Un amic m-a întrebat cum o duce presa în plină criză. “La voi se simte? Cum e?” În loc de un “ce mai faci, vecine”, m-a întrebat, tam-nesam, de felul în care traversăm criza.
I-am răspuns în grabă, aruncând o glumă amară, despre condiţia câinelui de pază, căruia i s-a redus raţia şi i s-a scurtat lungimea lanţului. Apoi fiecare ne-am văzut de ale sale şi ne-am urat “să trăieşti bine!” Deh, trebuie să facem haz de necaz, că doar asta ne-a mai rămas din campania electorală. Abia mai târziu am încercat să-i dau, ipotetic vorbind, un răspuns elaborat şi neechivoc.
I-aş fi răspuns amicului că se simte teribil de rău criza în buzunare. Salariile s-au redus, pe la anumite redacţii se lasă aşteptate de luni bune, ba chiar multe posturi au fost suprimate, iar jurnaliştii - trimişi să-şi caute un loc de muncă pe la alte redacţii sau în alte domenii. Mai mult decât atât, tirajele şi audienţele sunt în scădere, reflectând implozia pieţei de publicitate şi a deturnării atenţiei publicului spre subiecte periferice sau de un senzaţional dubios. Presa din Craiova supravieţuieşte din ce în ce mai greu. Oare cum ar fi reacţionat amicul dacă i-aş fi răspuns sincer la întrebarea aruncată în grabă?
Unde greşeşte presa din provincie? Resursele sunt din ce în ce mai mici, situaţie în care recurgerea la compromisuri apare drept o soluţie pentru a supravieţui. Ştiu că problemele mass-media sunt aidoma în orice loc din ţară. Un ciclu electoral lung, cu trei etape corozive, în care politicienii s-au folosit de o presă vulnerabilă, ne-a aruncat în urmă cu aproape 20 de ani. Bulversaţi şi lipsiţi de o perspectivă solidă, cei mai mulţi au văzut în on-line o soluţie imediată. Fals! În condiţiile în care piaţa de publicitate din spaţiul virtual este slab dezvoltată, a apărut rapid fenomenul de suprasaturare. Lipsa de criterii şi de autocontrol a transformat ziarele on-line în adevărate coşuri în care informaţiile aluvionare nu reuşesc să contureze o identitate pentru fiecare produs în parte. Scăderea de tiraj a publicaţiilor din Craiova nu a fost nici pe departe compensată cu numărul de cititori din on-line. Oricum, printul a încercat o soluţie de avarie. În schimb, televiziunile şi radiourile locale au rămas captive unor şabloane uzate. Site-urile lor nu oferă o alternativă, dovadă fiind că unele site-uri cu informaţii locale şi înregistrări de la diverse evenimente au mai mulţi vizitatori.
Ce facem, cum traversăm criza? Mergem cu presa craioveană la doctor? Sau o eutanasiem? Mă tem că, pentru tipul de criză în care se află, nu există doctori şi nici un public dispus să-i accepte erorile şi neputinţa.
Un comentariu:
In primul rand, daca eu as fi fost in locul dumneavoastra i-as fi raspuns respectivului vecin ca presa actuala o duce greu nu din cauza crizei ci din cauza ... presei. Daca stam sa ne gandim bine, presa ar avea foarte multe subiecte de dezbatut, independente de o criza fie ea si economica. Dar ce a facut presa noastra centrala / locala? In loc sa cultive subiecte cu adevarat de interes national / local (dupa caz), s-a multumit in a se margini cu subiecte dictate de oliticieni, fara a tine seama de faptul ca in viitor, asemenea cancanuri vor deveni perimate sau pur si simplu, auditoriul se va plictisi intr-un final. Din fericire pentru noi si nefericire pentru presa, aceasta saturatie a venit dupa 20 de ani de democratie, saturatie care s-and sa avem o presa reformata suprapus cu criza. Din pacate, jurnalistii nu sunt capabil sa-si regaseasca vocatia lor de baza si fiind "specializati pe cancanuri politice ieftine" au picat prada prezentului destul de complicat. Ei bine, acum se va cerne bobul de neghina si speram ca in curand sa avem o presa reformata si redimensionata cu subiectele non-politice, mult mai interesante si mai captivante decat subiectele politice care nu tin loc nici de servici si nici de hrana.
Trimiteți un comentariu