Cea mai arzătoare chestiune care frământă PSD nu este nici flacăra violet şi nici hemoragia dezertărilor pe capete după congresul partidului, ci autorul şantajului la Cristian Diaconescu. Scârbit şi învins, după ce şi-a exprimat o vagă susţinere pentru Geoană, ca o ultimă răbufnire împotriva a ceea ce noi abia încercăm să aflăm ce i s-a întâmplat, fostul ministru de Externe a şters-o din partid.
De ce a plecat Diaconescu spre grupul “independenţilor”, ce a determinat înscrierea sa fără fundament în cursa pentru şefia PSD şi, mai ales, de ce a făcut plângere la Parchet pentru a afla cine l-a “lucrat” informativ? Întrebări fireşti pentru politica dâmboviţeană, nu şi pentru ceea ce ne aşteptăm să primim de la politicieni. Hrebenciuc a ieşit la rampă şi se jură că nu a tocmit agenţi pe urmele lui Diaconescu. Şi alţii au pus mâna pe biblie, jurând că nu i-au făcut marcaj fostului lor coleg. Totuşi, vor găsi cei din formaţiunea condusă de Victor Ponta un răspuns rezonabil la întrebarea majoră care-i frământă? Dacă da, mă tem că puţini vor mai avea chef să se expună prin asumarea calităţii de membru de partid. Ar fi ca şi cum ar consimţi să fie urmăriţi, să li se umble în rufele familiei sau să accepte un control tacit din partea unor forţe care le-ar sta mereu în ceafă.
Reacţia faţă de scandalul declanşat de posibila urmărire ilegală şi încercare de şantaj a fostului ministru de Externe este nefirească. Informaţia despre acest caz a explodat chiar în deschiderea Congresului Extraordinar al PSD. Jocurile de culise şi trădările în serie au fost estompate de senzaţionala ştire că Diaconescu a fost pus sub urmărire de către persoane necunoscute, care au furnizat unei anumite părţi a presei (Florianei Jucan, celebra seducătoare de ambasadori) un material presupus compromiţător. Nici un lider al partidului n-a considerat că este firesc să reacţioneze. Stupefiant! De aici se poate înţelege că practica respectivă nu este ceva tocmai străin de felul în care unii îşi rezolvă disputele cu adversarii sau cu anumiţi colegi incomozi din propriul partid.
La drept vorbind, nici nu prea mai este interesant de aflat dacă Diaconescu are ceva de ascuns, ci dacă statul poliţienesc este atât de aproape de a se realiza. Avem de-a face cu un scandal imens, afectate fiind nu doar structurile statului, ci şi fibra morală, atât cât mai este, a personajelor implicate în politică. Unora le este dor de Securitate şi nu se sfiiesc să arate în mod public sorgintea lor păcătoasă.
Un comentariu:
Ar mai fi de adaugat si altceva; de ce PNL nu este capabil sa coopteze oameni deosebiti cum ar f Cristian Diaconescu sau Marian Sarbu??? Altfel, eu am renuntat sa mai gasesc raspunsuri logice la actuala clasa politica. Si ar mai fi ceva de spus. De fiecare data, cand nu ne convine ceva, spunem ca fie a fost ascultat la telefon, fie ca a fost urmarit. Societatea romaneasca a fost intoxicata ani de-a sirul cu astfel de ineptii, incat s-a imprimat in subconstientul fiecaruia ca astfel de "actiuni securiste" sunt "firesti" pentru unii din opozitie. Cine este de vina, altcineva decat presa? Se fac afirmatii, dupa care se lasa balta. Poate sa-mi spuna si mie cineva rezultatul Realitatii TV la "filmuletzul lui Basescu" care a fost trimis in strainatate?? Si atunci, ne mai mira psihoza securitatii in viata cotidiana?
Trimiteți un comentariu