcția de ministru al Educației după ce alți doi nominalizați fuseseră obligați să se retragă din cauza unor scandaluri de plagiat și imposture universitară. Statutul de plasture care acoperă o bubă purulentă nu ar fi fost pe placul multor intelectuali, însă a fost primit cu mare ușurință de către doamna Andronescu, care nu a avut nicio rezervă.

Fără malițiozitate, observ că ministrul Educației petrece foarte multe ore în studiourile televiziunilor pentru a dezbate teme politice. Orice se discută, Ecaterina Andronescu este lipită pe locul rezervat puterii, respectând, probabil, o sarcină de partid pentru a juca rolul de “comunicator”. Nu comentez dacă o face bine sau rău. Chiar cred că este mai bună decât mulți dintre pesediștii care ies la rampă fără a avea talent oratoric. Însă o simplă monitorizare ar arăta că statutul de senator și comunicator omoară practic programul unui ministru care, conform obligațiilor asumate prin jurământ, ar trebui să fie dedicat domeniului pe care-l reprezintă. Nu jocurilor de imagine în favoarea propriului partid sau pentru menținerea poziției de politruc, fie el și cu ștaif.

Ora de Dolj